În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:

„Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi!

Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce, fiecare, de la calea lor cea rea şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul“.

Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sunt închis şi nu pot să merg la Casa Domnului. De aceea, du-te tu însuţi şi citeşte din carte ce ai scris în ea, după spusele mele, şi anume cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti în auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetăţile lor…

Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor… Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte, s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia… Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruc din carte, în auzul poporului. Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi… să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului şi vino!“. Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână şi s-a dus la ei. Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru“. Astfel Baruc a citit-o în auzul lor. Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea“…

Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi“.

Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elişama şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.

Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului. Împăratul şedea în casa de iarnă – căci era în luna a noua – şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.

După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. (Ier. 36, 1-23).

 

Cele relatate în capitolul 36 de la Ieremia ne ajută să înţelegem, pe de o parte, autoritatea Cărţii Sfinte pe pământ, aceea de solie a cerului spre noi, iar pe de alta, ura diavolului împotriva ei. Aici este, aşa-zicând, „naşterea Bibliei“. Această naştere pe unii i-a înfuriat, cum zicea Părintele Iosif.

Satana ştie că se naşte pe lume Biblia, de aceea se înfurie şi îl caută pe acest „prunc“ să-l taie, aşa cum l-a căutat pe Pruncul Iisus. Şi de a­tunci, de la naşterea Bibliei, Satana urmăreşte mereu această Carte a lui Dumnezeu.

În acest loc, la Ieremia 36, se arată cum este tăiată şi aruncată în foc cea dintâi Biblie. De atunci alte mii şi zeci de mii de Biblii au fost smulse, în cursul veacurilor, din mâinile credincioşilor, sfârtecate şi aruncate în foc. Iar credincioşii Bibliei au fost aruncaţi în temniţe şi în flăcări.

Cea mai prigonită carte din lume a fost Biblia şi va fi până la sfârşitul veacurilor. Pentru că Satana face totul ca această carte să fie scoasă din umblarea ei, iar pe oameni să-i ţină departe de ea. Biblia va fi apoi prigonită pentru că spune adevărul fără cruţare. Împăratul Ioiachim s-a înfuriat şi a tăiat Biblia tocmai pentru acest fapt. Domnul îi mustrase păcatul, cerându-i întoarcerea de la calea lui cea rea la smerenie şi rugăciune (Ier. 36, 7).

Cuvântul Domnului din Biblie nu acoperă păcatul, ci îl arată şi strigă după el fără cruţare pe orice tron s-ar afla acela. „Aşa zice Domnul“ nu cruţa pe nimeni şi nimic. Proorocii au fost prigoniţi pentru acel „aşa zice Domnul“ şi tot pentru asta e prigonită şi urâtă şi Biblia.

O, prin câte prigoane a trecut şi Biblia!

O istorie cu privire la prigonirile Bibliei ar avea paginile cele mai mişcătoare. Dar Biblia a răzbit pentru că milioane şi milioane de oameni, de suflete alese, au îndrăgit cuvântul ei şi au iubit-o până la moarte, gata să‑şi dea şi viaţa pentru ea.

Iată că tot nereuşită a fost încercarea lui Satan şi împotriva Cuvântului scris, pentru că „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece“ (Matei 24, 35).

Prezicerea şi proorocia făcută de chiar Domnul Iisus cu privire la acest Sfânt Cuvânt este: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24, 14).

Aceste cuvinte testamentare spuse de Mântuitorul nostru iubit înaintea arestării Lui, puse alături de cele de la Romani, capitolul 11, versetul 25 – unde Sfântul Apostol Pavel zice: „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit…“ – ne vor descoperi taina că este un număr dintre neamuri care se vor mântui.

Această descoperire parcă aruncă o lumină şi peste înţelegerea ce trebuie să o avem cu privire la numărul Bibliilor ce vor fi necesare neamurilor spre cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi spre mărturie. Pentru că, dacă apostolii Domnului Iisus au vorbit în ziua Cinzecimii în limba fiecărui ascultător (Fapte 2, 8), apoi şi Cuvântul scris va exista, la fel, în limba fiecărui popor. Deci Evanghelia va fi scrisă în limba lui pentru fiecare ins şi atunci va veni sfârşitul.

Problema mântuirii poporului ales are o rezolvare specială (Rom. 11, 26-36).

 

Şi la acest capitol Satana a rămas înfrânt şi ruşinat, pentru că lupta a fost câştigată pe cruce, Domnul ieşind biruitor din moarte prin înviere. A nimicit puterea morţii prin moartea Sa, iar El a înviat.

Martorii învierii Lui au dus apoi vestea acestei învieri şi a acestei biruinţe peste veacuri şi întinderi, neputându-le nimeni şi nimic sta împotrivă. Ba iată că astăzi cele mai moderne şi mai perfecte utilaje tipografice din lume tipăresc, răspândind în toate limbile pământului, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, tocmai aşa cum precizase înaintea morţii Sale Cel ce a înviat din morţi, Iisus Hristos Domnul!

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR