din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)
la adunarea de la Reşiţa – 1974
O, dacă ne-am putea da seama cât de mare este harul răscumpărării noastre, aşa cum zice Sfântul Ioan Apostolul: „Acum sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Ce va fi nu s-a arătat încă, dar atunci când Se va arăta El ştim că vom fi ca El.” Auzi, frate şi soră? Să fii ca Dumnezeu, la aceasta eşti chemat.
Dacă la unii dintre noi, cei mici, aşa cum suntem, nemernici şi neînvăţaţi, ar veni un sol tocmai de la Bucureşti şi ar spune: „Uite, sunt trimis de tovarăşul conducător de stat ca să te pun alături de el, să fii alături de el…” Cum ţi-ar bate inima ta atunci, parcă nici nu ţi-ar veni să crezi!… Tu, om de nimic, să meriţi chemarea aceasta? Tu, care eşti slab, să ajungi la chemarea aceasta? Tu… care nu ai decât două, trei clase primare, să fii pus acolo? Tu, care n-ai fost un învăţător, ci ai fost un pierdut, o unealtă în slujba vrăjmaşului… să fii cerut de unul care să te pună aşa de sus?
Fratele meu şi sora mea: nu te teme de această dragoste dumnezeiască, de această îndelungă răbdare, de acest har ceresc, căci Dumnezeu voieşte aşa! Dumnezeu ne cheamă la o aşa stare înaltă în ceruri. Dar ne revine şi nouă o datorie faţă de acest mare har. Noi nu ne-am fi cunoscut niciodată, cât îi lumea asta, dacă n-ar fi fost Hristos! Ce căutăm? Prin ce mijloace ne putem noi cunoaşte, din marginea Ardealului, cu frăţiile voastre din marginea cealaltă a Banatului? Ne putem cunoaşte cu unul, cu doi sau cu zece, dar aşa, fraţilor, noi suntem o familie duhovnicească. Acesta-i Dumnezeu şi de aceea noi suntem aşa de bucuroşi în clipele acestea, fiindcă aici e Dumnezeu în mijlocul adunării lui Dumnezeu.
Dar iată ce ne revine şi nouă… Citesc câteva versete şi vreau să fim pe deplin încredinţaţi de tot ce se poate înţelege. Să avem deplină încredinţare că Dumnezeu găseşte cu cale, că „Dumnezeu găseşte drept să dea întristare celor ce vă întristează”. Nu vă supăraţi şi nu vă înfricaţi de cei ce vă întristează. Se vor întrista şi ei odată. Nu tu trebuie să te răzbuni, nu tu trebuie să fii ambiţios! Lasă că are Dumnezeu grijă. Tu să stai liniştit aşa cum îi spune Dumnezeu lui Moise: „Spune copiilor lui Israel să stea liniştiţi în faţa Mării Roşii, că au să vadă puterea Mea imediat şi Faraon are să vadă cine-i Dumnezeu, despre Care a zis că nu-L cunoaşte.”
Aşa au să vadă toţi, dar e ceva care ne atinge şi pe noi. „Şi să vă dea odihnă (o fericire dată-n dar) atât vouă, (…) cât şi nouă, la descoperirea Domnului Iisus din Cer şi cu îngerii puterii Lui.” Acum vă rog să fiţi atenţi: Domnul Se va arăta „într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce n-ascultă de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.”
Fraţilor dragi, ne cutremurăm: am ascultat noi totdeauna cum se cuvenea de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos? Dacă ne facem o analiză a vieţii noastre, nici nu trebuie să ne ducem peste 20 de ani în urmă sau peste 25, sau peste 30, de când suntem în Lucrarea lui Dumnezeu. Numai peste o zi, numai peste un ceas, numai peste două zile… Am ascultat noi întocmai Evanghelia lui Dumnezeu? Dacă Evanghelia lui Dumnezeu spune aşa, apoi noi credem în Evanghelie, fiindcă a fost planul Domnului, glasul Lui. Pocăiţi-vă! Înnoiţi-vă!… Şi Evanghelia spune aşa: „Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, tu întoarce-i şi obrazul celălalt.” Dar dacă ţi-a zis cineva o vorbă, tu i-ai zis zece. Sau dacă te-a deranjat cineva sau te-a degradat, sau nu te-a îndreptăţit, te-ai umflat în pene ca un păun.
Şi-atunci cum asculţi tu de Evanghelie? Când aici spune: „…într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu ascultă de Evanghelie.” „Dacă-ţi ia cineva haina ta, nu-i opri nici cămaşa”… Dar ţie nu-ţi ia nimeni haina şi nici cămaşa, numai ţi-a luat „premiul alergării” tale, acela de-a fi numai tu [în frunte], şi te-ai şi supărat: „Gata, eu eram în drept! Eu eram cel care trebuia să fiu înainte.” Evanghelia nu aşa ne învaţă, dragii noştri!
Trecem mai departe şi citim alt loc al Cuvântului lui Dumnezeu (cu care vrem să încheiem): „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu…”
Să ne ajute Dumnezeu, fraţii noştri dragi, să nu mai facem nici un pas fără El. Să lucrăm împreună cu El, fie frate, fie soră, fie tineri. Căci dacă noi citim firul Evangheliei şi istoriei Cuvântului lui Dumnezeu, putem observa felurite chipuri de oameni şi locuri, şi vârste de oameni cu care a lucrat Dumnezeu, începând de la un copil de 3 ani. Chiar numai cu copii a lucrat Dumnezeu lucrări care astăzi uimesc o lume. Dumnezeu lucrează cu fiecare în parte! Îl vedem lucrând cu oameni mari, lucrând cu împăraţi, lucrând cu servitori, lucrând cu oameni cu bube, lucrând cu bogaţi… Cu toate felurile de oameni din societate, cu bunătate Dumnezeu a lucrat. „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim ca să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.” Căci El zice: „La vremea potrivită te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii!” „Noi nu dăm nimănui (să facă Dumnezeu să nu fim mincinoşi faţă de cuvântul acesta pe care-l citesc acum)… noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.” Hai să ne punem în faţa acestui Cuvânt Sfânt al lui Dumnezeu care ne judecă! Noi nu dăm prilej nimănui ca slujba la care am fost chemaţi de Dumnezeu să fie defăimată? Dumnezeu şi Cuvântul Său are toată puterea să ne mântuiască… Acelaşi Cuvânt are şi puterea să ne judece şi să ne osândească, dacă noi nu trăim aşa.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 1
