Arhiva pentru categoria: ‘Alcoolul duhul diavolului’

O, prea dulcele meu Iisuse Mântuitorule! Tu ne-ai făgăduit că nu ne vei lăsa singuri, ci ne vei trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 18-26), care să ne fie ajutor şi mângâiere, tărie şi putere în toate necazurile şi ispitele acestei lumi.

Acest Duh Sfânt S-a coborât în ziua Cincizecimii peste Apostoli şi peste popor. Şi cei peste care Se coborâse Duhul Sfânt au început a grăi despre Dumnezeu şi lucrurile mântuirii sufleteşti. Dar ce s-a întâmplat? „Alţii îşi băteau joc de ei şi ziceau că sunt plini de must“, adică beţi (Faptele Apostolilor 2, 13).

Oamenilor li se părea că sunt beţi cei peste care Se pogorâse Duhul Sfânt. Dar „beţia“ aceasta era o „beţie“ sfântă şi dulce. Duhul Sfânt are şi El puterea de a face o beţie dulce şi sfântă. „Beţia“ aceasta îl face pe om să plângă, să cânte, să se roage, să grăiască din Scripturi etc. Beţia aceasta îl schimbă pe om; îi schimbă vorbele, îi schimbă cântările, îi schimbă umblările şi purtările. Despre „beţia“ aceasta zice Apostolul Pavel: „Nu beţi vin întru care este curvie, ci vă umpleţi de Duh Sfânt, vorbind între voi în psalmi, în lăudări şi cântări duhovniceşti“ (Efes. 5, 18-19). Citeşte în continuare »

Am arătat până aici relele şi răutăţile pe care le face băutura. Sunt nenumărate aceste rele. Noi am arătat numai câteva din ele. S-ar putea scrie cărţi întregi.

În cele ce urmează, vom arăta acum, mai pe larg, cum se poate birui această patimă diavolească. Beţivul este un îndrăcit, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur; este stăpânit de un duh rău, de care poate scăpa, numai cu putere de sus, de la Dumnezeu. De aceea, combaterea beţiei numai în direcţia aceasta se poate face cu succes.

Patima beţiei s-a combătut şi se combate mereu şi în ţara noastră.

Contra ei vorbesc medici, profesori, conferinţe, cărţi etc. Însă patima stă tot în picioare. De ce? Citeşte în continuare »

Necuratul trece în revistă (raport)

isprăvile ce le-au făcut argaţii lui cu alcoolul

Alcoolul este arma cea mai cumplită a diavolului cu care junghie şi omoară neîncetat sufletele oamenilor. Alcoolul este un blestem ce vine din adâncul iadului şi împrăştie în lume prăpăd şi pieire sufletească.

În chipul de alături se vede Scaraoschi, mai marele dracilor, cum şede mulţumit pe tronul său din iad şi trece mereu în revistă isprăvile ce le-au făcut argaţii lui prin lume cu ajutorul alcoolului.

Diavolii se prezintă în faţa lui, rând pe rând, într-un şirag nesfârşit. Ei vin din cutreierarea lumii, ei vin de prin sate şi oraşe. Ei vin aducând butoaiele golite… se închină cu ele în faţa lui Scaraoschi şi raportează despre isprăvile ce le-au putut face. Citeşte în continuare »

sosO fioroasă constatare

Un profesor medic vestit cu numele de Pelman, de la Universitatea Bonn (din Germania) s-a apucat şi urmărit pe cale ştiinţifică şi medicală pe toţi urmaşii şi descendenţii unei femei beţive, Ada Surelis, moartă la vârsta de 60 de ani. Învăţatul a aflat că această femeie a avut 701 de urmaşi, copii, nepoţi şi strănepoţi.  Şi acum iată ce a aflat despre aceşti descendenţi: 100 erau copii nelegitimi (bitanci), 142 cerşetori, 156 cu epilepsie ( fras, nevoie), 64 bolnavi în spitale, 181 desfrânate şi 70 osândiţi pentru diferite crime.

Iată cum beţia se face un izvor de rele şi răutăţi şi otrava ei trece din sânge în sânge până la a 7-a şi a 8-a spiţă de oameni. Învăţatul arată că popoare şi neamuri întregi se pot pustii cu totul prin otrava alcoolului. Citeşte în continuare »

iosif trifa

din foaia „Oastea Domnului”, anul III, nr. 13, Sibiu, 27 martie, 1932

I. Marini - CopyFântâna vieţii (Biblia)

„Toţi cei însetaţi, veniţi şi beţi“, ne strigă mereu bunul Dumnezeu (Isaia 55). Biblia încă este o fântână minunată, cu o apă minunată, cu apa vieţii. Cât de puţini sunt însă cei ce însetează şi se adapă din apa aceasta.

Fântâna morţii (alcoolul)I. Marini - Copy

…Cât de mulţi sunt însă cei ce se adapă din fântâna cealaltă, din fântâna băuturilor şi cârciumilor. La fântâna diavolului dă năvală toată lumea pentru ca să bea apa morţii. Iar cei ce aleargă la apa asta şi o beau sunt cu toţii creştini botezaţi cu apă şi Duh Sfânt.

Alcoolul şi sănătatea

Alcoolul este şi cel mai mare duşman al sănătăţii trupeşti Citeşte în continuare »

I. Marini - CopyMintea şi vinul

O veche istorioară din Orient spune:

Când omul bea primul pahar mintea începe să se îngrijoreze, spunând: destul, vinule, destul… Opreşte-te, ajunge!…

Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supără şi ce ia la ceartă cu vinul, fiindcă dacă se mai bea şi al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea ca să-i ia locul. Şi de aici ceartă şi neînţelegere.

Când se mai bea încă un pahar, – adică al treilea pahar – atunci mintea supărată, zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu, – iar omului, – rămâi sănătos, omule. Nu ţi-a fost de-ajuns un pahar, ci ţi-a trebuit trei, de acum chinuieşte-te. După trei, ştiu bine că vor veni 33 şi eu n-am ce să mai caut la tine. De acum ascultă de vin.

Şi aşa de la trei pahare de vin, mintea pleacă de la om. Citeşte în continuare »

alcoolulCele două pahare de la I Corinteni 10, 21

Apostolul Pavel spune apriat: „nu puteţi bea paharul Domnului ci paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului ci la masa dracilor“ (1 Corinteni 10, 21). Însă oamenii răspund: ba putem…

„Nu puteţi sluji la doi stăpâni: şi lui Dumnezeu şi lui Mamona“ zice Mântuitorul (Matei 6 24): Însă oamenii răspund: ba putem…

E plină lumea de creştini care trăiesc în minciuna şi înşelăciunea că pot bea şi paharul Domnului şi paharul dracilor… pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona… pot fi şi cu Dumnezeu şi cu lumea… şi cu cele sufleteşti şi cu cele lumeşti. Citeşte în continuare »

alcoolul„Ce legătură tainică este între soţi – zice Sf. Părinte Tertulian – ei se roagă împreună, suferă împreună… îşi împart bucuriile ca şi necazurile… viaţa lor e o viaţă de dragoste… şi rugăciune“; iar unde sunt astfel de „doi“, acolo e şi Domnul între ei (Matei 18, 20).

Dar din o astfel de viaţă, cu ajutorul băuturii, diavolul face un iad. Unde bărbatul a apucat cu băutura, vai de soţia lui, vai de copiii lui şi vai de casa aceea. O astfel de casă şi viaţă este un adevărat iad. Beţivul calcă în picioare totul. Calcă în picioare până şi Biblia şi cartea de rugăciune a bietei sale soţii. Citeşte în continuare »

Preoţii şi alcoolul
Toate Scripturile spun că preotul trebuie să se ferească de alcool şi beţie

Domnul a vorbit lui Aaron şi i-a zis: tu şi fiii tăi împreună cu tine (adică neamul leviţilor, preoţilor, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare… ca să puteţi deosebi se este sfânt, de ce nu este sfânt, ce este curat, de ce este necurat, şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe carele-a dat Domnul prin Moise“ (Levitic 10, 8-11).
„Toţi păzitorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. Totuşi sunt nişte câini lacomi care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui. Veniţi – zic ei – am să caut vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău“ (Isaia 56, 10-12).
„Preoţi şi prooroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă“ (Isaia 28, 7). Citeşte în continuare »

„Şi s-a îmbătat Noe“ (Facere 9, 26)

Pe al doilea Adam al omenirii, Satan l-a înşelat cu ispita beţiei

Când S-a arătat Dumnezeu lui Noe după potop, i-a zis ca odinioară lui Adam: „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi feciorii lui şi le-au zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el“ (Facere 9, 1).

Această binecuvântare era o a doua facere a lumii, o a doua facere a omenirii.

Potopul s-a gătat cu o împăcare a lui Dumnezeu cu omul. Dumnezeu Se împăcase cu omul. Urma să trăiască pe pământ o omenire împăcată cu Dumnezeu.

Dar Satan nu putea sta liniştit faţă de această înnoire a lumii, a omului. Satan umbla acum să otrăvească şi pe acesta al doilea Adam al omenirii. Aceasta este însuşirea diavolului. El umblă să strice ceea ce lucră Dumnezeu. Citeşte în continuare »

„Te rog, ăsta-i drumul?“

Un om beat ce hălăduia pe străzile unui oraş, întreabă pe un trecător: te rog spune-i, ăsta-i drumul ce duce la tren?

O, nu – răspunse cel întrebat – drumul pe care mergi dumneata duce la spital şi la cimitir.

Va fi înţeles oare beatul înţelesul răspunsului?

„Racheta“ sticlei de alcool

De ani de zile, învăţaţii se frământă cu planul unei aşa numite rachete, cu care omul să poată zbura în lună. Un tun uriaş să sloboadă un fel de glonţ uriaş, în care vârându-se 2-3 oameni, să ajungă în lună.

Şi sticla de alcool este o astfel de rachetă. Când se aprinde alcoolul în lăuntrul omului, omul devine o „rachetă“ ce zboară cu o iuţeală extraordinară în direcţia… iadului. Citeşte în continuare »

Alcoolul şi dobitoacele

Un dobitoc nu bea otrava pe care o bea omul, cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu

În chipul de alături se vede o mare ruşine pentru cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, care este omul. Nişte chefuitori au prins o oaie şi umblă cu puterea să-i dea şi ei de băut din otrava lui Iţig Leiba, cârciumarul. Dar oaia se împotriveşte. Se apără cu toate puterile ei contra otrăvitorilor.

Vai, ce ruşine este acest chip pentru omul cel făcut după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“! Un dobitoc nu bea otrava pe care o bea omul. O oaie, un dobitoc, se apără cu toată puterea contra otrăvii alcoolului, însă omul aleargă după această otravă şi o bea. Citeşte în continuare »

Cele trei pahare

Alcoolul este un fel de duh al diavolului. El face lucruri mari şi minuni mari pentru împărăţia iadului. Uitaţi-vă numai la cei care intră în birt „să se veselească“.

Cu cele dintâi pahare ei închină: „noroc bun“…, „Doamne, ajută“…, „să dea Dumnezeu bine“…, de parcă ar fi într-o biserică. Ei par atât de buni de parcă ar fi nişte mieluşei adevăraţi din turma Domnului. Dar diavolul râde şi strigă: mai staţi puţin, să vedeţi ce urmează.

După alte câteva pahare, mieluşeii încep a se înfuria. Din mieluşei se fac lei.

Viteaz mare se simte omul la beţie. Ascultaţi pe la birturi cum îşi „plătesc“ chefuitorii datoriile, cum zidesc la case şi fac fel de fel de planuri. Citeşte în continuare »

Ce se înţelegeau doi măgari

despre stăpânii lor

Doi măgari, întâlnindu-se la un gard, astfel se înţelegeau:

Ce mai faci, fărtate? Cum te mai lauzi?

Rău, prietene, rău de tot. Stăpânul meu îşi face de cap. De câte ori plec cu el la drum, mă ia o groază. Când plecăm de acasă, îi om ca lumea; să tot trăieşti în slujba lui dar pe drum se schimbă de nu-l mai cunoşti. Se opreşte la un anumit fel de case, unde-i larmă mare (cârciuma), iar pe mine mă lasă afară în drum şi stau… stau… în frig, în ploaie, nemâncat şi nebăut. Iar când iese afară, parcă-i scos din fire; ia biciul mânios, mă bate, mă înjură. Eu nu ştiu ce fac oamenii la casele acelea, dar trebuie că li se face ceva în ele pentru că pe toţi îi văd ieşind de acolo parcă betegi; unii abia se ţin pe picioare, alţii sunt furioşi şi înjură şi strigă de te ia o groază. Citeşte în continuare »

Alcoolul face un iad din casa omului

„Ce legătură tainică este între soţi – zice Sf. Părinte Tertulian – ei se roagă împreună, suferă împreună… îşi împart bucuriile ca şi necazurile… viaţa lor e o viaţă de dragoste… şi rugăciune“; iar unde sunt astfel de „doi“, acolo e şi Domnul între ei (Matei 18, 20).

Dar din o astfel de viaţă, cu ajutorul băuturii, diavolul face un iad. Unde bărbatul a apucat cu băutura, vai de soţia lui, vai de copiii lui şi vai de casa aceea. O astfel de casă şi viaţă este un adevărat iad. Beţivul calcă în picioare totul. Calcă în picioare până şi Biblia şi cartea de rugăciune a bietei sale soţii. Citeşte în continuare »

Cum râde pe urmă dracul şi moartea de necazul şi pierzarea celor pe care i-au îmbătat.   

Iată beatul cel care şi-a omorât soţia. A ajuns în temniţă grea. Dar şi mai grea decât temniţa sunt chinurile sufleteşti ce le are. Ca şi Cain din Biblie, ucigaşul aude neîncetat prin întunericul temniţei vocea soţiei sale: soţule dragă, soţule dragă, ce-ai făcut? De ce ai omorât? De ce m-ai despărţit de copii?

Ori încotro şi-ar întoarce ochii şi privirile, el vede fiorosul topor şi chipul sărmanei femei.

La fereastra temniţei iată se ivesc cei doi ortaci: dracul şi moartea, care râd pe întrecute de suferinţele ucigaşului. Ucigaşul stă şi se uită la ei lung şi speriat. Îi cunoaşte. Sunt cei ce i-au măsurat băutura şi i-au făcut curaj la băut. Acum numai i se dezleagă ochii şi înţelege totul… Dar acum e prea târziu. Citeşte în continuare »

Ce duh teribil este alcoolul! Din om, cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, acest duh rău face un dobitoc.

Acest lucru grozav îl arată şi chipul de alături.

La cele dintâi pahare, omul se simte viteaz mare, se simte ca un tigru. Se simte atât de viteaz că sare cu băţul şi cuţitul în grumajii deaproapelui.

Cu celelalte pahare, „tigrul“ se tot domoleşte şi slăbeşte până ajunge o broască moale ce nu mai are altceva decât lăcomia de a bea mereu.

Şi pe urmă broasca se preface în porc murdar ce se tăvăleşte în noroi. Citeşte în continuare »

Alcoolul este un fel de duh al diavolului. El face lucruri mari şi minuni mari pentru împărăţia iadului. Uitaţi-vă numai la cei care intră în birt „să se veselească“.

Cu cele dintâi pahare ei închină: „noroc bun“…, „Doamne, ajută“…, „să dea Dumnezeu bine“…, de parcă ar fi într-o biserică. Ei par atât de buni de parcă ar fi nişte mieluşei adevăraţi din turma Domnului. Dar diavolul râde şi strigă: mai staţi puţin, să vedeţi ce urmează.

După alte câteva pahare, mieluşeii încep a se înfuria. Din mieluşei se fac lei.

Viteaz mare se simte omul la beţie. Ascultaţi pe la birturi cum îşi „plătesc“ chefuitorii datoriile, cum zidesc la case şi fac fel de fel de planuri. Citeşte în continuare »

Am vorbit mereu în cartea aceasta despre cum patima băuturii se poate birui numai cu ajutorul Evangheliei. Numai singur Iisus Mântuitorul ne poate mântui şi de această patimă drăcească.

Să nu uităm însă un lucru: pentru a putea birui patima băuturii, pe lângă darul şi autorul Evangheliei se cere şi contribuţia noastră de credinţă şi voinţă. Căci şi Mântuitorul cerea credinţă de la cei pe care-i tămăduia.

A aştepta să scapi de patima băuturii fără ca tu să nu faci chiar nimic – asta-i o aşteptare zadarnică.

Ce mult spune despre asta chipul de alături. În acest chip se vede un pătimaş beţiv pe care patimile cele rele îl târâie în pierzare. Sau, mai bine zis, diavolul îl târâie în pierzare cu ajutorul patimilor rele. Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR