5. Cele douăzeci de kilograme

Când am plecat la Geoagiu, scrie Părintele Iosif, eram complet istovit şi zdruncinat de muncă şi boală. E destul să amintesc că am ajuns acolo cu o greutate de 48 kg… atât mai rămăsese din corpul meu. Eram numai o umbră de om.

Toţi câţi mă vedeau clătinau din cap în semn că sunt pierdut. Dar Domnul nu m-a lăsat şi a înflorit din nou corpul meu. În 20 de luni am câştigat 20 kg greutate; era un adevărat record, o minune. Pe urmă medicii m-au lăsat acasă, zicându-mi parcă: „Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti“… Să nu mai pui capul şi sănătatea în munca ce ai făcut-o. Retrage-te, trăieşte liniştit şi o vei putea duce până la adânci bătrâneţe.

Dar, reîntors la front, puteam eu să fac aşa?

Fronturile lâncezeau, foaia lâncezea, tipografia lâncezea ca o moară fără măciniş. Iar datoriile, ca nişte valuri furioase, ajunseseră la un milion.

M-am aruncat din nou în luptă şi n-a trecut nici anul şi, din 20 de kilograme, 15 se duseră pe gârlă.

Lucram din greu şi boala, aşijderea, lucra iarăşi din greu în corpul meu. Singur Domnul ştie prin câte am trecut.

Ştiam ce va veni, ştiam ce mă aşteaptă: am căzut din nou. După Geo­agiu a venit Davosul.

Pe la Paşti eram iarăşi numai o umbră, un schelet.

Ajunsesem iarăşi sub 50 kg.

Voiam să plec în ţară, dar nu era nădejde să pot ajunge viu. Domnul însă nu m-a lăsat.

Rugăciunile celor ce s-au rugat şi se roagă pentru „slăbănogul Oastei“ au căzut în pământ bun. Domnul iarăşi m-a întărit. Însă de o refacere nu se poate vorbi. (Afară de cazul că ar voi Domnul această minune.)

Boala s-a înfipt statornic în lutul meu.

Restul vieţii mi se va trece dintr-un sanator în altul şi dintr-un pat în altul.

Şi de ce amintesc aici aceste lucruri personale? Nu cu drag le amintesc. Mă jenează chiar. O fac însă pentru că s-a aflat un preot care mă acuză că am făcut „afaceri rentabile“ şi negustorie cu Oastea Domnului.

Preotul P. Savin, din Braniştea – Covurlui nu vedea altceva din ceea ce s-a făcut la Oastea Domnului decât „afacere rentabilă“ şi „negustorie“.

Frumoasă judecată de preot!

Foarte frumoasă!

Davos (Elveţia), la 25 august 1933, preot Iosif Trifa

 

 

NU POŢI CUPRINDE MAREA

Nu poţi cuprinde marea, oricât te-ntinzi şi vrei,
dar te va prinde-odată sub ea, un val al ei.

Nu poţi opri furtuna, oricât te-mpotriveşti,
dar te va smulge-odată vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul sub palmă, cât ai vrea,
dar el doar sub o palmă a lui te va ţinea.

Nu poţi să-gropi Lumina sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea, nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea lui Dumnezeu cum vrei,
dar vei fi-nfrânt odată şi tu de mersul ei.

Şi vei vedea ce veşnic, şi-amar, şi dureros
e plânsul celor care se luptă cu Hristos.

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR