despre care, fără îndoială, ai auzit – fie că ai învăţat la vreo şcoală, ai citit sau ai auzit în vreo predică. Poate ai spus chiar şi altora despre acest lucru. E hotărât însă că nici un folos nu poţi avea, câtă vreme n-ai trecut şi n-ai trăit tu însuţi adevărul cuprins în cuvintele pe care Domnul Iisus le-a spus şi le-a repetat de trei ori lui Nicodim: naşterea din nou. „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”… „Trebuie să vă naşteţi din nou” (In 3, 3; 7).

„Dar cum se poate face aceasta?”, întreabă mirat acest sincer căutător al adevărului. Căci el, deşi era învăţat şi evlavios, nu poate pricepe aceste lucruri: „Trebuie să vă naşteţi din nou!”. Este ceva peste care nu se poate trece.

Din această mărturie a Noului Testament reiese faptul că nu numai oamenii răi şi păcătoşi au trebuinţă de renaştere, ci şi oamenii cei mai buni, cei mai morali, care trăiesc o viaţă corectă şi bună, trebuie să se nască din nou.

Şi parcă îl aud pe cititorul meu: „Bine, dar eu sunt creştin; eu sunt botezat; eu fac fapte bune şi-mi îndeplinesc datoriile religioase cât pot mai bine. Eu mă feresc să fac rău şi caut să duc o viaţă de om cumsecade şi să n-am cu nimeni nimic”.

Foarte bine! Frumoase şi bune sunt toate aceste lucruri, numai că ele nu sunt tot una cu naşterea din nou. Şi acestea singure nu dau nimănui dreptul să intre în cer. Evanghelia spune: „Trebuie să vă naşteţi din nou”.

Botezul este o orânduire dumnezeiască. Prin Botez intrăm în creştinătate, precum un israelit intră în comunitatea poporului lui Dumnezeu prin tăierea împrejur. „Dar iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu; şi tăierea împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Rom 2, 28-29).

Cam aşa e şi cu Botezul. Creştini botezaţi sunt ei cu milioanele. Dar cei mai mulţi nu trăiesc taina acestui Botez: în moarte cu Hristos – adică morţi faţă de păcat. Mulţi au crezut, dar nu s-au pocăit, de aceea inima lor a rămas tot rea şi plină de viclenie şi de răutate. Aşa a fost cu Simon vrăjitorul, din Faptele Apostolilor 8, 13-23, căruia Apostolul Petru i-a spus: „Inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu… Eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii”. Se spune că Botezul este naşterea de-a doua, după cum naşterea noastră firească este cea dintâi. Bine, dar ce te faci cu botezatul care zace în patimi şi păcate şi stă prins în lanţurile fărădelegii? Nu trebuie el să se nască din nou, pentru ca să fie curăţit şi mântuit? În acest înţeles zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu‑i de-ajuns că te-ai născut creştin; trebuie să te faci creştin”.

Dar faptele bune? Nici ele nu sunt naşterea din nou. Şi nu o pot înlocui. Ele sunt roada naşterii din nou. Faptele celui care încă n-a fost curăţit în baia naşterii din nou sunt nişte haine mânjite. Aşa scrie la Isaia 64, 6.

Cât despre lauda celor care spun că sunt oameni cumsecade, ştim că asta nu e decât o vorbă goală, căci Cuvântul lui Dumnezeu spune că „toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici… Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar… Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3, 9-23).

Naşterea din nou este altceva, cu totul altceva decât laudă şi vrednicie omenească.

Dar atunci

CE ESTE NAŞTEREA DIN NOU

şi cum se poate naşte cineva din nou?

va urma

Ioan MARINI
din ”HRANĂ PENTRU FAMILIA CREŞTINĂ”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2015

Lasă un răspuns

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR