1. Fă-ţi respectuos datoria ta faţă de părinţii tăi care te-au crescut şi te-au ajutat să ajungi ceea ce eşti.
Nu există nici o limită, nici în timp şi nici în posibilităţi, de la care să ai drept ca să spui mamei tale sau tatălui tău: „Nu vă mai datorez nimic!”
Le eşti dator totdeauna şi după ce se vor duce ei din lume,
până ce te vei duce şi tu!

2. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de soţul tău
cu toată dragostea şi ajutorul, şi curăţia, şi mângâ-ierea, şi preţuirea pe care i-ai promis-o în clipa unirii voastre
şi la care numai soţul tău are din partea ta totdeauna unicul drept în lume.

3. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de copiii tăi, crescându-i în aşa fel, încât să fie folositori şi lui Dumnezeu, şi neamului tău.
Numai atunci poţi să pleci liniştit.

4. Până nu te duci din lume, dacă încă nu te-ai predat lui Dumnezeu, ai grijă şi fă acum acest lucru.
Ca să afli pacea cu Dumnezeu
şi iertarea păcatelor tale,
şi împărtăşirea cu Hristos la slava Lui,
şi dreptul de moştenire în împărăţia Sa (II Ptr 1, 11),
şi în mântuirea Lui cea veşnică (I In 2, 17).

5. Până nu te duci din lume, te rog, fă aceste lucruri toate.
Până nu te duci… căci după ce te-ai dus în zadar ai să te căieşti că nu le-ai făcut.
Nimic nu-ţi va mai putea reda niciodată ceea ce ai pierdut!

6. Când sufletul este ajuns în Locuinţa Morţilor, în chinuri, în zadar se mai roagă,
în zadar doreşte să mai spună măcar altora,
în zadar regretă lăcomia şi necredinţa sa,
în zadar este totul, totul.
Şi vine odată şi vremea asta, cu atât mai repede cu cât nu crezi în ea.

7. Cel ajuns în focul veşnic nu mai poate face de acolo nimic şi pentru nimeni.
Nici pentru săracii pe care nu i-a ajutat când era pe pământ,
nici pentru cei cărora le datora recunoştinţa sa – şi nu le-a dat-o când putea.
Ce grozavă va fi constatarea asta pentru mulţi!

8. Cel osândit la iadul veşnic nu mai poate face nimic nici pentru familia sa care piere în păcate, fiindcă trebuia să facă înainte de a ajunge acolo,
şi nu mai poate face nimic nici chiar pentru stâmpărarea arşiţei sale proprii, pentru răcorirea limbii sale în chinurile văpăii aceleia – ca bogatul nemilostiv (Lc 16, 24-26).

9. Frate om, oricât de mare ai fi tu azi,
ba tocmai cu cât eşti mai mare şi mai puternic,
– fii mai înţelept şi fă acum, când poţi, tot ceea ce ai mai vrea să faci după moarte – şi nu vei mai putea.
Fă până nu te duci ceea ce ai vrea să fi făcut după ce te-ai dus!

10. Dacă eşti mare, fă dreptate, fă milă, fă bine, fă fapte de cinste şi de binefacere.
Acum, până mai ai cum,
până mai ai cui,
până mai ai cu ce
şi până mai ai când.

11. Nu mâine – ci chiar azi te şi duci.
E aşa de puţin timp până când altul va veni în locul tău
şi va sta pe scaunul tău,
şi va ocupa casa ta,
şi patul tău,
şi averea ta,
şi funcţia ta,
– abia de mai ai timp şi să mai poţi face ceva din cât ar fi trebuit deja să fi făcut.
Grăbeşte-te până nu te duci şi să nu mai fii…

va urma

Traian Dorz
din volumul “Numele biruitorului”

 

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR