1. O vorbire de despărţire la adunarea din Sibiu

 

Iubiţii mei fraţi! Cu o veste nu prea bună am venit azi, aici, între voi. Pentru căutarea sănătăţii, trebuie să plec iarăşi dintre voi. Şi, de data asta, trebuie să plec mai departe.

Trebuie să plec în străinătate.

Folosesc cuvântul „străinătate“ în felul lumii, pentru că în „străinătate“ suntem şi aici, „acasă“, cum se zice. Toţi suntem nişte călători şi străini pe acest pământ. „Cetăţenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3, 20). E vorba numai despre o distanţă geografică ce se măreşte între mine şi voi. Dar oricât de mare ar fi această distanţă, ea nu ne poate despărţi sufleteşte. Slăvit să fie Domnul, Care ne-a întâlnit într-o dragoste şi frăţie pe care nici distanţele, „nici sabia, nici moartea, nici viaţa“ nu le pot frânge (Rom. 8, 38).

Şi totuşi mă gândesc cu duioşie la despărţirea noastră. Îmi vine în gând duioasa despărţire de la Milet, când Apostolul Pavel s-a despărţit de fraţii lui, cu lacrimi multe, multe (Fapte 20, 17-38).

Iubiţii mei fraţi! V-aduceţi aminte, sunt trei ani de când mă despărţisem iar de voi, plecând în „şcoala“ de la Geoagiu. „Testamentul“ pe care vi    l-am lăsat atunci, pe acela vi-l las şi azi: e „testamentul“ scumpului nostru Mântuitor, e testamentul iubirii. „Iubiţi-vă unii pe alţii“… „Întru aceasta vă vor cunoaşte oamenii că sunteţi ai Mei, dacă vă veţi iubi“ (Ioan 13, 35). Întru aceasta vă vor cunoaşte oamenii că sunteţi ostaşi ai Domnului, dacă vă veţi iubi unii pe alţii, ca nişte fraţi şi surori din marea familie a Domnului.

Cât despre mine, o, nu fiţi îngrijoraţi!

Eu plec acolo unde mă trimite Domnul. Cu El sunt gata să merg oriunde. În „şcoala“ de la Geoagiu am suferit mult. Dar această suferinţă a fost, pe urmă, o binecuvântare pentru viaţa mea şi pentru Oaste. De trei ani de zile m-am hrănit şi pe mine şi pe fraţii mei ostaşi cu „merindea“ din „şcoala“ de la Geoagiu. „Lecţiile“ din „şcoala“ de la Geoagiu au fost lecţii binecuvântate care au trecut şi în „şcolile“ ce s-au publicat în foaia aceasta.

Acum, Domnul mă trimite la o „şcoală“ mai depărtată, mai mare. N-am venit cu „mâna goală“ de la Geoagiu şi cred că nici din Elveţia nu voi veni cu mâna goală.

O, nu vă întristaţi, dar, pentru plecarea mea. Poate că de folos este vouă şi tuturor fraţilor ostaşi ca eu să plec iar la „şcoală“. Poate mi s-a gătat „merindea“ şi Domnul mă cheamă iar să-mi încarce „traista“. Poate mi-a slăbit râvna şi Domnul mă cheamă iar în cuptorul focului ceresc.

Iubiţii mei fraţi! Plec slăbit trupeşte dintre voi, dar cu suflet arzând de râvnă pentru lucrul Domnului. Pe cât îmi va ajuta şi vasul acesta cârpit, mă voi sili să strâng şi pe acolo unde merg, hrană duhovnicească pentru fronturile Oastei. Cred că şi această călătorie va fi o binecuvântare deosebită pentru mine şi Oastea Domnului.

Plec în Elveţia, plec într-o ţară a Bibliei. Mă duc într-o ţară unde oamenii sunt împroprietăriţi de veacuri în Cuvântul lui Dumnezeu. Mă duc într-o ţară unde oamenii „plugăresc“ de veacuri în ogorul Bibliei. Am auzit multe lucruri minunate despre ţara aceasta; acum mă duc să văd cu ochii ce a putut lucra Biblia în viaţa unui popor. Mă duc într-o ţară unde oamenii dorm cu Biblia la cap… şi cred că voi putea împărtăşi multe, multe lucruri de preţ.

Vă rog, iubiţii mei fraţi, să mă însoţiţi cu rugăciunile voastre în această călătorie. Vă rog să vă rugaţi pentru mine, precum şi eu mă rog şi mă voi ruga pentru voi.

Şi acum, la despărţire, ce v-aş putea spune altceva – vouă şi tuturor fraţilor din ţară – decât ceea ce spunea, la despărţire, Apostolul Pavel fraţilor de la Milet: „Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte“ (Fapte 20, 32).

Vă las vouă şi tuturor fraţilor mei ostaşi, cuvintele Apostolului Pavel: „Duceţi până la capăt, preaiubiţilor, mântuirea voastră, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după Voia Lui, voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtire, ca nişte copii ai lui Dumnezeu… ţinând sus Cuvântul Vieţii, aşa ca, în Ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat şi nu m-am ostenit în zadar“ (Filip. 2, 12-17).

Darul Domnului nostru Iisus Hristos să fie şi să rămână cu voi, cu toţi. Amin“ (I Tes. 5, 28).

 

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR