Pilda orbului din evanghelia citită azi să fie tuturor un imbold de a se apropia imediat şi cu toată încrederea de Iisus. Părintele Ouatu ne-a spus în predica de dimineaţă că sunt şi alţi orbi: cei sufleteşti. Cu trupul văd, dar cu duhul sunt orbi. Sufletul lor este cucerit de satana. După cum omul din Evanghelie a venit la Iisus şi a văzut atâtea lucruri necunoscute lui până atunci, tot aşa fiecare dintre cei ce încă nu-L au pe Domnul să se apropie cu toată inima şi vor vedea multe lucruri minunate. Astăzi cu adevărat sunt mulţi orbi asupra cărora satana a pus stăpânire mare. Să luăm drept exemplu beţia. Cel stăpânit de ea nu e robul întunericului? Ba da. Atât pentru el, cât şi pentru familie ori stat, beţivul este o adevărată nenorocire. Viaţa lui este un iad.

Prin această unealtă, satana l-a cucerit şi-l stăpâneşte. Acelaşi lucru îl face şi cu alte păcate: invidia, răutatea, pizma, ura, mânia, lăcomia, avariţia, mândria, curvia etc., etc. Două căi sunt pe care omul poate apuca. Cale de mijloc, aţi auzit că nu este. Avem calea cea largă, calea păcatului, calea întunericului, stăpânită de satan şi care duce la pierzarea veşnică şi înspăimântătoare, unde va fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. Şi calea cea strâmtă, calea luminii, calea vieţii, calea pe care stăpâneşte Dumnezeu şi care duce la mântuirea şi fericirea veşnică.

Iisus, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a răstignit să ne pregătească această cale, smulgându-ne de pe calea păcatului. Cei ce am apucat pe ea, să ne ţinem cu tărie, iar cei ce încă stăm departe să ne grăbim a ne hotărî pentru Domnul. Ştiu că mulţi zic aşa cum spunea părintele Ouatu: „Şi eu sunt credincios, şi au aprind lumini, şi eu fac lucrul cutare şi cutare”. Şi totuşi sunt necredincioşi, sunt dintre cei ce aleargă pe căile lumii. Minciuna o are mereu pe buze, ea aduce răul cel mai mare. Clopotul sună şi pleci nepăsător la lucru. Dimineaţa, în loc a-I mulţumi lui Dumnezeu, pleci fără a-ţi aduce cel puţin aminte de El. Trec zile, trec sărbători, trec săptămâni şi ani şi nu te gândeşti a-ţi rândui viaţa după pilda Domnului. „Nu mă pot gândi – zic cei [mai] mulţi – că n-am timp.”

Să părăsim dar calea lui satan şi să venim la Domnul Iisus Mântuitorul, să stăpânească inimile noastre şi numai lui să-I slujim. Nu vă uitaţi la cei ce vă îndeamnă să rămâneţi ca şi până acuma: orbi şi întunecaţi. Nu ascultaţi de cei ce vă mână pe calea păcatului prin vorbele: „Dar ce, vrei să te faci sfânt? Dar ce, vrei să te pocăieşti? Dar ce, vrei să-ţi laşi legea?”… şi altele de acestea. Nu ascultaţi de ei, ci, cu mai mult curaj veniţi să urmaţi pe căile Domnului. Luptaţi-vă cu voi înşivă, ca, prin pilda vieţii voastre, să-i cuceriţi şi pe cei necredincioşi. Sămânţa aruncată azi să aducă rod bun. Viaţa fiecăruia să se înnoiască. Atunci va locui Hristos în noi, când vom trăi cum vrea El. Din viaţa noastră plină de credinţă, de râvnă şi iubire, oamenii Îl vor preamări pe Dumnezeu. Păşiţi, dragii mei, pe calea cea strâmtă, păşiţi cu încredere şi iubire pe calea ostăşiei lui Iisus, şi veţi avea ca dar viaţa veşnică.

cuvântul P. C. P protoiereu Haralambie Oprescu
de la Măreaţa adunare a Oastei Domnului în comuna Potlogi, judeţul Dâmboviţa

Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR