Arhiva autorului

Rămâi pe totdeauna
cu noi, iubit Iisus,
şi apără-ne-n Tine
sfânt legământul pus,
să nu uităm că-n lume
noi nici un drept n-avem,
să nu ne plângem lumii
că noi străini,
că noi străini suntem…

Învaţă-ne, Iisuse,
că noi n-avem nimic,
că toţi pot să ne-apuce
şi-avutul cel mai mic,
că toţi pot să ne-alunge Citeşte în continuare »

Slăvit să fie Domnul
şi Numele-I Preasfânt,
ce minunat le face
El toate câte sânt!

Cuvântul Lui puternic
e Soare fără-apus,
Slăvit să fie Domnul
de Jos şi până Sus.

Iubirea Lui dă viaţă
şi paşii Lui, belşug,
privirea Lui răsare
şi-a’ nopţii umbre fug.

Cuvântul Lui răsună
şi temerile pier,
Prezenţa Lui apare
şi jurul tot e cer.

Suflarea Lui adie
şi sloii se topesc,
Minunea Lui se-ndură
şi răii se sfinţesc. Citeşte în continuare »

O, iată, vin grăbiţii Venirii vestitori,
n-ajung să plece unii – şi-s alţii următori!

Tu nu-nţelegi, tu nu te-ndrepţi,
tu nu te temi,– tu ce aştepţi?

O, iată vin în valuri cumplite-nştiinţări,
în chipul lor e groază, în graiul lor chemări!

O, iată, vine noaptea şi moartea şi, cu ea,
cumplită Judecata cea veşnică şi grea! Citeşte în continuare »

Mai întâi de toate, voia,
Domnului să ţi-o supui,
cere-I pentru ea deplină
binecuvântarea Lui…

Doar ce-ţi binecuvântează
şi-ţi îngăduie Hristos
îţi va fi spre-adevărată
fericire şi folos.

Mai întâi de orice-avere
care vrei să ţi-o adui,
caută să câştigi comoara
binecuvântării Lui.

Mai întâi de-orice-nsoţire
care vrei să ţi-o propui,
vino, cere-I să-ţi dea Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de orice vorbă
care ai de gând s-o spui,
mergi şi cere de la Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de legăminte,
– nu promite nimănui
până nu-ţi ceri – şi-ţi dă Domnul
binecuvântarea Lui.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Te-am iubit frumos, Iisuse,
Ţi-am cântat şi plâns cu dor,
Ţi-am dat inima întreagă?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am urmat cu neclintire
şi Te-am ascultat pe plac,
Ţi-am slujit cu râvnă? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

M-am luptat cu stăruinţă,
am fost gata şi să mor,
Ţi-am jertfit pe lume totul?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am ştiut vorbi la vreme,
Ţi-am ştiut la timp să tac,
Ţi-am făcut lucrarea? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

Mi-am dat toată osteneala
să fac bine tuturor,
să-Ţi păzesc Porunca Sfântă?
– Poate! – Dar eram dator!

Doamne, n-am s-aştept răsplată
nici acum şi nici în veac;
ce s-aştept, când înc-atâta
mai eram dator să fac!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Daţi drumul celor prinşi, că nu-i
mai mare har pe lume
ca libertatea orişicui
în Sfântul Crucii Nume!

Desfaceţi pe cei prinşi în laţ
de pofte blestemate,
că-i vai de cei ce mor lăsaţi
în veşnice păcate!

Deschideţi uşile spre Har
la toţi cei robi uitării,
că nu-i în veci mai mare dar
ca clipa liberării. Citeşte în continuare »

Fie-ţi timpul ca un munte,
urcă-l drept şi până sus,
căci ajuns în vârf cu bine
te va-ncununa Iisus.

Fie-ţi timpul ca o apă,
socotindu-l trecător,
fiecare clipă-a vieţii
s-o străbaţi cum eşti dator.

Fie-ţi timpul ca un aur
strâns şi împărţit avar,
nici fărâma cea mai mică
nu ţi-o cheltui-n zadar.

Fie-ţi timpul ca unealta
care-o porţi mai cu folos,
tot ce scoţi din el să-ţi fie
ca făcut pentru Hristos.

Fie-ţi timpul ca o cale
către unde mergi pe veci,
strânge tot ce-ţi vrei Acolo,
de pe unde nu mai treci.

Dac-aşa-ţi va fi tot timpul,
pas cu pas şi rost cu rost,
o să-l ai ca veşnic aur
când va fi, cum n-ar fi fost.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
ale-alipirii de Hristos,
oricât v-ar fi de aspru vântul
şi gerul cât de nemilos!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ rugăciunilor fierbinţi,
oricât v-ar fi de greu urcuşul
de părăsiri şi suferinţi!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ milei pentru cel lipsit,
oricât v-ar fi de cu durere
şi cu răceală răsplătit.

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ mijlocirii pentru toţi,
oricât v-ar fi de-adânc abisul
de ură dintre fraţi şi soţi!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
ale-aşteptării Celui Drag,
oricât v-ar fi de-adâncă noaptea
şi neîntors cel dus pribeag!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ dragostei din ochii mei,
ci-mi curgeţi până vă va şterge
Hristos, cu Mâna Lui, din ei!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Ce dulce-a fost cândva chemarea
Cuvântului mântuitor,
– Tu l-ai respins cu nepăsarea,
şi-acum atâtea răni te dor!

Ce dulce-a fost cândva tăcerea
de dup-al rugăciunii har,
– Tu i-ai rărit îngenuncherea,
şi-acum ţi-e inima gheţar.

Ce dulce-a fost cândva umblarea
cărărilor cu ochi curaţi,
– Tu le-ai schimbat încredinţarea,
şi-acum în plâns pustiu te zbaţi.

Ce dulce-a fost cândva ocara
alături de Hristos, lovit,
– Tu i-ai îndepărtat povara,
şi poţi s-o tot regreţi zdrobit. Citeşte în continuare »

Ştii tu câţi sunt cei ce se roagă
alăturea de tine când,
spre ceruri, inima întreagă
ţi-o nalţi, de sânge picurând?

Ştii tu câţi sunt cei ce se luptă
alăturea de tine când,
cu-nsângerare ne-ntreruptă,
rămâi neclătinat luptând?

Ştii tu câţi sunt cei care-aleargă
alăturea de tine când,
pe urma lui Hristos să meargă,
se cere pe genunchi urcând?

Ştii tu câţi sunt cei care-aşteaptă
alăturea de tine când,
cu duh zdrobit ţi se îndreaptă
privirile spre cer chemând?

Ştii tu câţi sunt cei ce suspină
alăturea de tine când
eşti răstignit pentru Lumină
şi mori biruitor, iertând?

Ştii tu câţi sunt cei ce-o să-nvie
alăturea de tine când,
la slava Lui, pe veşnicie,
Hristos vă va chema-n curând?

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Mărire veşnică Răbdării
de ne-nţeles şi necuprins,
adusă Jertfă ascultării
pe-al Crucii Rug de jar aprins!

Mărire veşnică Răbdării
ce poate suferi atât
al hulelor şi-al lepădării
păcat demonic şi urât!

Mărire veşnică Răbdării
ce-aşteaptă până la sfârşit
să-ntoarcă fiul neascultării
înlăcrimat şi înnoit! Citeşte în continuare »

Iubire-arată-mi totdeauna
cum să-L slujesc pe Dumnezeu
cu tot ce am, în orice vreme,
smerit şi-ascultător mereu.

Căci numai Tu cu-adevărat
mă-ndrumi şi mă păzeşti curat.

Iubire, spune-mi totdeauna
cum trebuie să fiu cu toţi,
cum trebuie să-i caut pe oameni,
cum trebuie să-i văd pe soţi.

Iubire-ndrumă-mi totdeauna
cuvântul şi tăcerea mea,
ca adevărul să lucească
atât din el, cât şi din ea.

Iubire, fii-mi totdeauna
măsura-n care să-mpărţesc
avutul inimii şi-al mâinii
acelor care mi-l râvnesc. Citeşte în continuare »

O, cerule-nstelat, ce tainic
mărturiseşti pe Dumnezeu
a’ Cărui frumuseţi şi-ntinderi
le-arăţi şi le ascunzi mereu!

O, soare strălucit şi falnic,
ce minunat mărturiseşti
pe-Acel al Cărui chip şi zâmbet,
şi dragoste, şi milă eşti!

O, munţi înalţi, cât de puternic
şi de măreţ mărturisiţi
pe Dumnezeu, de-a Cărui Mână
şi-nţelepciune-aţi fost zidiţi! Citeşte în continuare »

Cunoşti tu oare starea ta
cea gata de pieire,
trăind pierdut, făr-a avea
nici gând de mântuire?

O, de-ai cunoaşte şi-ai primi
azi ultima chemare,
Hristos şi-acum ţi-ar dărui
o veşnică iertare!

Cunoşti tu oare calea ta
cea largă şi-ntinată,
de Însuşi Dumnezeu, la grea
osândă judecată? Citeşte în continuare »

De-ar şti harfa care cântă
ce-nţeles ceresc îi sună
când Hristos i-atinge viersul,
– cum I s-ar lipi-mpreună!

De-ar şti calea cea umblată
cât îi e de sfânt fiorul
ce Hristos i-l dă călcând-o
– cum I-ar săruta piciorul!

De-ar şti inima ce-i starea
veşnic binecuvântată
ce Hristos i-o dă primindu-L
– cum I s-ar deschide toată! Citeşte în continuare »

Până n-ai ajuns la Ţintă,
teme-te şi mergi mereu!
– orice lene poate face
să te pierzi de Dumnezeu.

Până n-ai sfârşit lucrarea
câtă ţi s-a rânduit,
teme-te de odihnire,
ea-ţi dărâmă ce-ai zidit.

Până n-ai învins în toate
luptele pe-ai tăi vrăjmaşi,
teme-te ce-ţi poate face
chiar şi cel mai slab ce-l laşi. Citeşte în continuare »

Osteneala mântuirii
niciodată n-o-nceta:
– cum e zelul muncii sfinte,
nu-i nimic a Te-ajuta!

Lacrimile rugăciunii
nu ţi le usca nicicând,
– nu eşti mai primit la ceruri
ca atunci când mergi plângând.

Setea după Apa Vieţii
simte-o-n inimă mereu,
– nu-i alin cum e Cuvântul
buzelor lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

În zadar se mai grăbeşte
cel ce pleacă prea târziu,
alergarea lui sfârşeşte
cu un strigăt în pustiu.

Pentru mântuirea ta,
nu mai sta, nu mai sta,
pentru cerul tău frumos,
vin-acuma la Hristos!

În zadar se mai frământă
cel ce n-a vrut când putea,
mila şi chemarea sfântă
şi-are vremea ei şi ea.

În zadar se mai căieşte
cel ce-a ars ce n-are preţ,
râsul clipei îl plăteşte
plânsul veşnicei vieţi. Citeşte în continuare »

Slavă veşnică-Ţi închin,
Nume şi-Adevăr Divin,
pentru tot ce-mi dai din plin,
spre Lumina Ta să vin!

Ochii mei i-au curăţat
nopţile de foc răbdat,
plânsul din adânc vărsat,
drumul cu Hristos urcat.

Urmele mi le-au sfinţit
spinii care m-au iubit,
crucea care m-a dorit,
harul care m-a-nnoit.

Căile mi-au luminat
îngerii ce m-au vegheat,
legământul necălcat,
dragostea de neschimbat.

Slavă veşnică Ţi-nchin
dintr-un duh numai senin,
dintr-un dor ajuns preaplin,
Nume şi-Adevăr Divin!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

O, binecuvântează-i, Doamne,
cu tot ce are Dumnezeu
pe-acei prin care-a noastră viaţă
ne-o binecuvântezi mereu!

De bucurie umple-i, Doamne,
pe minunaţii Tăi copii
prin care inimilor noastre
le dai atâtea bucurii.

O veşnică iubire, Doamne,
le dăruieşte fericit
acelor neuitate inimi
ce ne iubesc nedespărţit.

Un cântec fericit fă, Doamne,
şi-o dragoste de veşnic Rai
viaţa celor dragi prin care
atâtea noi cântări ne dai.

De strălucire umple, Doamne,
tot sufletul acelor fraţi
prin care ne împarţi lumina
şi calea Cerului ne-araţi.

În veci rămâi statornic, Doamne,
şi-n dulce legământ rămâi
cu toţi cei ce-au rămas statornici
în legământul Tău dintâi!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR