1 – Mâna lui Dumnezeu se poate lungi ori se poate scurta dupã starea fiecãruia dintre noi.
Pentru un nevinovat care este în mijlocul apelor mari, mâna Domnului se întinde pânã la el și îl scapã. Pentru un vinovat ori se întinde pânã unde se ascunde ca sã-l loveascã, ori se retrage și se scurteazã lãsându-l sã se piardã singur.
2 – Vei trece prin ape – spune Cuvântul Domnului – dar râurile nu te vor îneca (Isaia 43, 2).
– Cum Doamne, nici apele cele mari?
– Eu voi fi cu tine și voi face ori sã-ți creascã picioarele tale, ori sã scadã valurile lor, dar ele nu te vor acoperi niciodatã.
3 – Când Ap. Petru a pornit pe valuri spre Domnul, el era departe când a început sã se scufunde… Dar Domnul a întins mâna… și mâna Domnului s-a tot întins, s-a tot întins, pânã când a ajuns acolo departe unde se zbãtea ucenicul primejduit.
O, Doamne Iisuse, dar dupã mine pânã unde s-a întins mâna Ta salvatoare!…
4 – Mâna Domnului se întinde și între miel și lup… Dacã n-ar fi mâna lui Dumnezeu, nici un miel n-ar mai fi pe lume, – lupii i-ar fi mâncat pe toți demult. Pentru cã lupii se înmulțesc de șase ori mai mult ca mieii.
Dar mieii trãiesc fiindcã Blândul Pãstor îi apãrã.
5 – Pe cel nevinovat îl scapã totdeauna Dumnezeu din gurile și ghearele celor rãi.
Dar aceasta nu scade cu nimic vinovãția celor care îl urmãresc pe nedrept. Pentru cã ei cautã sã-l ucidã.
6 – Nici unii dintre cei care au chinuit pe cei nevinovați – n-au scãpat de chinuri, nici pe pãmânt, nici sub el. Oricine chinue pe altul, va fi chinuit și el. Mâna Domnului tot îl ajunge odatã cu pedeapsa.
7 – Doamne Iisuse, ai totuși milã și de ei, înainte de a le veni ziua cu umplerea mãsurii și cu plata celui mai cumplit pãcat din lume: pãcatul schingiuirii Tale și alor Tãi.
8 – Biblia, Cuvântul scris lui Dumnezeu, este mâna Lui binecuvântatã care se întinde peste veacuri, cu lumina, cu puterea și cu ajutorul sãu spre noi oamenii care fãrã aceastã mânã salvatoare ne-am fi scufundat cu toții în marea pãcatelor și a pierzãrii.
9 – Oamenii lui Dumnezeu care au inspirația scrisului sfânt, sunt tot atâtea degete ale mâinii lui Dumnezeu care ne îndrumã spre Stânca Salvãrii – și ne ajutã sã o aflãm.
10 – Cuvântul vorbit este frumos – dar este puțin. E o mânã scurtã care ajutã o zi sau douã.
Pe unul sau doi, cei mai aproape.
Dar Cuvântul scris este o mânã întinsã peste vremuri, peste distanțe, peste mulțimi.
11 – Avem nevoie de vorbitori minunați, de predicatori înflãcãrați, de oratori sfinți și talentați care sã formeze cu graiul lor adunãrile, bisericile, strãzile.
Dar avem nevoie cu mult mai mult de scriitori minunați, care sã rãscoleascã lumea cu scrisul lor inspirat.
12 – Vorba cât de frumoasã, o ascultã unul-doi, și o uitã dupã trei-patru zile.
Dar scrisul rãmâne peste ani și se împrospãteazã întruna, arzând fãrã sã se topeascã, hrãnind, fãrã sã se termine, trãind fãrã sã moarã.
13 – Sã ne rugãm lui Dumnezeu pentru vorbitorii cu adevãrat inspirați, sã-i ascultãm cu dragoste și sã-i prețuim nespus de mult pentru valoarea și mãiestria lor.
Dar sã ne rugãm și mai mult și sã cerem lui Dumnezeu scriitori inspirați și de o înaltã valoare sfântã. Opera pe care o fac ei este incomparabil mai mare.
Ce mâini binecuvântate întinse peste veacuri cãtre noi și cãtre întreg viitorul omenirii, sunt profeții lui Dumnezeu și sfinții noștri pãrinți scriitori! Câtã putere și luminã au trimis prin razele lor aceste mâini sfinte la neamuri, în neamuri de oameni, de-a lungul veacurilor de întuneric și de haos!
Când vom ajunge sã-i întâlnim sus în cer – cum le vom vedea strãlucind aceste mâini. Și cu câtã recunoștințã le vom sãruta!
Traian Dorz,
din volumul “Şi acum să facem!”
