Domnul Iisus a asemănat lucrarea naşterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi; dar nu ştii de unde vine şi unde merge. Aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a naşterii din nou.

1. Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, naşterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu – şi aceasta, prin primirea în inimă, prin credinţă, a Domnului Iisus.

2. În Evanghelia după Ioan 3, 5-6 e scris: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh”.

Minunată „apă” trebuie să fie apa aceasta prin care se face naşterea din nou! Fără îndoială, aceasta nu poate fi o apă materială, ci un dar al lui Dumnezeu şi o putere dumnezeiască, aşa cum este şi „apa vie” făgăduită samarinencei (In 4), şi „râurile de apă vie” făgăduite celor însetaţi care vor crede în Iisus (In 7, 37-38). Aici e vorba de Duhul Sfânt şi de lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu care întocmai ca o apă curăţă înăuntru, judecă simţirile şi gândurile inimii, aşa cum apa materială are puterea de a îndrepta murdăria de pe corp sau de pe o haină oarecare.

 

În Epistola către Tit 3, 5 e amintită din nou „spă­larea naşterii din nou şi înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. Aceasta ne aduce aminte de cele scrise în Epistola Întâi către Corinteni 6, 9-11: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici prea­curvarii, nici malahiii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi. Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Iisus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”III. În Efeseni 5, 25-26, unde Apostolul Pavel vorbeşte despre Biserică, scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt.” Curăţire, botez, apă, Cuvânt – sunt înşirate unul după altul, aşa încât nu-i greu a înţelege că aici este vorba despre lucrarea curăţitoare a Cuvântului.

Deci starea de întinare şi păcătuire e socotită ca trecută: „şi aşa eraţi” – dar „aţi fost spălaţi”. Fără îndoială, e vorba de spălarea naşterii din nou.

1. În Epistola Sfântului Iacov 1, 18 scrie: „El de bunăvoia Lui ne-a născut din nou, prin Cuvântul adevărului”. Deci şi aici e vorba despre naşterea din nou ca lucrare a Cuvântului.

2. Apostolul Petru, la rândul său, scrie: „Aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie” (I Ptr 1, 23-25).

Se vede lămurit deci că naşterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu. Este o lucrare pe care nu o poate face vrednicia şi mâna omului, ci numai puterea şi harul lui Dumnezeu. E lucrarea pe care o face vântul cel ceresc, aşa cum scrie Părintele Iosif Trifa în cartea a II-a despre Duhul Sfânt.

„Vântul cel ceresc, scrie Părintele Iosif, ne trezeşte la o viaţă nouă. Aduce în ţarina inimii noastre o sămânţă nouă, din care creşte o viaţă nouă, o viaţă schimbată, o viaţă duhovnicească. Din sămânţa aceasta răsare o viaţă nouă, care nu mai este a noastră, ci este a Celui ce ne-a dăruit-o. În această viaţă noi nu mai suntem ai noştri, ci suntem ai Celui ce ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui. Din sămânţa aceasta răsare o viaţă care nu mai slujeşte la doi domni, ci slujeşte şi trăieşte numai pentru un singur Domn şi Stăpân: Iisus Mântuitorul.

Aceasta este taina cea mare a naşterii din nou, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin căinţa şi întoarcerea la Dumnezeu a omului. Cel intrat în taina aceasta capătă o putere extraordinară, o putere de sus. Cel născut din nou a primit în el o sămânţă de viaţă pe care nici lumea, nici iadul n-o mai poate smulge. Mai uşor ai putea smulge soarele de pe bolta cerului decât răsadul vieţii celei noi, pe care vântul cel ceresc l-a semănat în inima celui născut din nou…”

Lucrarea vântului ceresc nu se mulţumeşte niciodată cu smulgerea unor buruieni şi urzici (cu lăsarea unor năravuri rele). Nu se mulţumeşte niciodată cu o împăcare între omul cel vechi şi omul cel nou, între cele lumeşti şi cele duhovniceşti, ci vine ca o furtună şi strigă: să piară omul cel vechi, să piară firea cea veche cu patimile ei!

„Vântul cel ceresc smulge din rădăcină, doboară totul; pustieşte şi omoară tot ce-i lumesc în noi, pentru ca pe urma acestui prăpăd să poată zice: «Iată, toate s-au făcut noi; cele vechi s-au dus» (II Cor 5, 17).”

„Vântul cel ceresc nu se opreşte niciodată la jumătatea drumului, la jumătatea lucrării. Oriunde veţi vedea suflete care păzesc o parte din Evanghelie şi calcă în picioare alta, să ştiţi că acolo n-a suflat vântul ceresc. Oriunde veţi vedea pe oameni trăind în minciuna şi înşelăciunea că pot sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona (Mt 6, 24), să ştiţi  că pe acolo n-a suflat vântul ceresc.”

„Vântul cel ceresc nu se opreşte niciodată la un om pe jumătate mort şi pe jumătate viu (în cele sufleteşti), ci el se opreşte numai la omul cel înviat. În legea Vechiului Testament era datină să se ducă la Templu două turturele, ca jertfă de curăţire. Dintre acestea, una era omorâtă, iar cealaltă lăsată vie. Aşa face şi vântul cel ceresc. El omoară în noi firea cea veche şi lasă în viaţă numai pe cea nouă. Două „turturele” nu pot să trăiască în noi – şi Duhul Domnului, şi duhul acestei lumi. Omul nostru cel lumesc trebuie să moară. Drept la viaţă are numai cel duhovnicesc.”

Astfel dar, naşterea din nou este o schimbare din temelie a vieţii noastre, schimbare făcută în Domnul Hristos, din clipa când ne-am predat Lui. Ea face dintr-un om păcătos un sfânt: dintr-un desfrânat, un om curat; dintr-un ucigaş, un om bun; dintr-un beţiv, un om treaz şi cumpătat; dintr-un fiu al diavolului, un copil al lui Dumnezeu.

Numai prin această prefacere cu totul a fiinţei noastre lăuntrice, în aşa fel ca să ajungem o făptură nouă, putem să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Numai spălaţi de El vom avea parte cu El (In 13, 8).

După toate acestea, cititorul ar putea să stea nedumerit, spunând: „Eu nu înţeleg nimic. Această naştere din nou este pentru mine

O TAINĂ NEÎNŢELEASĂ

va urma

Ioan MARINI
din ”HRANĂ PENTRU FAMILIA CREŞTINĂ”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2015

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR