Arhiva pentru categoria: ‘Cântarea ca meditaţie’

„Ferice de ochii voştri că văd aceste lucruri”, a spus Mântuitorul nostru preaiubit ucenicilor Săi.
„Ferice de cei ce plâng acum, a mai spus El, pentru că ei vor râde.” Ferice de ei că plâng acum pentru pocăinţă, dar vor râde odată pentru mântuire. Plâng acum pentru mila altora, dar vor râde odată pentru răsplătirea lor înşişi. Plâng în singurătate, dar vor râde odată în fericirea Domnului şi-n îmbrăţişarea dragostei veşnice. Citeşte în continuare »

Oricine L-a aflat pe Domnul şi vrea să-L urmeze cu adevărat pe El trebuie neapărat să se facă una cu El în suferinţele Sale şi în lucrarea Sa, purtând sarcina şi crucea Lui pe urmele Sale, aşa cum a spus El: „Luaţi jugul Meu şi sarcina Mea, căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. „Dacă răbdăm împreună cu El, vom şi împărăţi împreună cu El”, a spus El. Dar dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Şi semnele adevăratei apostolii pentru Hristos sunt cele pe care le-a purtat El şi pe care le-au purtat pe urmele Lui toţi sfinţii, martirii şi mucenicii Săi, care sunt lauda Bisericii şi podoaba cerului în veci şi-n veci.
Să luăm şi noi bine seama la aceste condiţii cu care este neapărat împreunată slujirea şi slava lui Hristos, căci fără jugul Său purtat cu credincioşie alături de El aici, în lumea aceasta unde El munceşte şi lucrează, fără sarcina Lui purtată cu ascultare şi cu smerenie acum, în viaţa aceasta, când El mărturiseşte, şi fără crucea purtată cu credincioşie şi dragoste statornică lângă El şi după El acum, când El suferă, nimeni, niciodată n-a intrat şi nici nu va intra niciodată în Împărăţia Lui. Citeşte în continuare »

Niciodată să nu uităm priveliştea cutremurătoare a Crucii de pe Golgota cu Mântuitorul nostru cel scump şi bun răstignit pentru noi şi pentru mântuirea noastră, pentru spălarea păcatelor noastre, pentru acoperirea vinei noastre, pentru izbăvirea şi înfierea noastră. Necurmat să avem în faţa ochilor sufletului nostru această zguduitoare privelişte, pentru a nu uita niciodată cu ce preţ mare am fost noi răscumpăraţi din păcatele şi din necredinţa noastră. Ca să fim tot mai strâns alipiţi de Cru¬cea Mântuitorului nostru şi tot mai recunoscători şi-nda¬toraţi pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit El. La această Cruce şi Jertfă răscumpărătoare trebuie să privească orice suflet şi toţi cei care sunt departe acum să vină şi ei, ca să se-mpărtăşească din mântuirea adusă de El, de Fiul Scump şi Sfânt al lui Dumnezeu, pe Golgota, pentru noi toţi. Citeşte în continuare »

Împotrivirile şi cernerile încercărilor, pentru cei credincioşi, nu sunt un rău, ci sunt un bine în lumea aceasta. Ele ne sunt rânduite de Dumnezeu în viaţa noastră tocmai spre a întări şi adânci şi mai puternic rădăcinile credinţei noastre în Hristos. După cum şi vânturile puternice fac rădăcinile copacilor să se adân¬cească şi mai mult în pământ, spre a nu duce lipsă de apă atunci când sunt vremuri de secetă, tot aşa şi încercările fac ca rugăciunile credinţei noastre să se adâncească şi mai puternic în Hristos, pentru ca, în peregrinările noastre prin lumea aceasta de prin locurile pustii şi fără apă, să nu ducem lipsă de umezeală şi de putere duhovnicească. Soarta noastră în lumea aceasta fiind asemenea cu soarta lui Hristos, noi nu trebuie să ne aşteptăm să fim primiţi cu bucurie acolo unde El este primit cu ocară. Nici ca noi să fim iubiţi acolo unde este El alungat. Fiind părtaşi cu Hristos la tot ce se-ntâmplă printre oameni, la fel trebuie să ne mângâiem cu nădejdea că vom fi părtaşi cu El şi-n vremea răsplătirii Lui. În a fi părtaşi cu Hristos la tot ce întâmpină El pe pământ ar trebui să ne găsim noi marea bucurie şi mângâiere în orice loc şi-n orice vreme în viaţa aceasta. Şi unde Domnul nostru este prigonit, acolo şi noi să nu ne mirăm că vom avea parte de aceasta. Citeşte în continuare »

Fiecare să fiţi împodobiţi cu smerenia, cum porunceşte Sfântul Cuvânt al Dumnezeului nostru. Şi ne-ncetat trebuie să ne simţim nespus de îndatoraţi faţă de Domnul nostru iubit, ai Căruia suntem, răscumpăraţi fiind de El prin preţul cel nespus de mare al Sângelui Său sfânt prin care a plătit mântuirea noastră. De aceea, neîncetat trebuie să ne simţim îndatoraţi faţă de El şi să căutăm din toată inima să-I aducem şi noi prinosul şi prisosul dragostei noastre. De aceea, nu numai că trebuie să facem neîncetat tot binele de care suntem în stare, dar şi să nu ne gândim la vreo plată pentru asta, fiindcă tot ce facem este o datorie. Nu facem pentru ca Domnul să facă ceva pentru noi, pentru asta, ci facem pentru că El a făcut atât de mult pentru noi. Citeşte în continuare »

În toate privinţele, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin viaţa Lui şi prin Cuvântul Său dat nouă pe pământ, ne este o pildă pe care avem porunca şi datoria – şi trebuie să avem şi dorinţa – de-a o urma. La El trebuie să privim neîncetat fiecare dintre noi, cei care dorim să fim ai Lui cu adevărat şi să trăim o viaţă plăcută Lui. Şi de la El trebuie să învăţăm fiecare cum trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, şi cum trebuie să fim faţă de oameni, semenii noştri. Ca El trebuie să facem şi noi, în umblarea scurtei noastre vieţi pe acest pământ. De la El să învăţăm mila, de la El binefacerea, de la El rugăciunea, de la El răbdarea, de la El blândeţea şi ascultarea. Căci ferice de ucenicul care L urmează pe Domnul său în toate lucrurile aici pe pământ. El va fi lângă Domnul său şi acolo Sus, în răsplata cerească. Citeşte în continuare »

Se întâmplă uneori că răbdarea noastră slăbeşte, credinţa scade, dragostea oboseşte şi zborul nostru duhovnicesc pe urmele Mântuitorului Iisus, [pe urmele] tot mai înalte ale harului ceresc adeseori se frânge. Atunci ne prăbuşim şi ajungem să ne târâm şi noi ca vulturul căzut prin praf şi prin noroaie, în dispreţul fiinţelor târâtoare şi a vrăjmaşului mântuirii noastre, care ne-a ispitit şi ne-a trântit jos. Atunci să nu ne lăsăm trântiţi! Sus inima, suflet credincios! Sus privirea! Sus, sus, spre cerul strălucit, unde ne aşteaptă iarăşi Domnul nostru biruitor şi credincios. Uitaţi ce este în urmă! Scârbiţi-vă de ceea ce este jos şi, cu un sfânt elan biruitor, să suiţi iar spre înălţimile unde trebuia să fi rămas mereu, înălţându-vă pe urmele Domnului. Spre înălţimile unde este cerul curat, cântecul de biruinţă, starea de har în Hristos. Domnul şi împăratul nostru vrea să Se laude cu noi înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Săi nu numai atunci la sfârşit, ci să Se poată lăuda cu noi în fiecare zi din viaţa noastră. Citeşte în continuare »

Noi, toţi suntem pe pământul acesta trecători. Fiinţa noastră trupească se-nvecheşte şi cortul nostru pământesc se desface. Încetul cu încetul, noi ne ducem, mergând spre locul şi spre lutul din care-am fost făcuţi. Dar omul nostru cel duhovnicesc, fiinţa noastră cea nouă se desăvârşeşte din zi în zi, împărtăşindu-se tot mai îmbelşugat din darurile dragostei lui Iisus, care nu se sfârşesc niciodată, care nu îmbătrânesc niciodată, care nu trec niciodată, ci mereu şi mereu se înnoiesc, trecând de la un rând de oameni la altul, păstrând viaţa cu Hristos mereu tânără, mereu fericită, mereu frumoasă pentru toţi acei care vor veni pe urmele Lui după noi până în veac, precum şi noi am mers pe aceste urme după alţii, care-au fost înaintea noastră. Citeşte în continuare »

Cu cât zilele trec mai repede şi viaţa se-apropie de capăt, credinciosul iubitor de Hristos doreşte să se pregătească tot mai cu grijă pentru fericita întâlnire cu Domnul Său, cu preaiubitul sufletului său. Fericit sufletul credincios care ia seama la tot Cuvântul Domnului şi veghează, ca să se poată înfăţişa într-un chip cât mai vrednic de Domnul Său la venirea Lui sau la plecarea sa. Încă de pe drumul spre cer, credinciosul adevărat îi urează de bine de departe, mărturisind că este tot mai străin şi mai pribeag pe pământul acesta, precum spune Sfânta Scriptură. Şi-n acelaşi timp, că vede cu ochii lui tot mai limpezi, tot mai frumos, frumuseţea negrăită a cerului deschis care-l aşteaptă pe oricare dintre cei care-L iubesc pe Dumnezeu, la capătul ostenelilor iubirii sale, la capătul luptei credinţei sale, la capătul năzuinţelor şi nădejdii sale pentru Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Din starea fericită a unirii cu Hristos, sufletul credincios nu doreşte nimic mai mult decât ca, la venirea Lui, să fie aflat în starea de curăţie şi de sfinţenie, vrednic de a putea fi aşezat lângă El, la masa fericită şi n cămara nunţii cereşti. Din această stare, sufletul n are altă rugăciune mai fierbinte decât ca această unire pe totdeauna cu Domnul lui, în dragostea sa cerească, să fie cât mai curând şi cât mai fericită.
Credinciosul simte că în lume îl pot pândi şi ispiti multe păcate. De aceea doreşte să se scape din aceste primejdii cât mai repede, spre a fi pe totdeauna numai cu Domnul şi numai cu iubirea. Citeşte în continuare »

Timişoara | Adunarea naţională a Asociaţiei Oastea Domnului

Slăvit să fie Domnul!

În cele ce urmează, dorim să stăm puţin de vorbă asupra marelui dar al cântării duhovniceşti şi asupra marelui folos sufletesc pe care îl putem avea de la Dumnezeu prin cântarea Lui cea sfântă.

Cântarea este un mare dar dumnezeiesc. Este un dar din cer, lăsat nouă pe pământ pentru a ne înviora şi întări sufletele noastre în lupta şi-n suferinţa mântuirii noastre pe pământ. În lumea aceasta plină de necazuri şi de greutăţi, unde umblăm apăsaţi adeseori de greutatea firii noastre păcătoase şi pândiţi din toate părţile de primejdii şi de dureri, viaţa noastră ar fi neînchipuit de grea, dacă bunul nostru Tată ceresc nu ne-ar fi lăsat cântarea, acest dar sfânt şi dulce cu care viaţa noastră de pe pământ se mângâie, se îmbărbătează, se face fericită şi uşoară. Citeşte în continuare »

Când se cântă pentru mai mulţi, cel care cântă trebuie să rostească fiecare cuvânt cât mai clar şi cât mai dulce, ca să dea har şi plăcere celor care ascultă, după cum este spus în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru că mulţi fraţi şi surori, îndeosebi tineri, ne‑au cerut să le redăm clar atât textul, cât şi melodiile unor cântări mai noi sau mai puţin cunoscute, le vom reda într-un fel nou: întâi vom citi textul clar, pentru a fi cunoscut bine conţinutul, apoi se va reda cântarea după melodia ei. Însă la începutul fiecărei cântări vom stărui puţin asupra înţelesului conţinutului ei. Pentru că, aşa cum am spus, fiecare cântare este o meditaţie care conţine un adevăr. De aceea ea nu trebuie să fie numai o distracţie duhovnicească pentru noi, o îndeletnicire frumoasă, ci trebuie să fie o adâncire a unui cuvânt al lui Dumnezeu, o meditare care să rămână în inima noastră, cu înţeles adânc şi puternic, şi sfânt. Citeşte în continuare »

Traian Dorz

Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi. Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR