Ninge cu flori de lumină
şi magii cu smirnă şi aur
/la Pruncul Divin se închină
ce stă într-o iesle culcat./
Păstorii în cete se-adună
la staul cu daruri cuminţi
/şi zarea întreagă răsună
de cîntec din glasuri de sfinţi./
La Cel ce iubirea aduce
din leagăn se-aşterne ca-n vis,
/povestea înscrisă pe Cruce,
păcatul de-a pururi ucis./
Iar Pruncul zîmbeşte cu pace
când maica în braţe Îl ia,
/îmbrăcat în straie sărace
pe oameni îi va mângâia. /
Biserica nouă se naşte
cu Pruncul în staul de oi,
/că litera vie în sânge
străluce de-a pururi în noi./
De-aceea de-atuncea popoare
cu dragoste jertfele-şi pun
/în ieslea ce-şi are altare
în sfântul, sublimul Crăciun…/
