13. Când Dumnezeu a făcut legea şi a vrut s-o dea oamenilor, a încredinţat-o mai întâi femeilor, zicându-le:
– Dacă femeia o primeşte şi vrea ca ea să fie ţinută în casă şi în popor, Legea Mea va fi ţinută, pentru că femeia face ce vrea din casa ei şi din poporul ei.
Mult poate femeia, de aceea răspunderea ei este foarte mare – faţă de familia ei şi faţă de poporul ei.
Dacă Dumnezeu ar fi înştiinţat-o pe Eva, poate că n ar fi păcătuit nici Adam.

14. Greu este începutul oricărui lucru…
şi mai greu decât orice este ascultarea
şi începutul ei. De aceea este scris:
Dumnezeu iubeşte ascultarea mai mult decât jertfele.
Fericit cine începe să asculte, căci cine ascultă în suferinţă va începe să asculte şi în bucurie.
A asculta pe Dumnezeu este bucuria cea mai mare. În asta stă învierea, fiindcă este scris:
Şi cei ce-L vor asculta vor învia.

15. Când Domnul nostru Iisus Hristos le-a dat Legea Sa şi le-a spus ucenicilor Săi: „Vă dau poruncă“, ucenicii L-au văzut foarte trist pe Domnul lor.
Unul dintre ucenici, se spune că ar fi întrebat pe Domnul:
– Doamne, de ce eşti trist când ne dai porunca asta a dragostei?
– Pentru că voi ştiţi ce este ea acum când Eu v-o dau, a zis Domnul, dar Eu ştiu ce vor face din ea urmaşii voştri.

16. Când Dumnezeu a spus poruncile Sale, s-a făcut tăcere în tot cuprinsul cerurilor şi al pământului,
păsările cerului şi animalele pământului tăcură,
apele se opriră,
focul încetă,
tunetul amuţi,
ecoul se pierdu,
heruvimii şi serafimii încetară să zboare şi să cânte,
iar în liniştea atotstăpânitoare toţi au putut înţelege că în afară de Dumnezeu nu mai este nimic.
Şi în afară de iubire, porunca Lui unică, nu mai este nici o altă poruncă.

17. Oamenii n-au putut asculta glasul lui Dumnezeu şi de aceea au păcătuit.
Oricine îl ascultă nu poate păcătui; oricine păcătuieşte nu-l poate asculta.
Toate celelalte au ascultat glasul lui Dumnezeu şi n au cunoscut păcatul, numai păcatul omului. Şi toate suferă din cauza urmărilor acestuia.

18. Fiecare om trebuie să moară… dar cel ce crede în Iisus nu moare, ci trece din moarte la viaţă, cum trece din afara casei sale prin uşă în bucătărie. Şi din primejdie în siguranţa odihnitoare a casei dorite.
Cine are o casă o preţuieşte prea puţin,
cine n-are, o preţuieşte prea mult.
Cine are o ură o întâlneşte prea des,
cine are o iubire o întâlneşte prea rar…

19. Doamne, iată-mă aproape şi de capătul drumului…
Sunt unul dintre oamenii care au trăit prea mult.
Am umblat atât de mult, încât mi s-au tocit picioarele până la genunchi… nu mi-au mai rămas decât genunchii, spre a veni către Tine.
De câte ori am văzut, mi s-au topit ochii; nu mi-au mai rămas decât lacrimile, spre a Te privi.
De câte ori am auzit, mi s-au asurzit urechile; nu mai am decât amintirea cu care să Te pot auzi.
De buze nu mai am nevoie, căci şi aşa nu mai are cine să mă mai sărute unic.
În locul inimii am numai un jăratic pe care nu-i nimeni să mai pună nici un fir de tămâie.
În jurul meu au crescut alţii cărora trebuie să le fac loc.
Dumnezeul meu, iartă-mă că am trăit prea mult şi am făcut prea puţin, am vorbit prea mult şi am spus prea puţine…
Mi-ai dat să scriu o mie de cărţi şi n-am început decât una. Pe toate celelalte le duc gata în mine spre Veşnicia în care mă scufund ca într-un uriaş clopot de aur.
Fă-mă limba nevăzută a acestui clopot cu o mie de rezonanţe pentru cele o mie de nume ale Tale, dintre care cel mai frumos şi mai dulce este
Iubire,
Iisus.

20. Cel ce adevereşte aceste lucruri zice:
Da, Eu vin curând.
Amin. Vino, Doamne Iisuse!
Harul Domnului Iisus Hristos
să fie cu voi, cu toţi.
Amin.

Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”

Lasă un răspuns

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR