De la suferințe și prigoane întru ospățul convertirii

 

Iubiți frați și surori. Aflându-se în cea de-a doua sa călătorie misionară (cu scopul de a cerceta Bisericile întemeiate în călătoria misionară precedentă), Sfântul Pavel alături de colaboratorul său Sila, poposesc în Filipi, o colonie romană, un oraș latinizat, a cărui administrație o copia pe cea a Romei[1]. Aici după ce o botează pe Lidia, o vânzătoare de porfiră, împreună cu toată casa ei[2] (Fapte 16, 14-15), vindecă o slujitoare cu duh pitonicesc (adică duh de ghicire, trăgându-și numele de la șarpele Python care era simbolul oracolului de la Delphi, patronat de zeul Apollo[3]), fapt ce atrage asupra lor, ura stăpânilor dornici de câștig facil (Fapte 16, 19-22). Au reușit aceștia printr-un complot rușinos să îndrepte ura dezlănțuită a mulțimii împotriva lor, iar după ce au fost aspru persecutați (bătuți cu vergi), au fost aruncați în temniță (Fapte 16, 23-24).

Sfântul Pavel alături de sfântul Sila, plăteau cu prețul sângelui lor, cutezanța propovăduirii Evangheliei într-o lume păgână. Cu siguranță astfel de prilejuri, alături de altele (2 Corinteni 6, 4-6; Coloseni 1, 24) au contribuit decisiv la nașterea teologiei despre martiriu a Sfântului Pavel, având drept corolar textul: “Pururea noi cei vii suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4, 11). Pentru că mucenicia nu începe în arena martirică, ci în viața de zi cu zi a credinciosului înflăcărat pentru Domnul Hristos, predându-se totdeauna morții pe altarul inimii sale[4]. De memorat sunt cuvintele mitropolitului Nicolae Mladin[5], care vorbesc despre suferințele apostolului Pavel în termeni fulguranți: “Nimic nu e atât de strălucit ca Pavel legat pentru Hristos, ca acele lanțuri ce înfășurau acele mâini fericite… A fi legat pentru Hristos e cu mult mai strălucit decât a fi apostol, sau dascăl, sau evanghelist… Nu poate face atât de strălucit capul o diademă bătută-n pietre prețioase, ca un lanț de fier pentru Hristos… A fi legat pentru El e mai strălucit decât a ședea de-a dreapta Lui, e mai însemnat decât a ședea pe cele douăsprezece tronuri”.

Însă dincolo de aparențele nefaste ale întemnițării, cum ușor pot părea ele la o lectură superficială a Scripturii, există un plan măreț al lui Dumnezeu, unul atent integrat în istoria mântuirii, și anume convertirea temnicerului împreună cu toată casa sa (Fapte 16, 25-34). Poate că din acest eveniment fericit se inspiră Apostolul atunci când întemnițat la Roma, le scria creștinilor din Filipi, să nu deznădăjduiască, căci această nouă întemnițare este spre răspândirea (gr. prokopē[6]) Evangheliei lui Hristos în întregul pretoriu, spre convertirea acestora (Filipeni 1, 12). Exordiul cuvântării nu are doar rolul strict de-a atrage atenția cititorului, ci și rememorarea unor fapte din partea scriitorului, cu scopul de a le adânci și mai mult însemnătatea teologică[7]. Evenimentul din apostolul nostru este unul similar. În timp ce apostolii Pavel și Sila cântau lui Dumnezeu cu picioarele în lanțuri, lucru nemaiîntâlnit în lumea iudaică sau păgână, însă unul genuin pentru niște bărbați cu o așa maturitate duhovnicească[8], se petrece un cutremur de pământ aducător de libertate pentru toți cei închiși (Fapte 16, 26-27), foarte similar cu episodul cutremurării locului în care erau adunați apostolii Petru și Ioan împreună cu ceilalți ucenici credincioși în rugăciune (Fapte 4, 24-31). Apostolul Pavel, nu doar că-i salvează viața acestui slujitor al Imperiului, care dorea să se sinucidă datorită celor întâmplate (căci răspundea cu propria viață de soarta fiecărui deținut), ci îi și propovăduiește izbăvirea păcatelor care vine prin acceptarea Evangheliei. Ca semn al recunoștinței sale față de binefăcătorii lui, după ce se lasă botezat cu toată casa lui (în text apare grecescul baptismao care înseamnă scufundare în apă – deci, botezul prin stropire nu este o practică potrivită Noului Testament),se îngrijește imediat de nevoile celor doi apostoli, luând imediat prânzul, care a fost o expresie a bucuriei convertirii (Fapte 16, 33-34). Probabil că după aceea s-au întors la închisoare, tocmai pentru a nu-i pricinui nici un rău noului convertit, însă nu știm exact aceasta din text, căci Sfântul Luca păstrează tăcerea în legătură cu detaliile secundare[9].

Ce multe avem de învățat din atitudinea profund ortodoxă a marelui apostol. Oare noi când am pus ultima dată viața celui de lângă noi, mai presus decât propria viață?… Amin.

[1] Arthur Darby Nock, Sfântul Pavel, Editura Herald, București, 2011, p. 103.

[2] Substantivul grecesc oikous care se traduce prin casă, vizează în special habitaclul unei familii numeroase, ce presupune implicit și copii. Acesta este unul din textele Noului Testament, care alături de 1 Corinteni 1, 16 vorbesc indirect despre practica botezării copiilor în Biserica primară. A se vedea Constantin Voicu, Botezul în Tradiția Patristică, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 32.

[3] Bartolomeu Valeriu Anania, Misterele Orientale și Creștinismul, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013; Idem, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009, p. 1605 (nota d).

[4] Spiridon Bilalis, Martirii Ortodoxiei (Teologia Martiriului), Editura Christiana, București, 2016, p. 69.

[5] Nicolae Mladin, Hristos – viața noastră. Asceza și mistica paulină, Editura Deisis, Sibiu, 2012, p. 198.

[6] Substantivul acesta înseamnă în limba greacă a Noului Testament: “răspândire, progres, înaintare”, el este pentru contextul lărgit al argumentării din epistola către Filipeni (1, 12. 25-26) motivul retoric cel mai pronunțat întru convingerea creștinilor de aici, că tot ceea ce se întâmplă cu apostolul Pavel, este spre slava lui Dumnezeu. A se vedea Cătălin Varga, „Educație creștină și succinte elemente de retorică la Sfântul Apostol Pavel în contextul predicării Evangheliei (Filipeni 1, 12-17)”, în vol.  Dumnezeu – Izvorul Înțelepciunii. Teologie și Educație Ascetică la Sfinții Părinți, (Daniel Lemeni coord.), Editura Astra Museum, Timișoara, 2016, pp. 225-226.

[7] Constantin Preda, Propovăduirea Apostolică. Structuri retorice în Faptele Apostolilor, EIBMBOR, București, 2005, p. 59.

[8] Heinz-Werner Neudorfer, Faptele Apostolilor, Editura Lumina Lumii, Sibiu, 2000, p. 370.

[9] I.Howard Marshall, Faptele Apostolilor, Editura Scriptum, Oradea, 2009, p. 291.

Preot Cătălin VARGA
Parohia Jichișul de Jos

Lasă un răspuns

iulie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iun    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR