din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Fraţii mei scumpi! Să ne oprim la acest cuvânt: unde-s fraţii noştri? Nu-s! Să-i căutăm. Să mergem după ei. Căci aceasta este misiunea momentului nostru de faţă. Aceasta este datoria noastră: să nu fim reci, nepăsători, indiferenţi ca odinioară Cain, ci să ne pese de sufletul fratelui nostru şi al surorii noastre şi să mergem în căutarea lor cu făclia credinţei aprinsă, cu lumina Evangheliei. Şi să-i întoarcem înapoi, să-i aducem din nou la staulul dragostei Lui.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos să facă aşa ca, la acest examen de conştiinţă al nostru, această datorie sfântă a noastră s-o aducem la îndeplinire, dacă vrem să semănăm cu omul cel înţelept de la Matei 7, 21, unde, când se spune despre casa zidită pe stâncă, [zice]: „Cine aude cuvintele Mele şi le face este un om înţelept, care şi-a zidit casa pe stâncă. Dar cine le aude şi nu le face este un om nebun, care şi-a aşezat casa pe nisip şi pe urmă i s-a prăbuşit”.

Dragul meu, din care categorie faci parte tu acum, în această seară, că ai venit aici să te adăpi, să te hrăneşti şi să mănânci din pâinea Cuvântului lui Dumnezeu? Ce faci cu fratele tău, cu sora ta care este pierdută, [cu cei] care stau uitaţi acolo? Ce ai făcut pentru ei?

Fratele a pomenit adineaori, aşa în treacăt, [despre] bietul om [din Evanghelie]… S-o fi dus şi el cu vreun interes… O fi avut şi el vreo sumă de bani la el. O fi vândut şi el vreo vacă; o fi vândut şi el ceva din gospodăria lui şi hoţii şi bandiţii, care nu pândesc altceva decât lucrurile acestea, l-o fi urmărit după ce a ieşit din Ierusalim şi cobora şi el spre Ierihon şi, la un loc dosnic, la un loc potrivit, l-au prins, i-au dat în cap, l-au lovit, l-au golit de bani, l-au bătut bine şi l-au lăsat abia cu oleacă de suflare de viaţă în el. Şi pe urmă… valea! După ce i-au luat banii, nu i-au mai interesat. Iar el, [în faţa] pieirii, a morţii, de-acuma aştepta sfârşitul. N-avea altă putere. Era zdrobit tot. Trece întâmplător – cum spune Evanghelia – preotul pe alături (Auzi? Pe alături!), trece şi levitul pe alături… se uită la el fără nici un pic de milă şi păşeşte înainte. Şi întâmplarea face ca un altul, împotriva mersului lor, să vină şi merge şi el spre Ierusalim, în urcuş. (…) Şi acela era un samaritean milos. Şi se uită la el şi… cum a spus acum doisprezece ani (când s-a născut Milica), la Cluj, un frate din Bucureşti: că samariteanul din Evanghelie a avut un ochi plin de milă. Şi acest ochi plin de milă l-a făcut să se oprească lângă acest nenorocit al sorţii şi să se intereseze de viaţa lui. Când l-a văzut năclăit tot în sânge, când l-a văzut vânăt tot, când l‑a văzut că era zdrobit cu desăvârşire, a uitat de drumul lui, a uitat de interesele lui, a uitat unde se duce şi s-a oprit lângă el. Când l-a ascultat, a văzut că mai bate în el inima [şi şi-a zis]: „Ei, e rostul să-l salvez”. A coborât de pe măgăruşul lui, a luat sticluţa cu vin, cu untdelemn, ce-a avut el acolo, l-a frecţionat, l-a uns, l-a legat, l-a luat şi l-a mai înviorat oleacă, pe urmă l-a ridicat pe asinul lui şi l-a dus la casa hangiului. I l-a dat în grijă şi i-a spus: „Vezi, ţi l-am adus. Te rog să ai grijă de el. Uite, ai doi dinari (…). Şi, ce vei mai cheltui, la întoarcere (că eu dau pe-aici; iar vreau să-l văd, să-l văd complet sănătos), îţi voi da înapoi”.

Dragii mei, cât interes pe acest străin, pe acest om plin de milă, pe acest suflet, că nu s-a mulţumit să-l vadă şi să-l compătimească, ci s-a dat jos, i-a legat rănile, l-a urcat pe asinul lui. A mers el pe jos şi pe el l-a urcat pe asin. L-a dus în casa de odihnă, acolo la poposire, la acest spital, l-a dat în grija celui de acolo şi a zis: „Îngrijiţi de el, că eu voi veni să văd starea sănătăţii lui”. El voia să-l vadă pe picioare.

Fraţii mei, o icoană duhovnicească minunată trebuie să ştiţi că avem în (…) ceea ce ne descrie aici Evanghelia. Şi aici sunt mulţi dintre fraţii noştri. Vai, cât de mulţi sunt căzuţi în mâinile tâlharilor! În mâinile tâlharilor păcatelor, căci păcatele sunt tâlharii care i-au doborât, fraţii mei, la pământ pe fraţii noştri. Ce facem noi? Stăm nepăsători? Stăm indiferenţi? Ia gândiţi-vă: dacă am fi noi?… Aşa cum a spus adineaori fratele: „Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le voi mai întâi lor”.

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR