Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, prin Sfaturile ţinute la Sibiu sau în alte împrejurări, că în adunările Oastei trebuie să fie o rânduială şi în privinţa telefoanelor mobile. Şi au insistat în repetate rânduri să fie închise pe timpul adunărilor, pentru a evita orice sustragere a atenţiei de la programul adunării.

Acum, parcă tot mai mult, am ajuns să ne confruntăm, la adunările mari ale Oastei Domnului, cu această poblemă care a devenit ca o „molimă”, de care parcă nu mai putem scăpa.

Mi-a venit greu să mă decid a scrie acest editorial, pe acest subiect, deoarece nu aş vrea ca cineva să se supere şi să-mi dea o altă interpretare celor scrise decât cea reală. Departe-mi este gândul de a viza pe cineva anume… Dar, în acelaşi timp, dacă nu aş scrie, simt că s-ar supăra Dumnezeu pe noi, că nu facem nimic să împiedicăm această „molimă” să se extindă şi mai mult.

Aş vrea să mă adresez tuturor celor care nu se pot lipsi de telefonul mobil pe timpul participării la adunările Oastei, precum şi la Sfintele Slujbe ale Bisericii noastre. Dacă totuşi nu le putem lăsa acasă, atunci avem posibilitatea de a le închide pe tot parcursul adunării sau a le da pe silenţios. În primul rând, dacă se-ntâmplă ca cineva să ne sune, deranjăm pe toţi cei din jurul nostru şi sustragem şi atenţia altora de la ascultarea Cuvântului, chiar dacă închidem imediat. Însă alteori se-ntâmplă, în special la cei mai în vârstă, că – până găsim telefonul prin geantă sau prin nu ştiu ce buzunar – acesta sună îndelung. S-au mai văzut şi unele situaţii când chiar se apelează ori se răspunde la telefon în timpul adunării şi se vorbeşte… ce-i drept, mai în şoaptă… Aceste gesturi sunt destul de jenante şi supărătoare pentru cei din jurul nostru.

Şi este foarte necuviincios când unii, în special tineri, în timpul adunării, stând pe bancă, butonează telefonul, citesc sau trimit mesaje ori sunt antrenaţi în diferite jocuri, sau mai ştiu eu ce altceva pot face, nemaifiind atenţi la cuvântul care se mărturiseşte. Şi gândiţi-vă că se mai şi filmează şi se transmite video la marile adunări. Ce imagine despre Oaste îşi fac toţi cei care se uită la noi?… Dacă nu ne putem echilibra atitudinea noastră faţă de această tehnologie modernă, electronică, şi ajungem să nu ne mai putem lipsi de un telefon nici măcar pe timpul Sf. Liturghii sau al adunărilor noastre, atunci înseamnă că am devenit dependenţi.

Şi, dacă noi am devenit dependenţi de mobil, atunci şi mobilul ne-a devenit un idol. Şi, dacă ne devine un idol, atunci este un mare păcat. Aşa cum poate deveni un mare păcat orice alt lucru (bani, casă, maşină etc.) de care ne legăm inima.

Dar unii veţi motiva că nu le puteţi închide, pentru că aveţi cartea de cântări înregistrată pe telefon şi urmăriţi cântările. Credeţi  oare că este normal să nu mai punem cartea de cântări în geantă şi să venim doar cu telefonul? Ce-am zice dacă ar ieşi preotul în faţa Sf. Altar să citească Evanghelia de pe telefon? Sau dascălul să citească Apostolul…? Sau fraţii când vin la microfon să vorbească, să-i vedem venind cu telefonul în mână, în loc de Sf. Scriptură, citind de pe el versete biblice? Gândiţi-vă cum s-ar denatura sacralitatea Cuvântului lui Dumnezeu… Aşa ceva nu mi-aş putea închipui că s-ar putea întâmpla vreodată, ferească-ne Dumnezeu! Deci dacă avem cartea de cântări înregistrată pe telefon, foarte bine; ne putem folosi în orice altă împrejurare, dar nu în adunare. Şi iarăşi se mai vede o tendinţă la adunările de şcoală biblică să nu mai venim cu Sf. Scriptură, folosindu-ne de telefon pentru căutarea unor versete… Când vor dispărea cărţile de cântări sau carnetele cum erau înainte, când vor dispărea Bibliile din adunările Oastei, înlocuindu-le cu tehnologia aceasta modernă, atunci ne va urmări o mare primejdie.

Aş vrea să ne ducem puţin cu 20-30-40 de ani în urmă, când nu existau aceste mobile, cât de mare şi strânsă era legătura frăţească, cât de repede ne anunţam când trebuia să fie o adunare… Şi cum erau adunările numai în lacrimi, că nimeni nu mai avea grijă să vadă dacă l-a sunat cineva, ci toţi ascultau cu sfinţenie Cuvântul lui Dumnezeu.

Fac un apel din tot sufletul ca „Toată grija cea lumească să o lepădăm” când intrăm în Biserică sau în adunare… Şi să ne ferim „…de orice înfăţişare a răului” (I Tes 5, 22).
Slăvit să fie Domnul!

Costel ROTARU

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVIII, nr. 9 (1089) 20-26 FEBRUARIE 2017

Lasă un răspuns

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR