4. Iubiţii mei fraţi!

De aici din depărtare vă trimit şi eu flacăra dragostei mele pentru „focul“ ce l-aţi aprins în Capitală.

În praznicului Sfântului Ilie, cel care a coborât prin rugăciune foc din cer, Domnul să vă învrednicească şi pe voi de focul cel din cer, de focul cel sfânt al Duhului Sfânt.

În praznicul celui pe care Domnul l-a răpit într-un car de foc şi l-a ridicat la cer, Domnul să vă învrednicească şi pe voi, scumpii mei fraţi, de acele clipe de ridicare sufletească spre ceruri. Căci sunt în viaţa noastră clipe sfinte în care Duhul Domnului ne suie în carul Lui de foc şi ne înalţă spre cer. Aceste clipe se simţesc şi în adunările Oastei. Sunt clipe în care ardem pentru dragostea Domnului, pentru lucrul Lui, pentru iubirea de‑aproapelui, căci dragostea este „jar de foc, o flacără a Domnului“ (Cânt. Cânt. 8, 6).

Noi, ostaşii Domnului, trebuie să fim tot mereu „răpiţi“ de „carul de foc“ al Domnului, trebuie să fii tot mereu „răpit“ de „carul de foc“ al Domnului, de carul Duhului Sfânt.

Iubiţii mei fraţi!

După strălucitele „examene“ de la Sibiu, azi Oastea Domnului prestează un „examen“ nou. E cel dintâi „examen“ pe care Oastea Domnului îl dă în Capitala ţării. Ca şi la Sibiu, adunarea de la Bucureşti este şi ea un răspuns al Domnului despre ce este voia Lui.

Se va simţi şi aici acel „Ceva“ care grăieşte şi mărturiseşte cu tărie, că Mişcarea aceasta nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu şi cei ce se luptă împotriva ei se luptă împotriva lui Dumnezeu.

„Examenul“ de azi de la Bucureşti trebuia să vină şi după el va veni un altul şi mai mare.

Adunarea cea mare a Oastei din Praznicul Cincizecimii nu e legată numai de Sibiu. Trebuie să o ducem în toate părţile ţării. Trebuie să o ducem în deosebi în Capitala ţării. Dacă va fi în voia Domnului, adunarea cea mare din anul viitor se va ţine în Capitală.

Atunci va fi „examenul cel mare al Oastei“.

Atunci va trebui să ne strângem toată zestrea cea sufletească, toate puterile noastre sufleteşti, ca să arătăm ţării şi cârmuitorilor acestei ţări ce a lucrat Domnul prin această Mişcare.

Înainte de a rosti cuvintele: „Acum slobozeşte…“ mai am un singur dor: să văd curgând pe Calea Victoriei din Capitală cohorte nesfârşite ale Oastei Domnului; să ne strângem la Bucureşti atâţia fraţi şi să aducem cu noi atâta credinţă, ca să se cutremure Capitala de Vuietul cel Ceresc din Ziua Cincizecimii.

Să ne strângem la Bucureşti o uriaşă tabără duhovnicească şi să ne aplecăm genunchii, rugându-ne cu lacrimi fierbinţi pentru mântuirea acestei mult încercate ţări şi a celor ce locuiesc într-însa.

Iubiţii mei fraţi! Slăvit să fie Domnul, Care ne-a învrednicit pe noi, nevrednicii, să pornim în ţara noastră războiul cel sfânt!

În acest război noi trebuie să cucerim ce avem de cucerit. Trebuie să cucerim şi Capitala ţării. Plămânii unei ţări, plămânii prin care răsuflă o ţară sunt Capitala ei.

În aceşti plămâni, prin Oastea Domnului, trebuie să strecurăm şi noi aer proaspăt, aer curat.

Şi trebuie să strecurăm mai ales sânge nou, sânge sănătos, sângele cel scump al Scumpului nostru Mântuitor. Când ţara va răsufla prin această răsuflare nouă, când prin vinele ţării va curge acel sânge nou, atunci şi numai atunci va veni mântuirea ţării şi a poporului nostru.

Capitala ţării trebuie să fie capitala Oastei şi – slăvit să fie Domnul! – El a ridicat aici, în Capitala ţării, stegari şi făclieri care vor putea duce mai departe la biruinţă steagul Oastei, spre Canaan, spre ţara făgăduinţei.

Mai curând ori mai târziu eu mă voi stinge în toiul luptelor. Dar voi adormi liniştit. Are cine să ducă mai departe solia Oastei şi lupta Domnului.

 

Iubiţii mei fraţi strânşi azi din toate părţile ţării în Capitală, „Bucura­­-ţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic, bucuraţi-vă“ (Filip. 4, 4)! Faceţi să răsune Capitala de bucuriile noastre şi de cântările noastre cele duhovniceşti. Iar dacă cineva din lume va întreba cu ce „scopuri politice“ v-aţi strâns aici, să răspundeţi: Ca să-L aducem la cârma ţării pe Iisus Hristos şi Evanghelia Sa. Noi luptăm ca să-L aducem la cârma ţării pe Cel ce singur poate mântui această mult încercată ţară: pe Iisus Mântuitorul.

Azi e zi mare la Bucureşti!

Fraţilor, aduceţi-vă aminte şi de mine, care zac aici departe, în ţări străine, singur şi bolnav, mângâindu-mă cu mângâierea ce mi-a lăsat-o Domnul în necazuri:

„Simţindu-mă singur,

să cânt singurel:

mai lângă Domnul meu,

mai lângă El“.

 

Vă rog, fraţilor, să vă rugaţi şi mai departe pentru „slăbănogul Oas­tei“. Să nu mă lipsiţi de ajutorul rugăciunilor voastre.

Îmbrăţişându-vă pe toţi cu sfânta dragoste în Domnul nostru Cel sfânt – bun rămas.

Davos (Elveţia), la 15 iulie 1933, preot Iosif Trifa

 

În fiecare an, de ziua Sfântului Ilie, părintele Vasile Ouatu, în biserica Ghencea – zidită de el şi denumită „Catedrala Oastei“ – ţinea marea adunare anuală.

Cu această ocazie, Părintele Iosif a trimis fraţilor istorica şi mişcătoarea scrisoare de mai nainte.

Peste o mie de fraţi, ca delegaţi din optsprezece judeţe, au luat parte la această adunare sărbătorească.

Cel mai înălţător şi duios moment a fost acela când s-a citit scrisoarea Părintelui Iosif, urmat de acela în care patruzeci şi patru de suflete au depus „legământul ostăşiei“.

Când fratele Goran citeşte emoţionant „legământul“, toţi noii ostaşi stau în jurul mesei din faţa sfântului altar, cu mâinile pe Sfânta Evanghelie şi pe sfânta cruce, plângând de bucurie.

Cuvintele de foc ale părintelui Vasile au străpuns inimile şi au umezit obrajii tuturor celor prezenţi.

 

 

ÎN JURUL NOSTRU

În jurul nostru, mii de fraţi ai noştri trăiesc plângând şi mor nemântuiţi;
o, dacă L-ar afla şi ei pe Domnul, cu cât am fi şi noi mai fericiţi!
La muncă, tineri credincioşi, la muncă, sporind avântul credincios,
Hristos să fie dus la fraţii noştri şi fraţii noştri, la Hristos!

O lume-ntreagă zace-n întuneric, înfometaţi, şi goi, şi învrăjbiţi,
şi numai prin Hristos şi prin lumină pot fi salvaţi şi pot fi mântuiţi.
La muncă, tineri credincioşi, la muncă, s-ajungem veacul glorios,
Hristos să fie dus la lumea-ntreagă şi lumea-ntreagă, la Hristos!

Fiţi fiecare-un credincios statornic şi-un luptător viteaz, pân-la sfârşit!
Ce răsplătiţi veţi fi când lupta voastră va fi încununată strălucit!
La muncă, tineri credincioşi, la muncă, pân’ la triumful luminos,
Hristos – cununa biruinţei voastre, şi voi – cununa lui Hristos!

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR