A patra operaţie – în anul 1934, la sanatoriul din Sibiu

La începutul anului 1934, la numai o lună după a treia operaţie, starea sănătăţii părintelui se agravează din nou.

Abia ieşit din sanatoriul de la Geoagiu, trebuie să se interneze din nou, la Sanatoriul «Martin Luther» din Sibiu unde, deşi starea sănătăţii sale este destul de grea, i se face o nouă operaţie – a patra – tot la intestinul gros. Şi cuţitul doctorului Eitel taie din nou în trupuşorul lui slăbit.

Iese din spital destul de grav bolnav, mai bolnav de cum a intrat. Apoi în această stare de boală petrece aproape întreg anul 1934.

După Paşti se internează din nou în sanatoriul de la Geoagiu unde, din foaia Oastei, va afla felul cum s-a desfăşurat Congresul Oastei din acest an, în lucrările căruia părintele Vasile Ouatu spunea printre altele:

Iubiţii mei fraţi şi surori în Oastea Domnului Iisus!

Sunt numai câteva zile de când am cercetat la sanatoriul din Geoagiu pe acela care ne este nouă tuturor scump, drag şi preţios, pe Părintele Iosif Trifa.

Stăpânit de emoţia nerăbdării, am sosit la sanatoriu.

Moment zguduitor şi plin de emoţii!…

După câteva ciocănituri în uşă, o voce mă invită înăuntru. E graiul stins, dar plin de iubire al Părintele Iosif care stătea culcat în pat, istovit de febră. Deşi era la amiază numai, totuşi fruntea îi era scăldată de sudori. O, cine ar putea înţelege vreodată acest foc al suferinţelor în care arde mereu viaţa unui om?…

Da, iubiţilor, am vizitat şi vă spun şi vouă: Părintele Iosif e greu bolnav.

El e bolnav cu trupul, ca să fim noi sănătoşi în duhul; şi-a mistuit făptura ca să ne întărim noi credinţa.

Căci, într-adevăr, de n-ar fi fost el aşa, noi poate astăzi n-am fi fost aici. Prin jertfa vieţii sale de păstor iubitor, noi, ostaşii, ne-am adunat smeriţi sub scutul Domnului Iisus.

O, cât de mult ne iubeşte el pe noi!

De acolo, din pat de suferinţă, din cuptorul chinurilor, al temperaturii şi durerilor, el încă ne urmăreşte cu rugăciunile pe care necontenit le aduce înaintea Tatălui Ceresc.

Şi acum, din această iubire sfântă, vă trimite prin mine, smeritul frate mai mic, o caldă şi sfântă binecuvântare.

Da, iubiţilor, o dată cu binecuvântarea, eu vă aduc şi o rugăminte: de a vă ruga necontenit pentru Părintele Iosif… Cu ochii scăldaţi în lacrimile iubirii, Părintele Iosif îmi zicea: „Spune fraţilor că îi rog să se roage şi mai departe pentru mine, că am multă trebuinţă de rugăciunile lor“…

Deşi în această stare a grelei suferinţe, totuşi el încă nouă ni se dă, alimentând fără încetare fronturile Oastei cu merindea cea duhovnicească.

Şi acum mai am o ultimă însărcinare.

Să vă transmit rugămintea fierbinte ca fiecare dintre noi să ne luptăm lupta cea bună, ca să ne păstrăm tari în credinţă, având cugetul curat (I Tim. 1, 18-19), ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu sfinţi şi preaiubiţi (Col. 3, 12), să creştem necontenit în toate privinţele (Efes. 4, 15).

La sanatoriul Dr. Waxmann din Sibiu

Spre sfârşitul anului 1934 – Părintele Iosif se internează din nou pentru tratament într-un alt sanatoriu din Sibiu, anume Sanatoriul Dr. Waxmann.

Cu prilejul unei adunări a Oastei Domnului din Sibiu din luna noiembrie 1934, la care au participat şi câteva sute de fraţi din alte localităţi din ţară, fraţii s-au dus la sanatoriu să-l viziteze pe părintele lor drag. Aici, neputând să intre mulţimea fraţilor într-un salon, ei şi-au manifestat dragostea şi dorul cântând din cântările Oastei sub fereastra unde zăcea bolnavul lor drag.

Răspunzând la această manifestaţie, părintele a apărut la fereastră şi a început să vorbească, mulţumind fraţilor pentru dragostea ce i-a adus aici.

Iată câteva cuvinte din această vorbire:

 

Iubiţii mei fraţi!

Daţi slavă lui Dumnezeu că mă mai vedeţi astăzi în faţa voastră. Aveţi în faţa voastră un om care cu adevărat era mort şi a înviat. Mai trăiesc prin o adevărată minune. De la o moarte sigură m-a scăpat iarăşi dragostea şi puterea lui Dumnezeu.

Şi nu pentru întâia dată. Aceasta este a patra oară când mă ridic dintr‑un mormânt.

Daţi slavă lui Dumnezeu că m-a mai lăsat printre voi. Şi vă rog, iubiţii mei fraţi, să mă ajutaţi şi pe mai departe cu lacrimile voastre şi cu rugăciunile voastre. Rugaţi-vă Domnului să mă întărească din nou, ca să pot intra din nou în lupta Lui cea sfântă. Rugaţi-vă Domnului să ne putem întâlni din nou, sufleteşte, prin cărţile de la Oaste şi prin foaia noastră dragă, «Oastea Domnului».

Rugaţi-vă Domnului să mă învrednicească a intra din nou în lupta noastră cea sfântă, în lupta pentru care am trăit, în lupta pentru care m-am jertfit, în lupta pentru care vreau să mă jertfesc până la ultima răsuflare a vieţii mele.

Slăvit să fie Domnul!

 

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

 

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR