Cântãrile cãinței sfinte
când am cãzut sã le-nvãțãm
cã numai printr-un plâns fierbinte
putem atunci sã ne-ndreptãm
cântãrile cãinții-amare
sã le cântãm plângînd mereu
cã ne-ncetat și fiecare
pãcãtuim spre Dumnezeu.
O Doamne Te rugãm
când plângem și cântãm
ajutã-ne sã ne cãim
de tot ce-Ți mai greșim.
Pãcãtuim cu gând și faptã
și când știm noi și când nu știm
orice pãcat fãcut așteaptã
sã-l plângem și sã ni-l cãim
cu lacrimi și cântãri amare
sã înãlțãm suspinul greu
când cu pãcatul mic sau mare
Îl întristãm pe Dumnezeu…
Când cazi, dã-ți cel mai negru nume
și cel mai greu suspin adu
gândind cã nimeni nu-i pe lume
mai pãcãtos de cum ești tu
abia atunci primești iertarea
și-mbraci cerescul curcubeu
și-ți dã Hristos îmbrãțișarea
și te sãrutã Dumnezeu!
Traian Dorz, din ”Cântările căinței ”
