1. Singura avuţie desăvârşită dintre toate avuţiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuţii nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta.
Singură învăţătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie şi animalitate, din sclavagism şi din întuneric.
Singură ea a adus bucuria seninătăţii şi inteligenţa iubirii în ochii care erau mai înainte întunecaţi de prostie şi înroşiţi de ură.

2. Singură învăţătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate şi un binefăcător. Ea a scos la civilizaţie şi la rugăciune pe fiară.
Ea despovărează conştiinţele şi face instinctele să se supună raţiunii sănătoase, osândind tot ce este nebulos şi înnobilând caracterele decăzute.
Ea singură face ca totul să se călăuzească după Adevăr şi să se îmbrăţişeze în Dragoste.
Numai Hristos ne garantează istoria, şi liniştea, şi învierea.
Ferice de oricine Îl primeşte pe El.

3. Toţi marii vrăjmaşi ai lui Hristos de până azi au tăcut.
Vălul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sau tras de către îngerul înspăimântător şi real al morţii…
Şi fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la adevărata realitate şi s-a redus la adevărata lui dimensiune de om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiar din cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau de sânge pe istoria omenirii şi pe numele de om.
Dar Hristos, împotriva Căruia ei au luptat, Se înalţă deasupra tuturor mai strălucit ca soarele, în toată puterea Lui.
Iar în lumina Lui nu se mai văd, din toţi vrăjmaşii Săi, decât nişte muşuroaie de murdărie neputincioasă şi respingătoare.
Vrei şi tu să devii aşa?
Nu fi vrăjmaş al lui Hristos!

4. O, voi, toţi cei care vă luaţi după vrăjmaşii lui Iisus, care vă lăsaţi îmbătaţi de filozofiile potrivnice lui Dumnezeu şi care vă puteţi lua după teoriile lor mincinoase, după scornirile şi invenţiile lor, – vai de voi, cu ei cu tot!
Dacă nu pot Cinstea şi Adevărul să vă trezească astăzi, vă vor trezi spaima şi moartea mâine.
Dacă nu puteţi îngenunchea azi în faţa lui Hristos, spre cinstea veşnică, vă veţi târî mâine în faţa diavolului, spre ruşine veşnică.

5. Dacă astăzi ar mai putea vrăjmaşii lui Hristos să vorbească ori să scrie vreun cuvânt acelora care au cre-zut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-ar mai vorbi ei acum de acolo de unde sunt!
O, cum ar vorbi ei astăzi din văpaia focului în care se chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcările lui veşnice!
O, cum ar scrie ei acum, după experienţa unei singure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredinţare despre tot ce au tăgăduit sau au scuipat!
O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: „Credeţi în Hristos şi-L urmaţi, ca să nu ajungeţi şi voi aici, unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor!“
Şi acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris şi spus ei.

6. Iar voi, vrăjmaşi ai lui Hristos care Îi aduceţi Lui singura învinuire care pare dreaptă dintre toate învinuirile voastre, aceea că în Numele Lui s-au făcut şi se mai fac şi astăzi încă atâtea cruzimi sau dezbinări, sau fărădelegi, să recunoaşteţi că păcatul acesta totuşi nu-i al Lui, nici al celor ce-I urmează cu adevărat învăţătura Sa. Ci este al celor ce n-au nimic nici din El, nici din ale Lui, decât numele şi locul pe care şi le-au luat pe nedrept, prin mijloacele şi pentru scopurile diavolului, marele Său vrăjmaş.

7. Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumnezeu pe acei falşi slujitori ai lui Hristos care, în Numele Său, fac ruşine şi pagubă Bisericii şi Evangheliei Lui.
Judecăţile istoriei adeveresc şi confirmă totdeauna în urmă judecăţile lui Dumnezeu date înainte, pentru fiecare faptă şi despre fiecare om.
8. Dar cine dintre toţi cei ce învinuiesc azi Biblia sau Biserica lui Hristos va putea totuşi dovedi că El Însuşi are vreun păcat?
Nefericiţi sunt şi în viaţă, şi în moarte toţi cei ce se lasă înşelaţi de diavolul cel mincinos şi umblă mereu să L înfrunte şi să-L înlăture pe Hristos din ei şi din alţii.
Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovăţire, nici în ei înşişi, nici în afara lor, pentru ceea ce fac.

9. Desigur, orice om este nedesăvârşit. Şi orice corp de pe lumea asta îşi are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăţie, au totuşi slăbiciuni şi căderi în viaţa asta, – cât de mari şi de multe trebuie să aibă acei care Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi Îl neagă pe Hristos!
Dacă şi cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, – cât de adânc îl pot săvârşi cei ce nu se tem!

10. E adevărat că, din cauza răutăţii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale şi în confesiunea sa omul mărturiseşte o credinţă în Dumnezeu şi o denumire a lui Hristos. Multe fapte rele şi multe crime ale unor astfel de oameni au rămas în Istoria Omenirii.
Dar şi mai adevărate şi mai groaznice au rămas în istorie faptele şi crimele acelora care n-au fost creştini ori au fost nişte vrăjmaşi ai lui Hristos.
Marile genociduri din istorie nu le-au săvârşit cei ce chiar şi numai de formă vorbeau despre Hristos, ci le-au săvârşit acei care nu-L cunoscuseră pe Iisus sau se lepădaseră de El.

11. Minciuna necredinţei este veche şi de mult dovedită. Dar numărul înşelaţilor este mereu nou şi nesfârşit. Pentru că numai înţelepţii învaţă din trecut şi din păţania altora. Toţi ceilalţi nu învaţă decât din viitor şi din propria lor nenorocire.
De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezeşte totdeauna prea târziu.
În veacul acesta sunt cei mai puţini înţelepţi.

12. Ascultarea de Hristos este începutul binecuvântărilor, după cum temerea de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.
Oricine ascultă de Domnul Iisus ajunge la temerea de Dumnezeu.
Şi numai un astfel de suflet este binecuvântat şi înţelept.

13. După cum butucul unei roţi ţine toate spiţele, tot aşa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hristos, de călăuzirea Duhului Sfânt le ţine pe toate celelalte virtuţi în viaţa şi în inima adevăratului credincios.

14. Într-un butuc bun, chiar dacă sunt şi spiţe mai slabe, tot ţin – şi roata merge.
Dar dacă butucul este slăbit, oricât de bune ar fi spiţele, roata va merge din ce în ce mai rău… Totul se va clătina, va slabi şi va cădea, va merge tot mai sucit, mai strâmb, mai urât, până se va prăbuşi în cea dintâi groapă.
Aşa este şi cu sufletul care îşi slăbeşte şi îşi pierde ascultarea.

15. Omul care are o inimă ascultătoare şi un duh smerit, acela va merge din ce în ce tot mai bine pe calea credinţei, fiindcă virtuţile lui au o temelie bună. Spiţele lui au un butuc bun, viţele lui sunt în Mlădiţa cea Tare.
Dar credinciosul care nu are o râvnă şi o smerenie ascultătoare, o credinţă, o iubire şi o bunătate ascultă-toare, acela în curând se va nimici, oricâte daruri bune şi virtuţi frumoase ar avea.

16. Cine este din Dumnezeu şi vrea să rămână în Dumnezeu, acela ascultă şi se supune la tot ceea ce este voia lui Dumnezeu şi porunca lui Dumnezeu ca să se supună şi să asculte.
Un astfel de suflet nu se târguieşte niciodată cu Domnul ca să-i mai lase din preţul ascultării, fiindcă ştie că Dumnezeu nu-i va cere decât exact atât cât este nevoie.
Nici o clipă mai mult.
Dar nici o iotă mai puţin.

17. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun şi orice dar plăcut se poate primi şi se poate păstra numai prin ascultare, aşa cum L-a primit şi L-a păstrat Mântuitorul nostru.
Şi toţi mântuiţii Lui.

18. Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu şi întregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu, nu poate veni la Dumnezeu şi nu poate rămâne în Dumnezeu.
Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu, sau este în El, sau vrea să rămână în Dumnezeu poate aceasta numai printr-o deplină ascultare de Dumnezeu.

19. Acela care ascultă deplin de Domnul trebuie să fie şi el ascultat de toţi cei ce doresc să cunoască şi să facă şi ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare.
Pentru că nimeni nu-i poate învăţa ascultarea mai bine pe alţii, decât acela care el însuşi este cel mai ascultător.

20. Acela care îşi duce viaţa lui de mărturisire în ascultarea cea mai smerită de Dumnezeu este cel mai de preţ dintre toţi credincioşii de pe pământ.
Fiindcă numai atât de puţini dintre cei ce se numesc credincioşi pot fi cu adevărat aşa în fapte, nu numai în vorbe…
O, Dumnezeul Vieţii Veşnice şi Strălucite, dăruieş-te mereu lumii cât mai mulţi mărturisitori cu viaţa.
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR