Pentru că trăim vremuri destul de tulburi şi nesigure care ne pot uşor împinge în diferite extreme, mai ales în fanatism religios sau etnic, cum este cazul şi în Biserica Ortodoxă, socotesc că ar fi bine ca pe viitor să aveţi în vedere şi tema fanatismului religios, păcat împotriva Duhului Sfânt, Duhul adevărului şi al comuniunii. Împreună cu tot Sinodul Bisericii Ortodoxe Române şi cu întreaga pleromă a Bisericii din România, trăiesc şi eu drama unui fundamentalism religios deosebit de agresiv după Sinodul panortodox din Creta (iunie, 2016). Deşi numărul celor care refuză hotărârile Sinodului nu se ridică decât la câteva zeci de persoane, îndeosebi călugări, influenţaţi, la rândul lor de monahi din Muntele Athos, totuşi tulburarea pe care o provoacă în rândul credincioşilor este mare, mai cu seamă când o anumită presă, potrivnică Bisericii, le ia partea.

Fanatismul religios este nu numai un păcat împotriva Duhului Sfânt, ci şi o adevărată boală spirituală. De fapt boala este consecinţa păcatului. Cu cei atinşi de fanatism, oricare ar fi el, nu se poate dialoga. Fanaticii nu sunt capabili de dialog, ceea ce înseamnă o degradare maximă a fiinţei umane care se defineşte tocmai prin capacitatea de dialogare. Fanatismul este păcat împotriva Duhului Sfânt pentru că Duhul Sfânt este Duhul libertăţii şi al unităţii. Or fanaticul este robul propriei sale închipuiri pe care o ia drept adevăr şi pe care vrea s-o impună celorlalţi. Tocmai pentru că nu este liber el însuşi, fanaticul nu respectă libertatea celor care gândesc altfel şi caută să-i câştige prin mijloace străine de Duhul lui Hristos, semănând peste tot îndoiala, vrajba şi dezbinarea. Fanatismul religios înseamnă instrumentalizarea adevărului de credinţă, folosirea lui ca armă împotriva celorlalţi şi de dezbinare a Bisericii, ceartă nesfârşită pe cuvinte. „Fiecare cuvânt poate contesta un alt cuvânt, dar care este cuvântul care poate contesta viaţa”, zice Sfântul Grigorie Palama (sec. XIV). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa (sec. IV) spune că adevărurile dogmatice ale Bisericii pot deveni idoli dacă sunt golite de iubire. „Litera ucide, iar Duhul face viu” (II Corinteni 3, 6). Chiar şi litera Scripturii ucide pe cel ce o instrumentalizează şi n-o primeşte cu smerenie!

Fanatismul religios înseamnă negarea religiei însăşi, negarea lui Dumnezeu care l-a creat pe om liber. Istoria Bisericii şi a religiilor, în general, a cunoscut în toate vremurile fanatici care au dăunat religiei mai mult decât au apărat-o. Adevărul nu se impune cu forţa, ci se mărturiseşte întru smerenie.

Fanaticilor din vremea sa, Sfântului Ioan Gură de Aur le spune: „Să dorim pacea pe care acela (vrăjmaşul) o urăşte. Să încetăm a mai cântări și a mai pune în cumpănă cuvintele dogmei. Să încetăm a mai vrea să fim învățători ai învățătorilor, să urâm a ne mai lupta în cuvinte, spre pierzania celor ce ascultă. Să credem așa cum Părinții ne-au predat. Nu suntem mai înțelepți decât Părinții, nu suntem mai exacți decât învățătorii noștri, nu suntem noi păstori ai păstorilor, ci oi”.

Iată şi un cuvânt minunat al unui mare mitropolit român, Bartolomeu al Clujului (+2011), un om de mare cultură, ultimul traducător al Bibliei în limba română (ediţie jubiliară, publicată în 2000).  „Să crezi tu în credinţa ta. Şi să respecţi credinţa celuilalt. Chiar daca nu eşti convins că credinţa lui este cea adevărată trebuie să admiţi că el, în credinţa lui, este cinstit, de bună credinţă, că nu este un farseur; că musulmanul care la ora fixă îşi pune covorul pe iarbă, se întoarce cu faţa spre Mecca şi spune rugăciunea lui scrisă în Coran, e de buna credinţă, nu o face de ochii lumii, nu ca să fie televizat. Ci o face convins fiind că Allah îl aude şi-l ajută. Este foarte important acest lucru: să admiţi buna credinţă a celui de altă credinţă”.

Pentru fanatici nu putem decât să ne rugăm pentru că numai Dumnezeu poate schimba inima omului. Să ne rugăm şi pentru noi ca El să ne lărgească inima în care să-i cuprindem pe toţi oamenii.

 Vă mulţumesc pentru atenţie!

 

Mitropolitul Serafim

sursa: aici

2 Răspunsuri pentru “Din învăţăturile Sfinților Părinți – Fanatismul, păcat împotriva Sfântului Duh”

  • Petru Giurgi:

    … OEste acest material al IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei si al Europei de Nord (om al lui Dumnezeu care traieste INTRE OAMENI FARA GANDIRE BALCANICA!…) un mare adevar AL ZILELOR NOASTRE! Nu stiu insa CATI DINTRE NOI, OSTASII Domnului GANDIM ASA! Ca daca am gandi astfel si ne-am manifesta ca atare, ALTA ar fi starea Lucrarii Domnului din vremea pe care o traversam CU NEVREDNICIE, CA NISTE APOSTATZI… Cuvintele Mitropolitului Bartolomeu al Clujului – fie-i binecuvantata memoria! – si cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur citate mai sus (si cuvintele Parintelui Iosif Trifa, care spune ca „mantuirea este PROPRIETATEA TATALUI CERESC [NU A NOASTRA!…] si El o da CUI VREA”, fara sa ne intrbe PE NOI, judecatorii orbi, DACA SUNTEM DE ACORD cu hotararea Domnului, si cuvintele Fratelui Traian Dorz, care vorbeste si scrie cu litere de foc, indemnand LA UNITATE si LA IUBIRE SI RESPECT fatza de cei care NU SUNT CA NOI… [A se vedea ultima meditatie cu care se incheie „Hristos – Tezaurul lui Solomon”, anuntzand vremi in care Mireasa Domnului SE PREGATESTE sa-L intampine pe Mirele ei… Dar NU IN CERTURI, NU IN ALUNGARI, NU IN A NE BATE PIEPTUL CA NUMAI NOI suntem credinciosi, iar ceilalti TOTZI sunt sectari, lepadati, eretici, carora trebuie SA LE INCHIDEM USHA, SA LE INTOARCEM SPATELE, SA-I IMPINGEM IN PRAPASTIE..). Si chiar vorbirea IPS Laurentiu din Catedrala Sibiului in seara din Ajunul Rusaliilor despre atitudinea unui ucenic (?…) al unui mare sfant si cea a Sfantului in persoana fatza de un NECRESTIN!… Oare CINE va reusi SA NE TREZEASCA si sa ne ajute sa gandim OMENESTE, CRESTINESTE, DUHOVNICESTE? Pentru ca se pare ca am ajuns atat de departe de PARINTII NOSTRI si de gandirea LOR si atat de aproape DE ALTII, care ne „gadila urechile” CU CEEA CE CONVINE DOAR OMULUI FIRESC, incat am devenit „tari la cerbice” precum cei din vremea Intaiului Mare Mucenic al lui Hristos, Domnul NOSTRU?… (Fapte 7, 51). Altfel, ne ramane doar SA LUAM BOLOVANUL si sa aruncam in primul FRATE CARE NU GANDESTE (ingust si vinovat) CA NOI!

  • Natanael:

    Cred ca aceasta trebuie să fie poziția Oastei, indiferent de schimbările care vin:

    Nu urâm pe nimeni!
    Nu batjocorim credinţa nimănui.
    Nu dezbinăm adunările lor şi nu vrem să le corupem nici un suflet.
    Respectăm fiecăruia dreptul la credinţa pe care şi-o alege.

    Dar nu mai îngăduim nimănui să se amestece în adunările noastre.
    Nu mai dăm cuvânt nici unui străin la nici o adunare a Oastei,
    nici nu îngăduim nici unui frate de al nostru să meargă la ei.
    Cei ce s-au dus au împrumutat multe rătăciri de la ei
    şi, venind, au dezbinat cu ele multe suflete de fraţi.
    Toţi cei care au făcut până acum aceste greşeli
    să nu le mai facă, ci să se îndrepte pe calea sănătoasă.
    Iar cu cei ce nu vor să se îndrepte de bunăvoie,
    să rupem orice legătură, după cuvântul Sfintelor Scripturi (Tit 1, 10-11 şi 3, 10-11 etc.).

Lasă un răspuns

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR