Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Sărmanii noştri fraţi vânzători şi dezbinători!

Aşa s-a încheiat „Sfatul Frăţesc” de la treizeci şi opt de ani după 12 septembrie 1937. Aşa s-a încheiat frumosul gând pe care îl aveam, de a arăta încă o dată fraţilor adevărul Oastei Domnului care nu trebuie să primească şi să aibă în ea nimic străin de Evanghelie, de neamul nostru şi de Biserica noastră. Nimic din învăţăturile lucrurilor străine de sufletul şi de credinţa noastră şi a străbunilor noştri.

Frumosul gând de a ne strânge inimile şi gândurile tuturor lângă vatra caldă şi dulce a ceea ce este al nostru, curat şi sfânt, dăruit de la Dumnezeu şi rămas de la părinţii noştri a trebuit din nou plătit din greu.

Ce adevăr minunat era acesta! Ce specific minunat are Oastea prin acest adevăr! Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evan­ghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită.

Încă o dată: dacă salvarea acestui neam din corupţie şi alcoolism şi a acestei Biserici din decădere morală şi din rătăciri de la credinţă nu va veni de la Hristos prin Oastea Domnului, atunci să fie sigur oricine că nu va mai veni nici­odată şi de nicăieri!

Sărmanii noştri fraţi vânzători şi dezbinători! Ce unic şi minunat prilej au avut ei în mijlocul consfătuirii noastre de atunci şi de până atunci! Cum ar fi putut ei să se trezească şi să iasă din robia şi orbia celui rău, spre a-şi mântui sufletele lor pierdute!…

Dar n-au înţeles şi n-au ales spre mântuire aceste binecuvântări, ci spre pierzarea lor veşnică. S-au făcut trădătorii şi vânzătorii Lucrării Domnului şi ai fraţilor lor. Ce păcat neiertat pe veci este acesta! Spune Biblia că nici dacă ţi-ai împărţi toată averea la săraci, nici dacă ai avea toate darurile şi ai cunoaşte toate profeţiile, nici chiar dacă ţi-ai da trupul să-ţi fie ars de viu – nu-ţi foloseşte la nimic dacă ai trădat dragostea şi ai vândut fraţii… Urmările de mai târziu şi starea lor de astăzi sunt o dovadă cutremurătoare despre osânda în care au ajuns şi vor mai ajunge.

Mai târziu am aflat că şi fratele acestora, Moldoveanu, venise în ascuns şi se aflase la Braşov şi el în noaptea aceea, în casa unui adept al dezbinării, ca el. Acolo i-a aşteptat pe cei trimişi iscoade între noi şi de la ei a aflat şi el, ca şi prigonitorii, tot ce se petrecuse şi se hotărâse între noi.

Poate că acolo s-a alcătuit şi denunţul împotriva noas­tră, scris cu pastă roşie… Roşie ca sângele nevinovat al fraţilor pe care îl vindeau ei. Roşie ca flacăra focului care va arde veşnic conştiinţa tuturor acelora care pot săvârşi vânzări, trădări şi dezbinări de fraţi, ca ei.

Tată Ceresc, iartă-le lor, că n-au ştiut ce fac; sau poate că n-au ştiut ce fac. Iar nouă – tuturor celor care, cu inima curată şi cu sufletul întristat, am înfruntat încă o primejdie din afară pentru a ne vindeca o rană dinăuntru – ajută-ne să putem răbda tot ce va veni asupra noastră şi pentru acest gând bun pe care am dorit să-l împlinim. Pentru păstrarea curată a duhului Lucrării Oastei Tale şi pentru salvarea bieţilor noştri fraţi ispitiţi de diavolul.

Te rugăm, veghează Tu Însuţi, Doamne Duhule Sfinte, asupra viei pe care a sădit-o Dreapta Ta. Nimiceşte puterea duhurilor viclene care luptă împotriva duhului ei dinlăuntru şi a duhurilor potrivnice din afară.

Întăreşte-i şi-i înmulţeşte pe slujitorii Tăi buni din ea, dar înlătură-i cum ştii Tu pe cei răi care nu pot nici să se îndrepte, nici să plece. Amin.

Traian Dorz, din „Zile şi adevăruri istorice”

 

Lasă un răspuns