Cânturile mele, Doamne, eu din inimă le-am rupt
şi le-am pus la poala Crucii Celui pentru Care lupt.
Le-am cules în nopţi cu stele din al cerului senin
şi le-aduc la Crucea Celui Căruia pe veci le-nchin.
Cu atâta râu de lacrimi de durere le-am udat
când din pană şi din suflet Domnului le-am închinat.
Flori din spinii suferinţei unui suflet cu amar,
eu, prinos al tinereţii, I le-aştern lângă altar.
Prin atâtea grele valuri am trecut şi le-am adus
pân’ la Golgota Durerii, lângă Crucea lui Iisus.
În şiragul lor de slove cântă sufletu-mi pustiu
curăţia tinereţii moartă-aşa de timpuriu.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
