Arhiva autorului

Oricine-ai fi, nu cere ce nu ţi-e dat să ai,
oricine-ai fi, nu râde nefericitul strai.

Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimănui,
oricine-ai fi, ajută-l pe orb în calea lui.

Oricine-ai fi, nu crede că-i veşnic locul tău,
oricine-ai fi, ajută-ţi aproapele la rău.

Oricine-ai fi, nu face ce-i crud şi necinstit,
oricine-ai fi, să-l aperi pe cel năpăstuit.

Oricine-ai fi, gândeşte smerit, privind în sus,
oricine-ai fi, respectă cuvântul ce l-ai spus.

Oricine-ai fi-ndrăzneşte când aperi ce e drept,
oricine-ai fi, ascultă-l pe omul înţelept.

Oricine-ai fi pe lume, tu nu-ţi uita nicicând
întâia ta chemare: fii om în primul rând!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

Doamne, laudele mele
cât ar semăna-ntre ele
ca şi nişte stropi de rouă,
– totuşi fiecare-i nouă,
precum nouă-i fiecare
mângâiere şi-ndurare,
lacrimă şi bucurie
care mi le dai Tu mie!

Doamne, nouă-i orice seară
ce-n odihnă mă-nfăşoară,
nouă-i orice dimineaţă
luminată de-a Ta Faţă,
nouă-i orice zi-nsorită
peste munca mea rodită,
nouă-i orice bogăţie
care-ntruna Tu-mi creşti mie.

Doamne, laudele mele
de-ar fi cât un cer de stele,
de-ar fi cât un câmp de floare,
de-ar fi cât nisip la mare,
de-ar fi câtă iarbă moale,
de-ar fi câtă frunză-n vale
– n-ar ajunge-n veşnicie
pentru câte-mi dai Tu mie.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Cu fiecare noapte murim câte puţin,
cu noaptea cea din urmă ajungem morţi deplin.

Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem în orice aşternut,
grăbind spre cel din urmă, rămas necunoscut.

Cu orice somn pătrundem în locul tăinuit
pe care cel din urmă ni-l dă pecetluit.

Din orice drum întoarcem cu trupul tot mai stors,
doar drumul cel din urmă rămâne neîntors. Citeşte în continuare »

Când cineva doreşte să facă neapărat un lucru, uşor poate găsi motiv ca să-l facă.
Chiar şi pentru ucideri şi pentru furturi,
pentru adultere şi pentru avorturi,
fiinţele care le fac găsesc destule motive să le poată face. Legal şi „justificat”.
Şi se găsesc şi pentru acestea legiuitori gata să le îndreptăţească.
Şi prooroci gata să le predice.
Şi avocaţi gata să le apere.
Căci cei care trebuie să le săvârşească au nevoie de un adăpost, ca să poată face aceste lucruri, crud sau liniştit,
aşa cum se pot săvârşi numai crimele împotriva adevărului, crimele împotriva lui Hristos. Citeşte în continuare »


13. Binecuvântată fie Ziua când Faţa Ta iubită şi strălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toţi ai Tăi, de pretutindeni şi pe totdeauna.

Ziua când, fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, ne vom aţinti privirile umezite de iubire numai spre Chipul Tău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi tot mai iubit, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic…

14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Strălucitul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre.

15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noştri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când, osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile acestea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşit la odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, în casa noastră cea de aur.

Citeşte în continuare »

Ce ’nalt e zidul de păcate
ce te desparte de Hristos,
dar nu uita că Domnul poate
într-o clipită să-l dea jos.

     Vino la Iisus – cere-I lui Iisus
     Harul Lui de Sus
     şi-ntr-o clipă îţi va da, îţi va da
     izbăvirea Sa.

Ce grea e sarcina pe care
ţi-o poartă sufletul spre chin,
dar nu uita că Domnul are
putere să ţi-o ia deplin. Citeşte în continuare »

Din locul Tău slăvit în veci,
Cerescule Părinte,
spre ruga noastră să Te-apleci,
noi Te rugăm fierbinte;
spre Tine-al Tău umil popor
smerită rugă poartă,
ascultă, Doamne, glasul lor
şi iartă, Doamne, iartă…

a noastre multe slăbiciuni
şi multa neştiinţă
cu prea puţine rugăciuni
şi prea slabă credinţă;
– atâtea trebuinţe-avem
şi-atâtea mari păcate,
vezi starea grea-n care suntem
şi scapă-ne din toate.

Citeşte în continuare »

7. Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită şi aşteptată…
Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „cei plătiţi“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe de Tine, Păstorul lor Cel Bun.
Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi nimicite pentru totdeauna dintre Tine şi oile Tale, dintre ele şi ele…
Iar ele cu Tine vor fi libere şi fericite în acelaşi staul, unul şi pe totdeauna.

8. Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită venirea ei fericită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse dorit şi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi
vor fi slobode din toate îngrădirile omeneşti şi vor veni la Tine libere şi pe deplin fericite, zburdând de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul (Mal 4, 2).
O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât mai curând! Citeşte în continuare »


1. Oare noi nu putem face chiar nimic pentru Dumnezeu?
Nici să ţinem o zi de jertfă şi de rugăciune pentru cei ce aleargă în slujba Domnului şi a altora?
Nici să trăim, acolo unde suntem, o viaţă de curăţie, de înfrânare în mijlocul celor cu care vieţuim, ca, prin pilda noastră, să le dăm o bună mărturie despre credinţă şi să-i apropiem şi pe ei de Hristos?
Nici acestea nu le putem face?
Atunci suntem nişte leneşi şi nepăsători, vinovaţi osândei şi judecăţii Lui.

2. Mântuitorul nostru ne spune cu milă şi cu durere: „Mai am şi alte oi!…
Mi-e milă de ele, că sunt necăjite şi risipite (Mt 9, 36).
Hoţii le fură, le junghie şi le prăpădesc,
lupul le răpeşte şi le împrăştie,
tâlharii le robesc, le amăgesc, le dezbină, le exploatează şi le pierd…
şi pe acestea Eu trebuie să le aduc la staulul Meu.“
Veniţi să-L ajutăm şi noi pe Bunul Păstor să le aducă!

Citeşte în continuare »

La păcate şi la patimi loc în suflet le-ai făcut,
însă pentru Domnul Păcii pân’ acuma n-ai avut.

    Vino şi primeşte
    astăzi pe Hristos,
    El îţi dă răsplată
    raiul luminos.

Nu-L auzi mereu cum bate şi aşteaptă să-I descui?
– O, deschide-I şi primeşte-L, şi trăieşte voia Lui.

De-ai avea o lume-ntreagă, fără El nimic nu ai,
dar dacă-L primeşti pe Domnul, şi-n bordei trăieşti ca-n rai.

Fericit e numai cine Îl primeşte pe Hristos,
el frumos are prezentul, viitorul, mai frumos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Câte minuni deschide-o zi
cu soare sau cu nor,
din câte părţi poţi tot privi
frumseţea tuturor!
Ce mii de glasuri poţi s-auzi
cum preamăresc mereu,
cu chip tăcut, cu ochii uzi
privind spre Dumnezeu…

Ce taine poate-ascunde-un cer
senin şi înstelat,
ce sfânt şi fericit mister
e-un câmp înmiresmat!
Când stai pe-un munte singurel
ori pe un ţărm de-ocean,
cum Dumnezeu te ’nalţă-n El
cu-al dragostei noian!

Ce-i oare-ascuns într-un sărut
de mamă ori de fiu,
ce-ai fost când nu erai născut
ori când vei fi-n sicriu,
ce spune-o lacrimă lucind,
ce tace-un dor nespus?
– O, câte taine se cuprind
cu sufletu-n Iisus!…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Iisus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică”.

Marele merit al ucenicilor Domnului Iisus a fost că ei au crezut în El atunci când nu crezuse încă nimeni.
Au ascultat de Cuvântul Său când încă nimeni nu ascultase.
Şi L-au urmat, părăsind totul pentru El şi slujindu-I cu tot sufletul şi puterea lor, încă de atunci de când şi cei mai apropiaţi ai Lui Îl dispreţuiau şi se ruşinau de El.

Când un prooroc ajunge desăvârşit,
când lumea întreagă începe să-l preţuiască, să-l admire, să vină la el cu grămada,
când numele şi faptele mari ale lui au ajuns să fie cunoscute de către toţi
– atunci nu-i mare lucru să fii printre slujitorii şi însoţitorii lui.
Mare lucru este să vezi strălucirea lui înainte de răsărit,
mare lucru este să vezi geniul lui înainte de a se impune,
mare lucru este să cunoşti dumnezeirea lui Iisus înainte de a veni pe norii cerului, cu slavă şi cu strălucire negrăită
şi chiar înainte de orice minune.
Căci după aceea orice ochi Îl va vedea…
Dar, pentru unii dintre ei, atunci ar fi fost mai bine nici să nu se fi născut (Matei 26, 24).
Rudeniile Mântuitorului Îi spun în batjocură: Du-Te şi Te arată lumii.
Dar El le răspunde: N-a sosit încă vremea Mea.
Va veni în curând şi vremea Mea, dar acum este vremea voastră, vremea altora,
acum este ceasul vostru, este ceasul lor,
acum este puterea întunericului şi vremea alor lui (Luca 22, 53).
Când va veni şi vremea Mea, vremea Luminii, atunci Mă voi arăta şi Eu lumii.
Atunci Mă vor vedea şi cei ce M-au străpuns, nu numai cei ce M-au iubit.
Dar atunci mulţi se vor boci din pricina Mea (Apoc. 1, 7).

Dragii mei, acum este încă vremea credinţei…
Este vremea când trebuie ca şi noi să ne trezim în sfârşit din somn, căci mântuirea este mai aproape de noi ca oricând (Rom. 13, 11).
Este vremea când Hristos este necunoscut, este batjocorit, este înjosit
– şi El tace.
Citeşte în continuare »

Am cu Hristos un legământ
şi nimeni nu mi-l poate frânge,
născut din plâns, crescut în cânt,
pecetluit în foc şi-n sânge.

Am cu Hristos un legământ
chiar decât sufletul mai sfânt,
un legământ am cu Iisus
chiar decât viaţa mai presus.

Pe nume-l port, pe chip mi-e scris,
în trup îl ard, în duh m-apasă,
el mi-e cuvânt şi gând, şi vis,
şi-avut, şi dragoste, şi casă. Citeşte în continuare »

10. Să nu-i închini Domnului numai plecăciunile tale,
numai crucile şi mătăniile tale,
iar inima şi picioarele inimii tale şi ale faptelor celorlalte să le păstrezi pentru păcat şi pentru lume.

11. Să nu-i închini Domnului numai pomenile tale, rugăciunile şi cântările tale,
iar mintea ta şi inima ta să fie păstrate pentru gândurile lumeşti şi rele!

12. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sărbătorile tale,
iar celelalte zile ale tale să-ţi fie păstrate numai pentru lucruri străine de Dumnezeu şi plăcute diavolului.

13. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai doi bănuţi sau numai două ceasuri, adică numai rămăşiţa bunurilor tale sau a vieţii tale,
iar multul acestora să fie păstrat şi risipit în deşertăciune.
Căci aceasta este nimicirea ta veşnică.

14. Numai când Îi închini Domnului fiinţa ta întreagă şi ce ai tu total şi deplin, atunci I-ai adus lui Dumnezeu o închinare vrednică de El.
Unei astfel de închinări, Domnul îi întoarce totdeauna totul cu o dobândă însutită.
Iar pe deasupra, îi dă şi răsplata cea mai presus de orice închipuire, a priceperii omeneşti: viaţa veşnică (Mc 10, 29-30).

Citeşte în continuare »

 

1. Nu rosti sentinţa despre Adevăr când tu însuţi nu te ţii de învăţătura izvorâtă de la el.
Nu socoti că locul tău este numai între cei pe care îi laudă Biblia,
iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe care îi mustră.
Nu te compara numai cu sfinţii şi cu martirii, când ar trebui să te compari cu vameşii şi cu păcătoşii!
Căci mândria a nimicit mai multe suflete decât a mântuit smerenia.

2. O, ce mare bucurie şi fericire aduce fiinţei noastre fiecare adevăr pe care mintea noastră îl pătrunde
şi fiecare cuvânt care n-i s-a descoperit priceperii şi raţiunii noastre.

3. În bucuria şi setea adevărului stau atât râvna noastră după citirea şi după ascultarea Cuvântului Sfânt, cât şi bucuria cea mare pe care o avem pătrunzându-l;
stă şi dorinţa după meditaţiile şi după vestirea din Evanghelie,
dar şi odihna cerească aflată în ele;
stă şi alergarea după cuprinderea comorilor cereşti, dar şi negrăita bucurie că le-am aflat.

4. O, ce mare bucurie ne dăruieşte Domnul nostru Iisus Hristos ori de câte ori ni se descoperă din nou şi din nou cunoaşterea Lui în vreun fel mai luminos!
Prin cuvintele Sale sau prin faptele Lui de dragoste, tot mai pline de putere faţă de noi, ne vorbeşte mereu El.
De aceea, cu cât Îl aflăm mai mult, cu atât Îl căutăm mai însetaţi.

Citeşte în continuare »

Veniţi, dragi cântăreţi, veniţi,
mai este loc, oricâţi să fiţi.
– Oricâţi aveţi ceva de spus,
veniţi în corul lui Iisus,
oricâţi aveţi un viers frumos,
veniţi, cântaţi-l lui Hristos!

Mai este loc, oricâţi ar fi
şi oricâţi încă-ar mai sosi.
– Oricâte laude s-au spus,
tot nu-s de-ajuns pentru Iisus,
oricât s-ar fi cântat frumos,
tot nu-i de-ajuns pentru Hristos.

Cu harfele de aur sfânt,
cu-al Slavei in curat veşmânt,
– veniţi din Răsărit şi-Apus,
cântaţi spre slava lui Iisus;
din cei mai sus la cei mai jos,
cântaţi spre slava lui Hristos.

Veniţi, mai este loc, veniţi,
în frunte voi, cei nou-sosiţi.
– Şi de la cerul cel mai sus,
cântaţi mărirea lui Iisus,
pân’ la pământul cel mai jos
cântaţi iubirea lui Hristos!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învăţătura care i se dă este de la Dumnezeu sau nu.
Oamenii trăiesc în încurcătura unor învăţături rătăcite numai din pricină că nu doresc din toată inima şi cu tot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi oameni umblă numai după speculaţii vrăjitoreşti sau interese sectare,
după curiozităţi biblice sau misticism bolnăvicios,
după lucruri senzaţionale sau distracţii religioase
şi nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.

Mulţi oameni cercetează Biblia numai ca să afle în ea noduri de discuţii şi de certuri,
numai ca să afle pricini de combatere şi de învinuire a altora,
şi nu ca să afle voia lui Dumnezeu cu dorinţa de a o face, de a o trăi în faptele şi vieţile lor.
De aceea ei trăiesc în orbire sufletească
şi se pierd până la urmă în încurcătura atâtor învăţături care de care mai rătăcite, fără a-L cunoaşte şi iubi cu adevărat pe Dumnezeu.

Citeşte în continuare »

Numai noi străbatem calea spre bisericuţă-n sus,
de atâta vreme singuri, numai Tu şi eu, Iisus;
clopotul de Liturghie sună tainic şi solemn,
parcă e a-nştiinţare, a alarmă şi-a îndemn

…să mai sui spre rugăciune, să mai cred cum am primit,
să mai ţin comoara sfântă de la cei ce-au adormit,
să mai port făclia care mi-au încredinţat-o ei
până când Golgota-ntreagă vor sui şi paşii mei.

Ce nori negri se ridică dinspre munţii-ntunecaţi,
fulgerări se văd mai dese ori din care parte caţi,
simţi ameninţarea celui nemaicunoscut prăpăd,
semnele-nspăimântătoare pretutindeni i se văd. Citeşte în continuare »

11. Dacă, după ani lungi de credinţă, felul de vorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har (Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab în credinţă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini – acela este un neputincios în felul de gândire şi de umblare (I Cor 14, 20).
Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi înşelat de orice amăgitor (Ef 4, 14), – atunci el este o fiinţă anormală, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rămas necrescut.

12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiască să stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corecteze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nu spună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când să nu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şi împlinit în credinţă.

13. Cine este în stare să vorbească singur şi să dovedească ce spune, acela este un om înţelept şi cu mintea întreagă.
Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace, acela este şi mai înţelept şi cu o minte şi mai întreagă.

Citeşte în continuare »

 

Cereţi şi vi se va da, numai cereţi până
Domnul va deschide-a Lui fericită Mână.

Şi căutaţi, căci veţi găsi, – dar căutaţi întruna,
până veţi găsi, – aşa afli totdeauna.

Bateţi şi va fi deschis, – dar să bateţi tare
şi-atât până vor fi trase-orice zăvoare.

…Oricui cere i se dă, dacă cere până
Domnul Îşi deschide-a Lui fericită Mână. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR