11. Singurul timp când Domnul nu ne însoţeşte este acela în care noi pierdem urma paşilor Lui şi o luăm pe alte urme, înşelătoare, care ne duc spre căi ce nu sunt ale Lui.
Să ne trezim atunci când suntem fără El sau fără pacea inimii noastre şi să căutăm cât mai repede şi mai smeriţi calea Lui, pe care noi o pierdusem.
Atunci iarăşi Îl vom regăsi, aşteptându-ne acolo unde Îl lăsasem, spre a ne însoţi mai departe.

12. Sunt uneori curse foarte viclean ascunse în calea noastră… acolo noi credem că este o viaţă, dar este o moarte.
Credem că este un har, dar este o primejdie.
Credem că este o bucurie, dar este un mare necaz.
De primejdia acestor curse numai Dumnezeu ne poate scăpa, fiindcă toate înfăţişările din afară sunt atrăgătoare, iar noi nu vedem că au fost curse decât după ce am căzut.
Să ne rugăm atunci stăruitor, ca să fim scăpaţi.

13. Când judecăm lucrurile grăbit – şi nu cu mintea şi cu inima – atunci totdeauna suntem în cea mai mare primejdie de a cădea în curse.
Trebuie să le judecăm încet şi nu cu inima întâi, ci cu mintea.
Atunci de puţine ori vom cădea în primejdii.

14. Judecăţile inimii, numai Dumnezeu le poate feri de nedreptate şi de păcat.
Inima nu poate aproape niciodată judeca drept. Ea judecă totdeauna ori după iubire: prea îngăduitor, ori după ură: prea sălbatic.
Fericit e acela în care judecata nu o face o inimă grăbită, ci o minte cumpătată.
Acela va fi scutit totdeauna de a face greşeli pe care apoi cu greu şi cu întârziere le va putea îndrepta.
Sau nici aşa.

15. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins (într-o cursă) prin făgăduinţa gurii tale,
fă totuşi lucrul acesta:
dezleagă-te, căci ai căzut în mâna de-aproapelui tău. De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale.
Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului. Şi pasărea din mâna păsărarului (Prov. 6, 1-5).

16. Când Dumnezeu te-a izbăvit în chip minunat din vreo nenorocire sau din vreo cursă pusă la cale contra ta de cel rău,
nu uita niciodată recunoştinţa pe care I-o datorezi. Mergi şi aruncă-te pe genunchii mulţumirii şi-I adu laudă pentru ajutorul Său.

17. Frumuseţea purtării noastre faţă de Dumnezeu ne va aduce preţuirea şi dragostea lui Dumnezeu.
Frumuseţea purtării noastre faţă de semenii noştri ne va aduce preţuirea şi dragostea semenilor noştri.
Aceste două frumuseţi sunt una şi nu pot fi despărţite nici când le dăm, nici când le primim.

18. Tot ce este rânduit de Dumnezeu în viaţa noastră este pentru a ne face fericită viaţa noastră, ascultătoare de El şi folositoare semenilor noştri.
Tot ce este rânduit de diavolul este spre a face viaţa noastră nefericită şi spre a ne face s-o nefericim şi pe-a altora.
Şi numai puterea lui Dumnezeu ne poate păstra în ceea ce e rânduit de Dumnezeu şi ne poate feri de ceea ce este de la satana.
Dar trebuie să ne rugăm neîncetat pentru asta.

19. Ajutorul lui Dumnezeu este totdeauna lângă noi.
Dar el uneori nu vine dacă nu îl cerem cu atâta stăruinţă câtă putere are răul care ne ameninţă.

20. Când Domnul îngăduie să fim cernuţi ca grâul, cu atâta vor fi cernerile mai mari, cu cât este în noi mai multă pleavă.
Să nu ne îngrijorăm: Dumnezeu nu va îngădui să pierdem decât ceea ce este rău.
Doamne, aşa să fie!
Amin.

Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR