A cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Marcu Ascetul – Despre legea duhovnicească, în 200 de capete

(Iau împărţirea capetelor după Filocalia greacă. În P. G. 65, 905A–930B variază puţin.)

1. Fiindcă de multe ori aţi dorit să ştiţi ce este legea duhovnicească de care vorbeşte dumnezeiescul Apostol (Rom. VII, 14) şi care este cunoştinţa şi lucrarea celor ce vor să o păzească, vom vorbi despre acestea pe cât ne va fi cu putinţă.
2. Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt.
3. Tot binele e dăruit de Dumnezeu cu un rost oarecare şi cel ce-l primeşte cu această credinţă nu-l va pierde.
4. Credinţa neclintită este turn întărit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.
5. Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci.
6. Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi, pe toate le aduce în legătură cu sine, şi nu cu altul.
7. Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale şi vei vedea folosul rugăciunii şi al citirii.
8. Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu-l are îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru şi-l va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
9. Gura celui smerit în cugetare grăieşte adevărul; iar cel ce i se împotriveşte se aseamănă cu sluga aceea care a pălmuit peste obraz pe Domnul.
10. Nu te face ucenic al celui ce se laudă pe sine, ca nu cumva, în loc de smerita cugetare, să înveţi mândria.
11. Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii.
12. Să nu încerci a dezlega prin gâlceavă un lucru încurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, adică prin răbdare, rugăciune şi nădejdea care numai la un lucru se gândeşte.
13. Cel ce se roagă trupeşte şi încă nu are cunoştinţă duhovnicească este ca orbul care strigă şi zice: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă“ (Luca XVIII, 38).
14. Orbul de odinioară, după ce i s-au deschis ochii şi a văzut pe Domnul, închinându-se Lui nu L-a mai mărturisit fiu al lui David, ci Fiu al lui Dumnezeu.
15. Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea.
16. Cel ce, asemenea orbului, şi-a lepădat haina şi s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui şi propovăduitorul învăţăturilor celor mai înalte.
17. De va zăbovi păcatul în gândurile noastre ne va umple inima de semeţie; iar de îl vom izgoni prin înfrânare şi nădejde, vom dobândi zdrobirea inimii.
18. Este o zdrobire de inimă lină şi folositoare, spre înmuierea ei; şi este alta ascuţită şi vătămătoare, spre pedepsirea ei.
19. Privegherea, rugăciunea şi răbdarea necazurilor ce vin asupra noastră aduc inimii zdrobirea neprimejdioasă şi folositoare, dacă nu împrăştiem tovărăşia lor prin lăcomia după ceva. Căci cel ce rabdă în acestea, şi în celelalte va fi ajutat; iar cel nepăsător şi împrăştiat, la ieşirea din trup cumplit se va chinui.
20. Inima iubitoare de plăceri, în vremea ieşirii, i se face sufletului închisoare şi lanţ; iar cea iubitoare de osteneli îi este poartă deschisă.
21. Inima învârtoşată este poartă de fier zăvorită înaintea cetăţii; iar celui ce pătimeşte răul şi este strâmtorat i se deschide de la sine, ca şi lui Petru (Fapte XII, 10).102(Vezi şi Maxim Mărturisitorul, Quaestiones ad Thalassium, în P.G. 90, 329A.)
22. Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi nici una nu este vătămătoare, decât aceea care nu mai este rugăciune, ci lucrare diavolească.
23. Un om voind să facă rău s-a rugat după obicei, mai întâi în cuget, şi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu fiind împiedicat, mai pe urmă mult I-a mulţumit.
24. Iar David, vrând să ucidă pe Nabal din Carmel, după ce a luat înştiinţare despre dumnezeiasca răsplătire, tăindu-şi gândul acesta mult I-a mulţumit. Ştim iarăşi ce a făcut când a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se până ce Natan, proorocul, nu i-a adus aminte de Dumnezeu.
25. Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când îl vei uita Domnul să-şi aducă aminte de tine.
26. Citind dumnezeieştile Scripturi cugetă la cele ascunse într-însele; „Căci câte mai ’nainte s-au scris, toate, zice, spre a noastră învăţătură s-au scris“ (Rom. XV, 4).
27. Scriptura numeşte credinţa „temelie a celor nădăjduite“ (Evr. XI, 1); iar pe cei ce nu cunoasc sălăşluirea lui Hristos i-a numit necercaţi.
28. După cum din cuvinte şi lucruri se vede cugetul, tot aşa se vede din faptele bune ale inimii răsplata viitoare.
29. Inima milostivă e vădit că va primi milostivire; iar cea care nu este aşa, pe cele dimpotrivă.
30. Legea libertăţii învaţă tot adevărul. Mulţi o ştiu aceasta prin cunoştinţă; însă puţini o înţeleg, pentru că înţelegerea e totdeauna în proporţie cu împlinirea poruncilor ei.
31. Nu căuta desăvârşirea ei prin virtuţi omeneşti, căci nu se va împlini desăvârşit printr-însele. Desăvârşirea ei e ascunsă în crucea lui Hristos.
32. Legea slobozeniei se cunoaşte prin cunoştinţa adevărată; se înţelege prin lucrarea poruncilor; şi se împlineşte desăvârşit prin mila lui Hristos.
33. Când ne vom sili să împlinim în conştiinţă toate poruncile lui Dumnezeu, vom înţelege că legea Domnului este fără prihană; că se cultivă prin faptele noastre cele bune, dar fără mila lui Dumnezeu nu este cu putinţă să se desăvârşească între oameni.
34. Cei ce nu se socotesc pe ei datornici întregii legi a lui Hristos cunosc trupeşte legea lui Dumnezeu, „neînţelegând nici cele ce zic, şi nici cele despre care se rostesc cu tărie“ (1 Tim. I, 7). De aceea ei socotesc că împlinesc legea desăvârşit prin fapte.
35. Un lucru poate fi săvârşit bine la arătare, dar scopul celui ce l-a săvârşit nu e bun. De asemenea, poate fi rău la înfăţişare, dar ţinta făcătorului poate fi bună. Dar nu numai fapte săvârşesc unii, ci şi vorbe grăiesc în chipul în care am zis. Căci unii schimbă calitatea unui lucru prin neiscusinţa şi neştiinţa lor, alţii prin intenţia cea rea şi iarăşi alţii, prin scopul evlavios.
36. Pe cel ce îşi ascunde defăimarea şi ocara punând înainte laude, cu greu îl pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este şi cel ce sub chipul smereniei e plin de slava deşartă. Aceştia acoperind multă vreme adevărul cu minciuna, în cele din urmă sunt daţi totuşi pe faţă de fapte.
37. Unul făcând un lucru la arătare bun, vatămă pe aproapele său; iar altul nefăcând un asemenea lucru, îl ajută cu gândul.
38. Este o mustrare din răutate sau din răzbunare şi este alta întru frica de Dumnezeu şi pentru adevăr.
39. Pe cel ce a încetat de-a mai păcătui şi s-a pocăit nu-l mai mustra; iar de zici că pentru Dumnezeu îl mustri, mai întâi descoperă-ţi păcatele tale.
40. Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele.
41. Când săvârşeşti fapte virtuoase, adu-ţi aminte de Cel ce a zis: „Fără mine nu puteţi face nimic“ (Ioan XV, 5).
42. Prin necazuri şi-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava deşartă şi prin plăcere, cele rele.
43. Cel nedreptăţit de oameni scapă de păcat şi, pe măsura mâhnirii sale, află sprijin împotriva lui.
44. Cel ce crede în răsplata lui Hristos pe măsura credinţei sale rabdă bucuros toată nedreptatea.
45. Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc îi înspăimântă pe draci; iar cei ce se luptă cu cei dintâi e rănit de cei de-al doilea.
46. Este mai bine să fim batjocoriţi de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit.
47. Tot binele vine de la Domnul după o anumită orânduire şi pleacă pe ascuns de la cei nemulţumitori, nerecunoscători şi leneşi.
48. Tot păcatul sfârşeşte în plăcerea oprită, precum orice virtute într-o mângâiere duhovnicească. Dacă stăpâneşte cel dintâi, stârneşte pe cele proprii lui; iar dacă stăpâneşte cea de-a doua, de asemenea pe cele înrudite cu ea.
49. Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.
50. Neştiinţa îndeamnă la împotrivire faţă de cele ce sunt de folos şi neruşinându-se sporeşte numărul păcatelor.

va urma

din Filocalia sfintelor nevointe ale desavirsirii

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR