din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de la Săucani – octombrie 1981

Îi mulţumim Domnului că a avut milă de noi. Îi mulţumim că acum ne găsim împreună la picioarele Lui. Din locurile pustii şi depărtate în care fiecare trăiam singuratici şi pierduţi, nu ne-am cunoscut şi nu ne-am fi cunoscut niciodată unii cu alţii dacă Domnul nu ne-ar fi căutat şi pe noi, cum a trecut – cum spune în Evanghelia despre care s-a vorbit astăzi – peste Marea Galileii, în ţinutul celălalt, al gadarenilor, să găsească un nenorocit.

Cât a făcut Domnul pentru noi! Numai fiecare dintre noi, gândindu-ne la trecutul nostru, ştim unde ne-a găsit pe fiecare dintre noi Domnul şi prin câte slăbiciuni şi prin câte necazuri, şi prin câte păcate zăceam noi şi am robit noi, şi ne-am prăbuşit noi, şi am suferit noi, şi ne-am ridicat noi. Până a venit El şi ne‑a salvat pe fiecare. Acum suntem cu toţii aici. Îl binecuvântăm pe Domnul şi ne rugăm Domnului să ne ţină mereu lângă El. Stând lângă El, ne trimite înapoi la ai noştri, să le spunem fiecăruia dintre ei ce ne-a făcut nouă Domnul şi cum a avut milă de noi.

Asta trebuie să o facem toţi, fiecare dintre noi. Nu uitaţi datoria cea mare şi singura rugăminte pe care ne-o face Domnul. Lui nu-i trebuie să-I aducem plată pentru binele pe care ni l-a făcut, cum cer oamenii (ei pentru cel mai mic gest cer plată şi mult mai mult decât li se cuvine). Domnul ne cere un singur lucru: „acum te-ai făcut sănătos”, nu trebuie să-Mi aduci Mie altă jertfă decât dragostea ta şi ascultarea ta. Du-te acum şi spune la alţii. Adu-le şi lor aminte că ei sunt în stări nenorocite, să-L caute şi ei pe Hristos Mântuitorul şi să vină să-L afle ca Mântuitor al lor.

Am citit undeva despre un orb care îşi căpătase vederea printr-o operaţie minunată, făcută de un doctor vestit. Toată viaţa lui orbul acesta n-a făcut altceva decât să cutreiere uliţele, podurile, şanţurile, locurile unde erau orbi care nu aveau vedere şi să-i ducă la doctorul acela care-i dăduse lui vederea, ca să capete şi ei vederea. El zicea: „Eu ştiu ce înseamnă să fii orb. Eu ştiu, pentru că am trăit în orbia aceasta, că am fost în acest întuneric, ştiu ce nefericită este viaţa aceluia care n-are lumina şi n-are puterea şi n-are cunoştinţa cea de care are nevoie fiecare fiinţă – până şi o râmă – pe unde merge şi unde stă”. Şi de aceea i-a căutat pe cei nefericiţi şi i-a dus… Odată, se spune că a adunat atât de mulţi, că nu putea să-i ducă. Şi a luat o frânghie lungă şi şi-a legat mâna lui, apoi a legat-o de toţi ceilalţi, la fiecare de aceeaşi mână, şi s-a aşezat în fruntea lor şi le-a spus: „Veniţi după mine!”. Şi i-a tras pe toţi, până i-a dus la doctorul care i-a vindecat pe toţi.

Acest lucru se cere să-l facem fiecare dintre noi: să mergem la ai noştri şi să le spunem cum a avut Domnul milă de noi şi să-i căutăm, şi să-i aducem la Dumnezeu.

Cine nu poate să spună la altul, cine nu poate şi nu are mereu pe inimă dorinţa să cheme, să îndemne, să strige, să roage pe oricine îl vede că-i orb, pe oricine îl vede stăpânit de duhurile vrăjmaşului… cine n-are dorinţă să-l aducă pe fiecare la Domnul şi să-l vindece, acela nu-şi dă seama cu adevărat de ce înseamnă nici orbia, nici vindecarea.

Dar slăvit să fie Domnul că în mijlocul nostru a ridicat multe suflete care nu uită această poruncă a Domnului. După ce Domnul i-a vindecat, toată viaţa lor n-au făcut altceva decât să meargă la ai lor şi să le spună cum a avut milă de ei Domnul şi să-i cheme pe toţi să vină.

Dacă noi suntem toţi aici acum, poate e din pricină că vreunul dintre cei vindecaţi de Domnul înaintea noastră nu ne-a lăsat în întuneric, n-a stat el cu Domnul fericit că a fost scăpat şi că a fost el vindecat, ci s-a dus să-i cheme şi pe alţii, cu milă şi cu dragoste, până ne-a aflat şi pe noi.

Să ne ajute Domnul ca şi noi să putem face acelaşi lucru, pentru ca în felul acesta să ne putem arăta ascultarea faţă de [porunca privitoare la] semenii noştri, care ne obligă pe noi să nu stăm liniştiţi, să nu dormim liniştiţi, să nu ne odihnim în pace şi să nu lenevim câtă vreme în familia noastră mai este cineva care încă nu L-a aflat pe Domnul, câtă vreme lângă noi mai este un vecin ce nu‑L cunoaşte pe Domnul, câtă vreme lângă noi mai este cineva care este încă chinuit de duhurile vrăjmaşului, de duhul beţiei, de duhul minciunii, de duhul înşelăciunii, de duhul desfrânării şi de alte asemenea duhuri rele care îi chinuiesc pe oameni astăzi şi îi duc la pierzare şi trupească, şi sufletească.

Este acum momentul să ne punem o întrebare fiecare dintre noi care pretindem că suntem nişte vindecaţi ai Domnului: s-a făcut cu adevărat în viaţa noastră o schimbare când noi ne-am întors la Dumnezeu?

Când noi spunem că suntem credincioşi, că L-am aflat pe Domnul, că ne‑am hotărât pentru El, noi oare arătăm în faţa tuturor celorlalţi care privesc la noi că în viaţa noastră s-a făcut schimbarea?

Domnul Iisus a spus odată, în Evanghelia de la Luca 6, 32 şi la Matei 5, 46-47: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Ce răsplată vi se cuvine? Şi păgânii fac la fel. Dacă faceţi bine numai celor ce vă fac bine, ce lucru neobişnuit faceţi? Şi păcătoşii fac la fel”…

Ce lucru neobişnuit faceţi?­ Aceasta e întrebarea Domnului după ce ne-am întors la El. Ce lucru neobişnuit am făcut noi? Că dacă în viaţa noastră nu s-a produs nici o naştere, nici o lucrare cu adevărat, o schimbare mare, care să se vadă, ca să fie văzută de toţi oamenii, o schimbare care să arate în viaţa noastră că nu mai facem cum am făcut, nu mai umblăm cum am umblat, nu mai lucrăm cum am lucrat şi că nu mai trăim în felul celălalt, străin şi rău în care am trăit, – dacă deci în viaţa noastră nu se arată acest lucru, noi ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 2

 

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR