1 – În urma pãrinților noștri au rãmas cele mai frumoase sãlașe de rugãciune, biserici, schituri, paraclise, cruci, mănãstiri… Aceste dovezi aratã marea lor credințã și adânca lor închinare…
– iar noi nevrednicii nu suntem în stare nici mãcar sã le pãstrãm!
2 – Nu-i de-ajuns sã vezi numai, nu-i de-ajuns sã afli numai câteva adevãruri începãtoare, ci trebuie sã mergi pânã la credințã.
Cele ce se vãd trebuie sã te ducã spre cele ce nu se vãd.
Legea trebuie sã te conducã spre Har, prorocii trebuie sã te conducã pânã la Hristos.
– El este Ținta. Și El trebuie sã fie!
3 – Ochii tãi și urechile tale trebuie sã te ducã la credințã!
Mintea ta și inima ta sã te ducã la credințã!
Gândurile tale și simțãmintele tale sã te ducã la credințã.
Tot ce este în tine. Și tot ce este în afarã de tine, sã te ducã la credințã.
Numai când ai ajuns acolo – sã fii sigur.
4 – Voi cinstiți pe un Dumnezeu pe care nu cãutați sã-L cunoașteți.
Pe care nu-L iubiți și nu-L doriți. Chiar vã temeți de apropierea și cunoașterea Lui, atâți de mulți dintre voi!
Îi dați jertfe,
Îi înãlțați case falnice,
Îi strigați slujbe și rugãciuni lungi,
Îi aduceți închinarea voastrã, îndepãrtatã și plinã de teamã,
– dar nu vã apropiați de El. Cãci cei mai mulți nici nu doriți sã-L cunoașteți. Ca nu cumva cunoscându-L sã-L ascultați!
5 – Vã temeți pãstori, rabini, hagii, predicatori… plãtiți orice și oricui numai nu vã apropiați voi de El. Sã meargã alții înaintea Lui. Pentru voi, care nu-L cunoașteți și care nu doriți sã-L cunoașteți.
Îi dați lui Dumnezeu cu bucurie și în grabã pomenile voastre, închinarea voastrã, datoriile voastre, orice, – numai sã nu-I dați inima voastrã. Sã nu-I dați viața voastrã în toatã intimitatea ei.
6 – Cum sã vã mai arate și cum sã vã mai spunã, ca sã înțelegeți odatã cã nimic din ceea ce vreți sã-I dați nu-L poate mulțumi. Și nu poate primi de la voi dacã nu-I dați inima voastrã?
Nimic din ceea ce-I dați nu poate înlocui darul cel mai de preț al inimii pe care îl vrea El.
Singurul dar pe care îl așteaptã Domnul de la voi și pe care îl primește cu cea mai mare bucurie (Prov. 23, 26; Rom. 6, 13-19; 12, 1).
O, inima, inima…
7 – O, când Îl veți cunoaște pe Dumnezeu atunci Îi veți și aduce o închinare vrednicã de El!
Atunci nu veți zice cã “aici” sau “acolo”, vrea El – numai ca sã nu faceți nici aici nici acolo.
Ci “în toatã vremea și în tot locul” (Efeseni 6, 18)
– veți cãuta sã-I slujiți cu ascultarea lui Dumnezeu, prin Hristos.
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
