Meditaţii Traian Dorz

O LUCRARE AM FĂCUT…

Iisus a răspuns şi le-a zis: „O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi de ea”.

Nu a fost şi nu va fi niciodată vreun popor sau vreun rând de oameni în faţa căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel puţin o lucrare uimitoare, să nu fi făcut cel puţin o minune.
Nu există nici măcar un singur om faţă de care Dumnezeu să nu-Şi fi arătat nici o singură dată, în chip puternic şi clar, mila sau puterea Sa, răbdarea sau iubirea Lui, printr-o dovadă uimitoare şi minunată.
Dar câţi oare au avut prilejul să vadă numai o singură astfel de dovadă, numai o singură lucrare uimitoare a lui Dumnezeu?
Cei mai mulţi au văzut, după cum şi astăzi pot vedea, multe şi multe astfel de lucrări ale Sale, dar ochiul stăpânit de păcat şi mintea întunecată de necredinţă nu vor să vadă lucrurile lui Dumnezeu.
Iar ceea ce mai şi văd, caută să explice ca fiind „un fenomen obişnuit şi normal” determinat de oameni sau împrejurări – şi nu minune.
Dragul meu frate, mulţi din cei care au văzut o singură lucrare a Domnului s-au aruncat la picioarele Lui cu credinţă şi pocăinţă (Luca 5, 8-11),
iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu un har veşnic, pentru că s-au smerit şi s-au predat Lui, urmându-L cu dragoste şi cu supunere până la moarte.
Dar tu oare, care ai văzut şi ai putut vedea atât de multe lucrări ale lui Dumnezeu nu numai în jurul tău, dar chiar cu tine petrecute… şi totuşi nici până azi n-ai îngenuncheat să te predai Lui,
ce mai aştepţi?

Iisuse Doamne, Stăpânul şi Dumnezeu nostru, cu sufletul uimit de puterea Ta şi de minunile Tale, noi ne prosternem la picioarele Tale, mărturisind slăbiciunile noastre şi slăvind puterea şi iubirea Ta.
O, de câte ori Tu ne-ai ascultat rugăciunile, ne-ai izbăvit din nenorociri care ne îngrozeau, îndepărtând de la noi primejdii de care nu puteam scăpa altfel, şi pe care le-ai prefăcut bucurie şi pace, prin Mâna Ta, pentru noi şi pentru ai noştri!
Iartă-ne, Te rugăm, că, deşi am văzut atâtea lucruri ale Tale, prea grabnic le-am uitat şi, când din nou a venit primejdia, n-am avut nici o aducere aminte şi nici credinţă îndeajuns ca să nu ne îndoim, ci ne-am mirat ca şi când nu Te-am fi cunoscut niciodată.
Iartă-ne, Doamne, Te rugăm!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

 

Lasă un răspuns