din vorbirea fratelui Traian Dorz
la botezul de la Avram Iancu (Bihor) – noiembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Am dorit din toată inima o zi ca asta şi Îi mulţumim din toată inima lui Dumnezeu, Care a pregătit-o. Fiecare întâlnire ca aceasta este pentru noi un prilej de neuitat. Pentru că acolo unde „doi sau trei se adună în Numele Domnului”, după sfânta Lui făgăduinţă, El a fost şi este totdeauna acolo.

Să credeţi din toată inima acest lucru. Şi ori de câte ori vă duceţi acolo unde fraţii se adună şi unde doi sau trei, doisprezece sau treisprezece, două sute sau trei sute, două mii sau trei mii se adună în Numele Domnului, El este totdeauna acolo.

Adică Mântuitorul a promis şi a spus cu sfintele Lui buze acest mare Adevăr pe care noi trebuie să-l credem din toată inima că aşa este. Acolo unde sunt sufletele iubitore şi credincioase adunate în Numele Domnului, El este întotdeauna acolo. Cuvântul Lui este adevărat. De aceea să iubiţi adunarea, să iubiţi Biserica şi să doriţi să mergeţi totdeauna cu bucurie acolo, pentru că acolo întotdeauna este Hristos prezent.

În nenumărate locuri din sfintele Evanghelii este scris că Mântuitorul Se ducea în sinagogă şi în Templu. De la început, în atâtea locuri spune evanghelistul că Iisus era dis-de-dimineaţă în Templu. Dis-de-dimineaţă…

De la începutul slujbei… de la începutul adunării… de la cel dintâi ceas, El este acolo şi stă până la sfârşit. Pentru că este scris: „Eu sunt cel dintâi”… Şi la adunare El este cel dintâi. Şi: „Eu sunt cel din urmă”… Şi la adunare El este cel din urmă.

Grăbiţi-vă să veniţi, dar nu vă grăbiţi să plecaţi, pentru ca să puteţi sta întotdeauna cu Domnul, pentru că El este şi stă totdeauna cu plăcere acolo unde doi sau trei se adună nu numai laolaltă, ci şi împreună.

În Faptele Apostolilor capitolul 1, unde se vorbeşte despre Pogorârea Duhului Sfânt, spune Cuvântul lui Dumnezeu că fraţii erau „împreună şi laolaltă”.

Ştiţi ce înseamnă asta? Nu numai „împreună”, ci şi „laolaltă”. Nu numai „laolaltă”, ci şi „împreună”. Că noi putem fi mulţi laolaltă, dar sufleteşte, de multe ori, nu suntem împreună. Duhul Domnului nu Se coboară, şi atunci Domnul stă cu durere şi cu amărăciune în mijlocul nostru. Stă… dar stă cu tristeţe şi cu durere.

Noi suntem trupeşte laolaltă, dar nu suntem sufleteşte împreună. Şi Domnul ne vrea să fim nu numai laolaltă, ci să fim şi împreună. Adică o inimă, un gând, o credinţă, o învăţătură, o dragoste adevărată. Oricât de departe am veni sau oricât de departe am sta trupeşte unii de alţii, dacă noi suntem împreună – adică sufleteşte uniţi în Domnul, în aceeaşi credinţă şi învăţătură – El va petrece întotdeauna cu noi. Iar distanţele şi piedicile, şi munţii, şi apele, şi frontierele nu sunt despărţiri între noi. Ci sunt depărtări peste care Duhul lui Dumnezeu ne uneşte totdeauna prin cele trei mijloace ale Sale: Dragostea, Rugăciunea şi Duhul lui Dumnezeu.

Evanghelia din ziua de astăzi începe cu o mare bucurie. N-aş vrea să amintesc decât primul verset. În acest verset din Evanghelia după Luca (capitolul 8, versetul 40) spune: „La întoarcere, Iisus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau”.

De unde Se întorcea Iisus atunci? Din ţinutul gadarenilor, unde Se dusese să vindece, să caute şi să mântuiască un suflet pierdut. Un suflet care nu mai avea pe nimeni, pe care nu-l mai primea nimeni, căci locuia în pustiu, printre morminte dormea. Domnul totdeauna caută astfel de suflete. Toţi în părăsiseră pe acest om nenorocit. Nimeni nu-l mai căuta. Nimeni nu mai avea nevoie de el.

Sunt suflete părăsite de toţi. Dar nu sunt părăsite de Dumnezeu. De unde Se dusese Mântuitorul? De aici Se dusese şi trecuse apa dincolo. Şi ce trecere a fost peste apa aceea în noaptea furtunoasă! Când Mântuitorul S-a urcat în corabie şi S-a dus dincolo ca să-l caute pe nenorocitul [acela şi] să-l vindece, s-a stârnit pe mare o furtună.

Totdeauna când vrei să faci bine se ridică împotriva ta furtuni, primejdii, nenorociri, necazuri. Când vrei să salvezi pe cineva, când vrei să faci bine cuiva, satana stârneşte totdeauna împotriva ta tot felul de valuri, de furtuni, de tulburări. Mântuitorul S-a dus şi a biruit primejdia şi furtuna, pentru ridicarea şi mântuirea acestui suflet. Ce s-a întâmplat însă acolo? În loc să se bucure toţi oamenii aceia la care mersese Domnul şi în faţa cărora făcuse o minune aşa de mare, vindecând un nenorocit ca acela, care era o spaimă şi o groază pentru toată lumea… în loc să se bucure de aceasta, au ieşit cu toţii, grămadă, înaintea Mântuitorului şi L-au rugat să plece de la ei.

Mântuitorul nu S-a împotrivit. Harul lui Dumnezeu nu se împotriveşte nimănui. El vine să aducă mântuire tuturor şi face în faţa noastră, a tuturor, minuni nemaipomenite, înviind morţi, vindecând îndrăciţi, ridicând căzuţi, vindecând paralizaţi, dând viaţă şi lumină celor care erau orbi, nenorociţi. Pentru ca noi, văzând minunile Lui, să-L primim cu bucurie şi să-L chemăm cu bucurie şi în hotarele noastre, şi în casa noastră, şi în inima noastră, că toţi suntem bolnavi de câte o boală.

Fiecare purtăm sămânţa morţii în noi. Şi sămânţa morţii trupeşti, şi sămânţa morţii sufleteşti. Un microb avem fiecare în organismul nostru, însă nu ştim când se dezvoltă. Atunci când Dumnezeu rânduieşte ceasul plecării noastre, când se apropie ceasul plecării, atunci se dezvoltă şi acest microb care aduce moartea. La unii în stomac, la alţii în ficat, la alţii în plămâni, la alţii în inimă… În atâtea organe ale trupului nostru pot să pătrundă microbii şi sămânţa bolii şi a morţi trupeşti când Dumnezeu, Care a rânduit viaţa şi moartea, socoteşte că a venit timpul ca acest sol al morţii să ne aducă plecarea noastră.

Aşa e şi sufleteşte. Şi în inima noastră, şi în viaţa noastră duhovnicească au pătruns şi pot pătrunde atâţia microbi. Unii sunt bolnavi de boala mândriei, alţii de boala urii, alţii de boala desfrânării, alţii de boala lăcomiei. Şi toate aceste seminţe ale bolii sufleteşti pot aduce totdeauna moartea, dacă noi nu chemăm pe Domnul să vindece sufletele noastre şi să ne dea viaţă şi sănătate.

Totdeauna însă când Domnul vine să vindece…

totdeauna când un suflet începe să se apropie de Dumnezeu şi caută vindecarea…

totdeauna se ivesc împotrivitorii, vrăjmaşii, care să-L alunge pe Domnul. Câtă milă şi dragoste a avut Domnul faţă de toţi totdeauna! El i-a căutat pe toţi cei pierduţi şi s-au ridicat împotriva Lui tot felul de împotriviri şi tot felul de vrăjmaşi. El însă a trecut peste toţi. Când a venit însă alungarea din viaţă, alungarea din inimă, alungarea din cetate… atunci El nu S-a mai împotrivit! Dar totdeauna plecarea Lui de undeva a fost în folosul altora. Gadarenii L-au alungat de la ei, dar dincolo de marginea apei, cetatea spre care Se îndrepta Mântuitorul aştepta cu bucurie.

Ce frumos începe Evanghelia când spune: „La întoarcere, Iisus a fost primit cu bucurie de către mulţime; toţi Îl aşteptau”!

Dacă noi azi Îl alungăm pe Dumnezeu…

Dacă noi azi ne lepădăm de Hristos…

Dacă noi ne depărtăm de Evanghelia Sa şi renunţăm la mântuirea Lui, locul din Împărăţia lui Dumnezeu nu rămâne gol. Are El alţii pe care îi caută şi care cu bucurie Îl primesc pe Domnul şi cu bucurie primesc Cuvântul Său.

Au fost case, au fost localităţi, au fost suflete faţă de care Dumnezeu ani de zile a propovăduit Evanghelia Sa şi a adus chemarea mântuirii, dorind să le dea viaţa şi mântuirea sufletească… Dar aceştia, până la urmă, L-au respins pe Domnul.

Locurile din Împărăţia Sa nu au rămas goale însă, căci au venit alţii. Domnul i-a chemat pe alţii şi aceştia L-au primit cu bucurie. Şi aceştia au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum spusese Cuvântul: „Vor veni de la miază-noapte şi de la miază-zi, de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, iar voi, fiii împărăţiei, veţi fi alungaţi afară”.

Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu din toată inima pentru fiecare casă, pentru fiecare sat care Îl aşteaptă cu bucurie şi Îl primeşte cu drag pe Domnul. Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare de bucurie. Domnul Iisus a venit cu bucurie aici şi această bucurie o simţim în inimile noastre cu toţii.

Naşterea unui suflet iubit şi scump într-o familie iubită şi scumpă din această adunare a prilejuit întâlnirea noastră. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest prilej pe care l-am dorit de mult. Avem în mijlocul nostru suflete de fraţi şi de surori de care nu ne desparte depărtări prea mari, dar ne despart piedici prea multe. Harul lui Dumnezeu a făcut însă să se poată trece astăzi în chip minunat peste aceste piedici şi ne-a dăruit bucuria ca acum, în jurul Sfântului Cuvânt, în acelaşi duh al iubirii frăţeşti, să ne putem apleca inimile şi amesteca glasurile în aceleaşi cântări iubite Domnului şi să ne putem privi printre lacrimi feţele dorite şi iubite unii altora.

În seara ultimei despărţiri de ucenici, Domnul Iisus a spus nişte cuvinte care de multe ori ne-au pătruns până în adânc şi inima noastră: „Cu dor am dorit să mănânc cina aceasta cu voi”. Adunarea asta poate fi ca o cină de taină. Singur Domnul ştie dacă vreodată pe pământ noi vom mai sta aşa împreună să citim, să cântăm, să ne rugăm, să ne hrănim din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, care este viaţa şi bucuria noastră a tuturor.

Să rămână neuitată pentru noi ziua aceasta, pentru că tot ce s-a petrecut în ea este frumos şi sfânt. Fiecare cuvânt care s-a spus aici, fiecare lacrimă care s-a vărsat, fiecare cântare în care ne-am împletit împreună glasurile noastre a fost un dar de la Dumnezeu şi un mijloc prin care Duhul Sfânt a vrut să întărească în inimile noastre nu numai dragostea dintre noi, dar şi încredinţarea sfântă că acest drum şi această cale pe care am pornit cu toţii să ne mântuim sufleteşte şi să ajungem cu bine în Împărăţia cerească este calea aceasta binecuvântată; prin ea Dumnezeu a vrut ca noi toţi să ajungem la mântuirea Lui.

Ziua aceasta a fost rânduită de Dumnezeu mai dinainte; noi nici nu ne-am gândit la ea. Poate că nici unii dintre cei care am venit aici nu ne-am gândit mai dinainte că aici vom găsi şi vom vedea feţe şi vom trăi momente, şi vom asculta cuvinte, şi vom simţi puteri pe care le-am simţit, le-am văzut şi le vedem acum.

De ce? Pentru că noi n-am ştiut dar, Domnul le-a pregătit pe toate acestea. Şi nu vă uitaţi cu nepăsare la nici un cuvânt şi la nici un frate sau soră care a vorbit aici, căci fiecare este o valoare scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi El i-a ales şi i-a chemat pe toţi, ca fiecăruia să-i dea prin vreunul din cuvinte sau prin vreunul din gândurile sau cuvintele rugăciunii putere sau îndemn spre viaţă veşnică.

Primiţi aceste cuvinte, oricine le spune; ascultaţi-le din inimă, oricine vi le citeşte, pentru că sunt cuvintele lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru, Care este în mijlocul nostru, El nu trimite îngerii Lui, ci trimite fraţii, copiii Lui, lucrătorii Săi să mărturisească acest Cuvânt. Orice cuvânt pe care-l ascultăm de la oricine, sub orice formă: sub formă de cântare, de meditaţie, de rugăciune, de îndemn, să ştiţi că este Cuvântul lui Dumnezeu trimis de la El pentru întărirea şi mângâierea noastră. Aşa să-l preţuim, cum le spune Sfântul Apostol Pavel credincioşilor săi: „Când am venit în mijlocul vostru, aduceţi-vă aminte că eram slab, fricos şi plin de cutremur. Şi cuvintele pe care le spuneam nu erau întemeiate pe înţelepciunea omenească, ci erau pline de dovada dată de Dumnezeu şi de putere. Pentru ca şi credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Şi aţi primit cuvintele mele nu ca pe cuvintele unui om, ci ca pe cuvintele lui Dumnezeu, cum şi erau”.

În felul acesta, folositoare ne vor fi şi binecuvântate vor fi pentru noi toate aceste cuvinte şi îndemnuri pe care le-am auzit şi care ni s-au dat. Şi cine le pune la inimă şi le preţuieşte ca pe cuvintele sosite şi venite din partea lui Dumnezeu, acela va avea un folos veşnic din ele.

Dar cine le nesocoteşte, nesocoteşte Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu ne va trimite Cuvântul Său în altă formă, decât aceasta.

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 2

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR