Am înfăţişat pe larg aici ( 12 septembrie 1937  , 12-16 februarie 1938 , 7 noiembrie 1976 )aceste trei împrejurări şi aces­te trei adevăruri de cea mai mare însemnătate pentru tot mersul Oastei Domnului în vremea şi în locul pentru care a rânduit-o Dumnezeul cel Adevărat şi Atotputernic, spre împlinirea unui mare plan al dragostei Lui cu ea.

Şi am stăruit cu toată puterea cuvântului, pe care ni l-a insuflat Duhul Sfânt, asupra acestor adevăruri, pentru ca oricine este chemat de Dumnezeu la mântuire prin această Lucrare sfântă să cunoască îndeaproape rugul aprins de care s-a apropiat şi locul sfânt pe care a păşit, asemenea lui Moise (Exod 3, 1-10).

Fiindcă Domnul Iisus, Mântuitorul poporului din care era profetul Său Moise şi Care îi vorbea lui atunci pentru mântuirea lui Israel, tot El – Acelaşi Iisus Îndurător şi Răscumpărător al poporului din care era profetul Său Iosif – i‑a vorbit şi lui, părintelui nostru, adevărul mântuirii noastre.

Revelaţia făcută profetului poporului nostru de acum n-a fost cu nimic mai prejos decât revelaţia făcută profetului poporului Israel de atunci. Ci revelaţia aceasta are pentru noi un preţ nespus mai mare decât cea a celor de atunci, cu cât dezrobirea noastră este nespus mai frumoasă decât a acelora. Ei erau izbăviţi numai trupeşte şi pe jumătate, pe când noi putem fi izbăviţi şi sufleteşte, adică pe deplin. Adevărul lor era o umbră, pe când al nostru este o Lumină. Mielul lor era numai o preînchipuire, pe când Mie­lul nostru este o Realitate, un Dumnezeu.

De aceea şi Solia adusă de Profeţia aceasta cere o ascultare nespus mai profundă şi mai deplină decât a acelora de demult. Iar neascultarea, tot aşa, va fi pedepsită mult mai greu decât a lor. După cum este scris: „Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu (adică legământul făcut prin Jertfa Crucii Lui) (…) şi va batjocori pe Duhul Harului“ (prin Care a fost primit în Lucrarea Sa)? (Evrei 10, 28-29).

Toate aceste grozave înştiinţări sunt făcute celor ce se răzvrătesc împotriva adunării şi frăţietăţii duhovniceşti în care au fost chemaţi de Hristos la început, batjocorind primul lor legământ pus cu Dumnezeu. Nici o dezvinovăţire şi nici o altă interpretare pe care ar da-o ei acestor versete nu are alt înţeles decât acesta. Ci sunt numai nişte amăgiri şi înşelări din partea lui satan, ca să-i facă să nu se teamă şi să nu se pocăiască de nelegiuirile lor. Soarta celor ce se împietresc acum în răzvrătire şi neascultare nu poate fi alta decât a celor care n-au ascultat şi s-au răzvrătit atunci (Deut. 4, 1-4).

 

Toată lucrarea pe care eu am făcut-o aici a fost numai ca să împrospătez cunoştinţei fraţilor mei mai în vârstă aceste adevăruri cărora chiar şi unii dintre ei le-au fost martori. Şi să fac cunoscute cu date şi cu documente adeverite limpede fraţilor mei mai tineri, care au venit în Oastea Domnului mai târziu sau mult mai târziu după ce s-au petrecut acestea.

Pentru ca nici unii dintre noi sau urmaşii noştri să nu privim cu uşurinţă ori cu nepăsare la aceste adevăruri dumnezeieşti, pentru că ele fac parte din acele adevăruri care au o valoare veşnică. Fiindcă au fost pecetluite cu Sângele lui Hristos şi cu sângele celor mai sfinţi dintre aleşii şi trimişii Lui. Oricine ascultă cuvântul lor ascultă Cuvântul lui Hristos. Şi oricine îi nesocoteşte sau îi trădează pe ei Îl trădează pe Hristosul Care i-a trimes (Lc. 10, 16).

Viaţa şi istoria Oastei Domnului nu este prea lungă; totuşi, oricine vrea să vadă împlinirea acestor înştiinţări faţă de cei ce s-au răzvrătit în trecut contra acestei Lucrări dumnezeieşti şi contra solilor lui Dumnezeu care au fost trimişi s-o mărturisească se va cutremura de asprimea cu care Dumnezeu Şi le-a împlinit faţă de ei.

Cercetaţi istoria trecutului sau întrebaţi pe cei care mai sunt în viaţă, să vă spună ei ce s-a ales de Vonica, de Enică, de Jarda şi de familiile lor, de mitropolitul Bălan, de Secaş, de Oprişan şi de ceilalţi împotrivitori. Iar ceea ce s-a ales de sufletele lor se va vedea numai la Judecata cea dreaptă a Viului Hristos, împotriva Lucrării şi profetului căruia s-au ridicat ei… Dacă Moldoveanu, Tudose, Con­druz, Iordache şi cei care au mai rămas cu ei ar şti să cugete la acestea mai cuminte, cred că s-ar îngrozi de dezbinările şi răzvrătirile pe care le fac contra învăţăturii şi dragostei frăţeşti. Dar mă tem că ei vor vedea acestea numai când va fi prea târziu… pe totdeauna prea târziu…

 

*

 

Acum să ne întoarcem spre mulţimea nenumăratelor suflete sincere şi curate care au venit cu smerenie la Domnul Iisus şi care au rămas şi se luptă să rămână ascultătoare în temerea lui Dumnezeu, până la moarte, în această sfântă Lucrare mântuitoare a Oastei Domnului…

Şi să ne rugăm Domnului Duhul Sfânt, Care a făcut această Lucrare ca un mijloc de mântuire pentru noi în învăţătura şi în credinţa în care s-au născut neamul nostru şi părinţii noştri, ca să întărească El, de nezdruncinat, în noi aceste adevăruri.

Cunoaşterea şi adeverirea celor din cartea asta să-i facă să nu se mai îndoiască întru nimic şi niciodată de temeiul biblic şi patriotic al acestor învăţături şi îndrumări mântuitoare. Ci, zidindu-se şi mai puternic pe temelia adevărului învăţăturii şi credinţei noastre, să lucreze faptele mântuirii lor potrivit acestor îndrumări.

Atât fiecare suflet de ostaş în parte, cât şi fiecare adunare frăţească să-şi facă o datorie sfântă de a citi aceste adevăruri şi de a le învăţa, pentru a le trăi. Întâi fiecare însuşi, apoi de a-i îndruma în lumina lor şi pe copiii săi şi familia sa.

Cele mai multe rătăciri de la învăţătură şi de la credinţă vin de acolo că fraţii şi surorile noastre nu cunosc învăţătura cea dreaptă. şi dacă nu cunosc ceea ce este bine, desigur că nu ştiu să se ferească nici de ceea ce este rău. Dacă nu ne cunoaştem învăţătura noastră, atunci nu vom şti nici care sunt învăţăturile străine…

Din cauza asta au ajuns între noi mulţi fraţi bolnavi sufleteşte şi multe adunări bolnave de infecţiile străine care pe unii i-au dus la moarte, iar pe alţii îi fac şi acum să umble ca nişte beţi, dintr-un şanţ în altul, fără să ştie ce să mai creadă. Nici cum îi mai cheamă. Nici cu cine mai sunt fraţi.

A sosit deci vremea ca fiecare suflet de frate şi de soră şi fiecare adunare de şcoală biblică să pună mâna pe aceste adevăruri şi să le cerceteze verset cu verset şi punct cu punct, pentru a se pătrunde de înţelesul cel mare din ele şi a se încredinţa că pentru noi, care am fost născuţi şi zidiţi în Oastea şi Biserica noastră, nu mai este un alt adevăr prin care să putem fi mântuiţi decât acesta. Altfel, degeaba am crezut (I Cor. 15, 1-2).

Prin această afirmaţie, categoric biblică, noi nu vrem să spunem, cum fac duhurile sectare, că alţii, care s-au născut în alte confesiuni decât a noastră, nu vor putea fi mântuiţi. Dumnezeul cel Atotputernic este Părintele nostru Ceresc, Făcătorul şi Binefăcătorul tuturor oamenilor de pe pământ. Şi El este Acela Care ţine seama de orice om, de orice neam şi de orice cult, căci El a lăsat ca fiecare să aibă mărturia Lui în inimile şi cugetele lor. Faţă de ascultarea curată a acestei mărturii va răspunde fiecare înaintea Lui.

Pe cei din afara credinţei noastre îi va judeca Dumnezeu după Legea pe care El le-a dat-o lor. Şi în faţa Lui vor răspunde dacă au împlinit-o cu temere de El sau nu. Nu-i căderea noastră să-i judecăm pe nici unii din afara noastră. Este Cine să ne judece pe toţi. Ci datoria noastră este să ne cunoaştem fiecare bine credinţa noastră pe care ne-a dat-o nouă Dumnezeu şi după care ne va judeca El Însuşi… Şi cunoscând-o, să ne dăm toate silinţele s-o împlinim cu fapta şi cu adevărul. Să o păstrăm neştirbită, aşa cum am primit-o; să ne învăţăm în ea pe copiii şi pe fraţii noştri şi să ne ferim ca de focul iadului de alte învăţături care ne-ar abate de la ea, pentru a nu ne pierde în osânda celor răzvrătiţi.

Vremile sunt trecătoare, oamenii sunt trecători, stăpâ­nirile, atât cele blânde, cât şi cele aspre, sunt şi ele trecă­toare. Dar lucrarea lui Dumnezeu este veşnică, după cum Domnul şi Împăratul ei este Veşnic. Şi aşa va fi şi Oastea Domnului.

Dar orice vremi ar fi să vină şi orice trebuinţe s-ar ivi, atât în problemele ei materiale, cât şi în cele spirituale, ea va avea în dreptarul acestor învăţături, cât şi în experienţele celor trei mari răscruci din trecutul ei, destulă lumină şi îndrumare pentru a se orienta bine şi pentru a-şi împlini scopul precis, divin şi etern pentru care a făcut-o Dumnezeu. Pentru modul cum şi l-a împlinit, va fi chemată ea să răspundă înaintea Judecăţii Lui.

Atunci vom fi acolo în mijlocul ei fiecare dintre noi, ca să răspundem la rândul nostru de felul cum ne-am împlinit, în planul ei general, fiecare datoria sa personală, după locul şi după rostul pe care l-am avut rânduit de Dumnezeu în ea.

Ce minunat va fi pentru cei care, la rândul lor şi la locul pe care l-au avut, au zidit frumos, după cuvântul şi după pilda primilor lucrători minunaţi dinaintea lor! Pentru cei care au avut o credinţă de acelaşi preţ ca sfinţii lor înaintaşi; care au zidit cu lacrimi, cu jertfe şi cu cuget curat aurul, argintul şi pietrele scumpe ale învăţăturii sănătoase, ale credinţei drepte, ale mărturisirii curate. La ce răsplată strălucită va merge atunci Oastea cea adevărată a Domnului ca idee, ca adevăr şi ca realizare unică a voii lui Dumnezeu… Iar în mijlocul ei, fiecare suflet care a făcut cu adevărat şi cu vrednicie parte din ea, începând cu cel dintâi dintre noi – şi sfârşind cu cel din urmă!

Vreţi să aveţi parte de slava aceasta? Dacă vreţi, daţi‑vă toate silinţele să vă pătrundeţi de aceste adevăruri! Să ascultaţi de îndrumările lor şi să le împliniţi cu sinceritate şi smerenie până la sfârşit.

Dumnezeul oricărei Răsplătiri să vă facă parte de toate făgăduinţele din Cuvântul lui Sfânt, făgăduinţe pe care le-a făcut El, Cel Credincios şi Adevărat, oricui va crede şi va trăi după voia Sa. Aşa cum ne-a descoperit această voie a Lui în învăţătura şi în credinţa pe care ne-a dat-o.

 

Preabunule Doamne şi Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, din tot sufletul nostru Îţi mulţumim că pe noi ne-ai chemat la mântuirea Ta minunată şi veşnică, pe care ne-ai făcut-o cunoscută prin Lucrarea Oastei Tale în care ne‑ai chemat. Şi în care ne-ai poruncit să rămânem, ţinând până la sfârşit Evanghelia pe care am primit-o, atât prin scris, cât şi prin viu grai, de la profeţii Tăi şi părinţii noştri…

Pecetluieşte prin Duhul Sfânt în viaţa noastră legământul făcut prin Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru, pe adevărul învăţăturii şi al Credinţei prin care ni Te-ai descoperit Tu nouă.

Ajută-ne să păstrăm în totul şi neschimbat atât Dreptarul Învăţăturii sănătoase pe care ni l-ai lăsat, cât şi învăţămintele istorice pe care ni le-au lăsat înaintaşii noştri, pentru ca, umblând în totul după ele, să ajungem şi noi cu bine la cununa slavei veşnice împreună cu înaintaşii şi cu urmaşii noştri până în vecii vecilor.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR