În seara arestării Sale, Mântuitorul nostru iubit a spus un cuvânt testamentar ucenicilor Săi: „În lume veţi avea necazuri“ (Ioan 16, 33).

Şi într-adevăr, copiii lui Dumnezeu, toţi copiii lui Dumnezeu au necazuri în această lume.

Domnul însă nu le-a spus că în lume vor avea numai necazuri, ci a spus că vor avea necazuri.

Viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu este plină de bucurii ca o noapte senină de vară cu cer albastru şi cu lună plină.

Cu toate acestea însă, nici albastrul cerului şi nici luna plină nu ar reuşi să dea farmec întinderii senine, fără puzderia de stele. Şi nici fără nepătrunsul mister de dincolo de ele, ce le orânduieşte rostul şi cărarea.

Aşa ar fi şi viaţa noastră fără necazuri, ca cerul fără de stele, însă cu ele e frumoasă. Necazurile fac parte deplină din viaţa noastră în această lume. Ele, prin beteala lor nuanţată, împodobesc urzeala existenţei noastre terestre, înfrumuseţând faţa noastră de aici.

O mână nevăzută de noi le stabileşte în mod precis mărimea şi durata, spre atingerea scopului pentru care sunt rânduite şi necesare.

În termeni scurţi şi precişi, Domnul se adresează în scris îngerului bisericii din Smirna astfel: „Ştiu necazul tău… Veţi avea un necaz de zece zile“ (Apoc. 2, 9-10).

„Ştiu“ şi „zece zile“.

Cât de slăbuţi suntem noi neînţelegând aceste sfinte adevăruri evanghelice. Cum alergăm noi la oameni, la fraţi, la prieteni şi la cunoscuţi ca să vină în ajutorul nostru!

Sărmanii de noi!

Cât de liniştiţi ar trebui să fim ştiind aceste lucruri şi anume că Domnul ştie; ascultaţi-L: „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a lui Satan. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi“.

Spre a-l linişti pe cel din necaz, Domnul vine în continuare cu o precizare în plus prin care stabileşte El limitele şi durata suferinţei. Nu oamenii stabilesc, ci El.

Şi continuă: „…Şi vei avea un necaz de zece zile…“ Cel din necaz poate ar vrea ca necazul lui să fie numai nouă zile, iar prigonitorul şi asupritorul lui l-ar vrea de unsprezece, însă nu e aşa. Nu e nici cât îl doreşte unul şi nici cât l‑ar prelungi celălalt. Ci e atât cât l-a stabilit înţelepciunea divină.

 

 

PĂRINTE-AL SUFERINŢEI NOASTRE
Părinte-al suferinţei noastre, ce lungul plâns ne-ai măsurat,
Tu, ce ştii lunga noastră jale şi-amarul cât am îndurat,
în orice zi şi-mprejurare dorim cu sufletul senin,
ca pentr-o binecuvântare, să-Ţi mulţumim de orice chin.

De-atunci, de când aşa ca mieii la lupi ai spus că ne trimiţi,
am vrut să-Ţi mulţumim, Iisuse, şi lăudaţi, şi huiduiţi!
Prigoana, ştim că-i partea noastră pe lumea asta de dureri,
dar vrem să-Ţi mulţumim şi-n hule şi-n lovituri, ca-n mângâieri.

Suntem încredinţaţi, Părinte, că-n grija dragostei cereşti,
Tu-i treci prin încercări pe-aceia ce vrei pe veci să-i fericeşti.
De-aceea, fără de cârtire, sub voia-Ţi sfântă ne-aplecăm,
dorind la greu, ca şi la bine, aceleaşi mulţumiri să-Ţi dăm.

Am înţeles că voia-Ţi sfântă aşa din veci a hotărât:
să fim zdrobiţi de-atâtea cazne şi totuşi fericiţi atât.
Această Taină Sfântă pune în noi tăria ce mereu
Îţi mulţumeşte-aşa şi-n locul cel mai uşor, ca-n cel mai greu.

Suntem încredinţaţi că totul e cântărit de mâna Ta
şi peste cât putem noi duce povara nu ne-o vei lăsa.
Când toate, ştim că sunt spre bine, noi Îţi aducem mulţumiri
şi-n zilele de fericire şi-n cele de adânci zdrobiri.

Dorim să Te urmăm statornici, viteji, şi sinceri, şi smeriţi
chiar dacă mâine dimineaţă ar trebui să fim jertfiţi.
Ştim că de unde se sfârşeşte această clipă de amar
începe veşnicia plină de strălucire şi de har.

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR