11. Dacă ai curajul să mărturiseşti Evanghelia la vecinii şi la cunoscuţii tăi, chemându-i la Hristos şi îndemnându-i la o viaţă sfântă şi evlavioasă – fără să fii totuşi făţarnic sau neruşinat – aceasta este adesea dovada unei adevărate schimbări în bine.
Căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de neruşinat, totuşi nu prea are curajul să predice vecinilor şi cunoscuţilor lui.
Deşi mai este şi câte unul de acesta.
Există încă o oarecare rămăşiţă de ruşine la orice om.

12. Cel întors la Dumnezeu va fi întotdeauna un semn de întrebare pentru ceilalţi oameni.
Toţi îl ştiau înainte beţiv, hoţ, mincinos, desfrânat, lacom, rău…
Şi dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o dată, ceilalţi oameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte, că acum el este un om nou.
De aceea, îndată este şi întrebat: Cum ţi s-au deschis ochii? Cum te-ai vindecat?
Cum se poate întâmpla aşa ceva?
O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat de Hristos este atunci să-L mărturisească el tuturora pe Domnul lui – Iisus Hristos, Binefăcătorul şi Vinde¬cătorul său!

13. Dacă i-a fost vindecată cuiva boala,
dacă i-au fost împlinite dorinţele,
dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale,
dacă a fost cineva mântuit,
totul se datorează numai Aceluia Căruia I se zice Iisus, căci numai din El, prin El şi pentru El pot fi toate aceste minuni.

14. Noi eram morţi şi îngropaţi în păcatele noastre, cu toţii (Ef 2, 1-6).
Şi, ca orice mort, nu puteam face nici noi nimic pentru învierea noastră.
Numai Dumnezeu, Tatăl şi Făcătorul nostru Sfânt, Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la viaţă împreună cu Fiul Său, Căruia I se zice Iisus Hristos.
Prin El am fost dezrobiţi, am fost înfiaţi şi vindecaţi.
Numai Tatăl împreună cu Hristos Domnul nostru iubit a făcut totul.
Slavă Veşnică Tatălui Ceresc şi Fiului Său, Iisus Hristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus de toate lucrurile şi care este Dumnezeu binecuvântat în veci (Rom 9, 5).

15. Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu, totdeauna şi toate lucrează sigur şi împreună numai spre binele său.
Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile, da, chiar şi prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui.
Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, până la urmă, numai binecuvântări.
Mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri este Dumnezeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pentru noi.
Mai tare decât orice duşmani ai Săi este Hristos, a Cărui înţelepciune le întoarce toate spre binele alor Lui.
O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare!

16. Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc să l facă, până la urmă, ei tot nu fac şi nu pot face decât ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, Care lucrează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainice cu noi şi cu ei, prin mijloacele tainice ale puterii şi înţelepciunii Lui nepătrunse, folosindu-se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şi alor Săi.
Spre slava Lui şi spre binele alor Lui.

17. Cel rău şi cei răi lucrează şi ei tot spre binele credinciosului, chiar împotriva voinţei lor.
Fiindcă aşa întoarce lucrurile înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu Care se îngrijeşte cu toată iubirea Lui, în primul rând, de ai Săi.

18. Iată cât de credincios l-a făcut singurătatea pe Avraam (Fac 15, 1).
Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise (Num 12, 3).
Iată cât de răbdător l-au făcut suferinţele pe Iov (Iov 42).
Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut luptele pe David. Şi pe ceilalţi, pe apostolii Domnului, tocmai primejdiile şi chinul, foamea, bătăliile, închisorile şi ispitele pe care diavolul şi ai lui le-au dezlănţuit împotriva lor tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le face numai răul prin acestea.
Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slava lor cea mai mare!…

19. Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea mare a virtuţilor marilor oameni ai lui Dumnezeu dacă n ar fi fost cei răi care, făcându-le răul, le-au pricinuit binele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credinţa, iar lui Dumnezeu să-Şi arate puterea.

20. Frumuseţea şi adevărul cel înalt al Evangheliei lui Hristos n-au ieşit oare la iveală atât de strălucit tocmai prin jertfele şi biruinţele credincioşilor Lui în necazuri şi suferinţe?
Căci tocmai din suferinţele şi moartea martirilor lui Hristos, chinuiţi şi ucişi de satana, au ieşit marea biru¬inţă, marile frumuseţi şi strălucitele roade ale Lucrării lui Dumnezeu în lume.

O, cât de tainice şi de frumoase sunt toate căile şi gândurile lui Dumnezeu pentru ai Lui!
Slavă veşnică Numelui Său!
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR