Când cineva doreşte să facă neapărat un lucru, uşor poate găsi motiv ca să-l facă.
Chiar şi pentru ucideri şi pentru furturi,
pentru adultere şi pentru avorturi,
fiinţele care le fac găsesc destule motive să le poată face. Legal şi „justificat”.
Şi se găsesc şi pentru acestea legiuitori gata să le îndreptăţească.
Şi prooroci gata să le predice.
Şi avocaţi gata să le apere.
Căci cei care trebuie să le săvârşească au nevoie de un adăpost, ca să poată face aceste lucruri, crud sau liniştit,
aşa cum se pot săvârşi numai crimele împotriva adevărului, crimele împotriva lui Hristos.
Pentru toate acestea, vechea justificare este valabilă şi astăzi. Aceasta este cea mai uşor la îndemână.
Iar norodul, care s-a învăţat să judece limpede şi desluşit în toate celelalte lucruri şi probleme ale vieţii,
în purtarea faţă de Hristos, nu se deosebeşte cu nimic nici azi faţă de norodul iudeu de acum două mii de ani.
Pentru că însănătoşise un om… Acesta era adevăratul motiv pentru care era urât Hristos!
Pentru că însănătoşează însăşi concepţia de viaţă, felul de a înţelege, întreg sistemul de gândire şi de simţire al omului şi al societăţii… Iată adevărata cauză a urii împotriva lui Hristos.
Pentru că înnoieşte sufletul şi revoluţionează inima,
şi pentru că mătură aluatul cel vechi şi aduce o plămădeală nouă,
şi pentru că schimbă întreaga înfăţişare dinăuntru şi din afară a omului şi a omenirii,
şi pentru că răstoarnă învechita înţelegere despre Dumnezeu,
şi pentru că nimiceşte păcatul şi afacerismul religios şi asuprirea de orice fel a oricărui om,
şi pentru că înlocuieşte legea convenabilă şi comodă cu iubirea care cere atât de mult,
şi pentru că cinsteşte mai mult decât Sabatul tipicar lumina sfinţeniei şi odihna Harului, lucruri atât de neplăcute pentru firea dobitocească,
şi pentru că înlocuieşte jertfele ieftine cu sacrificiul propriu, cel mai înalt şi cel mai greu de atins lucru omenesc.
Da, pentru aceasta şi numai pentru aceasta a fost prigonit şi ucis Hristos întotdeauna, începând de atunci,
şi pentru aceasta este şi azi,
şi pentru aceasta va fi până la sfârşitul tuturor prigonitorilor şi prigonirilor,
fiindcă El nu S-a schimbat. Nu s-a schimbat nici Cuvântul Său, nici cerinţele Sale, nici Lucrarea Sa şi nu s-au schimbat nici vrăjmaşii Lui.
Nu s-au schimbat nici mijloacele lor.
Şi, biet norod, ce trist este că nu te-ai schimbat nici tu!
Doamne Iisuse,
dacă pentru însănătoşirea unui singur om Tu ai considerat că se merită să suferi batjocura, atunci şi pentru însănătoşirea noastră a tuturor ai dispreţuit ruşinea, ai primit crucea, ai răbdat moartea, ai înviat şi Te-ai înălţat la cer.
Slavă veşnică Numelui Tău mântuitor!
Iar dacă pentru însănătoşirea unui semen de-al nostru trebuie adesea şi noi să plătim preţ de răbdare, de suferinţe şi de necazuri,
fii Tu binecuvântat pentru aceasta!
Ajută-ne să preţuim chiar şi numai un singur suflet omenesc mai presus ca orice,
ca să fim totdeauna gata, ca şi Tine, să facem binele, oricât am avea de pătimit pentru aceasta.
Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
