Arhiva pentru categoria: ‘Ce este Oastea Domnului?’

Noi, cu Oastea Domnului, lucrăm mai mult în cadrele aşa-numitului apostolat laic. Adică, îi chemăm şi pe mireni la lucru pentru vestirea Domnului, pentru vestirea mântuirii.

Nici acest lucru nu e o „noutate“ a noastră. Apostolatul laic este porunca Scripturii. Începând de la cele două femei – Samarineanca şi Maria Magdalena, care s-au făcut nişte vestitoare ale Domnului, după ce L-au aflat pe Domnul – de-a lungul tuturor Scripturilor, aflăm apostolatul laicilor şi porunca acestui apostolat. E destul să amintim cuvântul Apostolului Iacov: „Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet din moarte şi va acoperi mulţime de păcate“ (Iacov 5, 20). Citeşte în continuare »

Pr. I.T.

din foaia „Oastea Domnului”, anul II, nr. 14, Sibiu, 5 aprilie, 1931

CruciulitaOastei…prima formă a unor îndrumări pe care, mai târziu, Părintele Iosif le-a prescurtat şi precizat mai bine în cartea «Ce este Oastea Domnului?»... Dar duhul lor a rămas acelaşi.

Iată-le:

În «Lumina Satelor» nr. 45, din 31 oct. 1926, se scrie:

„Un mic regulament pentru cei care au intrat şi cei care vor să intre în Oastea Domnului

Ţinem să spunem îndată că Oastea Domnului nu este o înşirare de reguli şi regulamente lungi despre tot ce trebuie să facă şi să nu facă cei care au intrat şi cei care vor să intre în Oaste. Citeşte în continuare »

CUPRINS

Prefaţă
Cuvânt înainte

1. Ce fel de mişcare este Oastea Domnului şi cum s-a pornit?

2. Războiul Oastei Domnului

Un vestit teolog rus, refugiat din Rusia la Paris, Sergiu Bulgakoff, a scos o carte intitulată «Ortodoxia». Cartea a avut mare răsunet în lumea teologică din Apus. Vestea ei a pătruns şi la noi.  E una dintre cele mai bune cărţi, în care se precizează în chip minunat şi rosturile apostolatului laic.

„În Biserică – zice acest teolog – se află păstori şi păstoriţi; se află deci două părţi: cei care învaţă şi cei care sunt învăţaţi. Autoritatea învăţământului Bisericii nu poate să fie împuţinată fără urmări (adică învăţământul în  Biserică revine în  primul loc preoţilor).

Dar aceasta nu înseamnă deloc că întregul învăţământ aparţine exclusiv ierarhiei (preoţilor) şi că laicii sunt cu totul lipsiţi de el, neavând decât datoria de a primi în mod pasiv învăţătura predată. Un astfel de punct de vedere împarte societatea bisericească în  două părţi: partea activă şi partea pasivă. Citeşte în continuare »

Pe urmele Biruitorului

După biruinţa din Eden, diavolul a pus mâna pe cârmuirea lumii. Pe Adam l-a dat jos din scaunul de stăpânitor al pământului, în care îl aşezase Dumnezeu şi s-a suit el în acest sca-un. Satana pusese mâinile pe frânele domniei. Dar lumea nu putea să rămână sub stăpânirea şi cârmuirea lui Satana.
Iisus Mântuitorul a venit în lume ca un al doilea Adam al omenirii. El avea să bată pe Ispititor şi să cucerească iarăşi stăpânirea asupra pământului şi legătura de ascultare şi de supunere faţă de Dumnezeu.
Venirea în lume a lui Iisus a fost pentru Satana o declaraţie de război. Toată cucerirea lui era acum în primejdie. El trebuia să se măsoare din nou cu Acest al doilea Adam. Iar Domnul Iisus, la fel, trebuia să dea luptă cu Ispititorul. Această luptă urma să decidă soarta pământului şi a oamenilor. Această luptă s-a dat în pustie şi s-a sfârşit pe Crucea Golgotei cu biruinţa deplină a Mântuitorului.
Vom cerceta cu de-amănuntul mersul acestei lupte, pentru că în ea e pusă taina cea mare despre cum putem şi noi birui pe Satana, câştigându-ne „darul de biruitori“ (Apocalipsa 3,5).

Cele trei atacuri din pustie Citeşte în continuare »

fotoDespre fiecare om se spune cã are un înger pãzitor care-l însoțește nevãzut pe tot locul și-l apãrã de primejdii.
Și bețivul are un astfel de înger pãzitor.
Iatã-l în chipul de alãturi. Îngerul pãzitor al bețivului este moartea. Acest înger pãzitor îl însoțește pe tot locul pe cel bețiv.
Acest înger pãzitor îl aruncã pe cel bețiv în apã, în foc, în zãpadã, în temnițã, în spital, în mormânt și în iad.
Vai de cei ce și-au predat viața în seama acestui fioros înger pãzitor.

Preot Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului

fotoȚãranul: Stai, drace, stai cã a cãzut un leu din sac.
Dracul: Lasã-l pentru scopurile culturale și de binefacere!…

În chipul de alãturi e pus tot adevãrul.
Se vorbește de spre un venit curat al petrecerilor. Dar acest venit curat este aproape întreg al diavolului . Diavolul s-alege cu cel mai mare câștig pe urma petrecerilor. A lui sunt bețiile ce se fac la petreceri, sudalmele, bãtãile, aprinderea poftelor, desfrânãrile, batjocorirea praznicelor, certurile, omorurile și alte lucruri slabe. Judecați voi înșivã, dragi cititori, oare nu-i așa? Citeşte în continuare »

fotoFolosiți neîncetat și rugãciunea în câștigarea de suflete pentru Mântuitorul și Oastea Lui. Rugãciunea face și aici lucruri minunate. Este om învârtoșat la inimã care nici nu vrea sã audã de Domnul, dar prin rugãciune și dragoste evanghelicã poți muia inima lui și încetul cu încetul îl poți aduce la Domnul.

Împresurați neîncetat pe cei pãcãtoși cu rugãciunea, cu dragostea evanghelicã și minunate izbânzi veți avea.

Împãrãția lui Dumnezeu va sosi la noi pe pãmânt numai în mãsura în care dragostea creștinã va cuprinde inimile noastre. Foc am venit sã arunc pe pãmânt și cât de mult doresc sã fie aprins – zicea Iisus (Matei 24, 12). Acest foc este focul dragostei creștine pe care trebuie sã- l aprindem neâncetat în inimile noastre și sã aprindem cu el și pe alții. Împãrãția lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dragostei creștine.
Cu nimic nu poți câștiga mai curând pentru Evanghelie un suflet pãcãtos și plin de urã decât cu dragostea evanghelicã.

David prorocul liniștea cu cântecele sale furia lui Saul. Cu cântecul dulce al dragostei creștine sã liniștim și noi sufletele tulburate de viforul urii și pãcatelor.

Preot Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului

Parintele Iosif TrifaIată încă un cuvânt testamentar al Părintelui Iosif, cu privire la atitudinea Oastei Domnului faţă de Biserică. Acesta este şi acesta trebuie să rămână felul nostru de a crede şi de a învăţa în această privinţă. Orice alte păreri sunt potrivnice voii lui Dumnezeu descoperite Oastei şi solului Său.

„Biserica Domnului nostru Iisus Hristos este păstrătoarea tainelor rânduite pentru întărirea şi mântuirea noastră.

Despre Sfânta Biserică cred că este de prisos să vorbesc mai pe larg. Eu însumi, cel care scriu această carte, sunt un slujitor al Bisericii lui Hristos. Fiecare creştin ştie ce este Biserica, cu ce daruri şi ce chemări sfinte este înzestrată şi însărcinată ea. Biserica administrează cele şapte Taine puse spre întărirea şi mântuirea sufletelor: Taina Sf. Botez, Sf. Mir, Sf. Cuminecătură, Mărturisirea, Preoţia, Nunta, Maslul. Citeşte în continuare »

Lupta şi biruinţa Mântuitorului asupra Satanei este plină de învăţătură şi pentru noi. Să mer-gem pe urmele Biruitorului, ca să aflăm cu ce fel de mijloace l-a bătut Iisus pe Satana.

1. Întâi şi întâi, voi spune că Mântuitorul a făcut pregătiri, a aşteptat pregătit atacurile Ispititorului. Evanghelia ne spune că, înainte de ispitire, „Iisus a fost dus de Duhul în pustie“ şi acolo a postit şi S-a rugat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei 4, 1–2). Să luăm şi noi pildă din această pregătire. Pe noi ne biruie ispitele, tocmai fiindcă nu ne pregătim. Vrem să câştigăm un război fără pregătire, fără arme şi fără tranşee. Să n-aşteptăm până ce se apropie Ispititorul cu ispita şi atunci să căutăm îngrijoraţi ajutor, ci – ca Iisus – să o luăm înaintea Satanei, săpându-ne şi ocupându-ne tranşeele, înainte de a se apropia de noi. Când aşteptăm ispitele Satanei pregătiţi, atunci îl silim să intre în luptă, deschidem asupra lui focul şi îl punem la strâmtoare şi retragere ruşinoasă. Citeşte în continuare »

„Cum că noi – zice mai departe Sf. Ioan Gură de Aur – nu trebuie să ne îngrijim numai de noi, ci şi pentru alţii, Hristos ne-a arătat-o lămurit, când ne-a numit sare, aluat şi lumină (Matei 5, 13–14 şi 13, 33). Căci anume aceste lucruri sunt folositoare şi de mare preţ pentru alţii. Lumina luminează şi se arată nu pentru dânsa însăşi, ci pentru acei care şed în întuneric. Şi tu eşti o lumină, – nu pentru ca să ai lumină pentru tine singur, ci pentru ca să poţi întoarce şi pe cei rătăciţi. Căci ce le foloseşte lumina, dacă ea nu poate sluji celor ce şed în întuneric? Şi ce foloseşte un creştin, dacă el nu câştigă pe nimeni la fapta cea bună?

Tot aşa, sarea nu se sărează pe sine însăşi, ci împiedică alte trupuri să nu treacă în putreziciune şi nu le lasă să se piardă. Asemenea trebuie să faci şi tu! Dacă Dumnezeu te-a făcut sare duhovnicească, tu eşti dator Citeşte în continuare »

Traian DorzLoviti am fost cu urã si prigoniti avar
trecutul vietii noastre e-un lung si greu calvar
fiindcã-am vrut sã-i ducem pe-ai nostri la Hristos
sã-i facem sã cunoascã un cer mai luminos…
Dar nu vrem sã ne plangem cãci stim ce ni s-a spus
cã-n calea mantuirii necazuri sînt de dus
cã-adanc vom fi de lume loviti si sfasiati…
– De lume da,
dar cine credea cã si de frati!

O, am stiut cã lumea strãinã de Hristos
nu poate sã iubeascã Cuvantul luminos
n-am asteptat primire la ea, nici gand curat
dar de la cei ce strigã cã-s frati – am asteptat!
Cei prigoniti au dreptul la cinstea tuturor
ei sufãr pentru Domnul, – e sfant avutul lor!
si nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temei
sã-l ia – ci sã respecte în totul tot ce-au ei. Citeşte în continuare »

Ce spune Sfânta Scriptură

„Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul… prin Moise pe Muntele Sinai”(Lev. 26, 46).

„Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ” (Deut. 6, 1).

„Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi” (Deut. 8, 11).

„Întoarceţi-vă… şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei” (IV Regi 17, 13).

„Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împlinirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până astăzi” (I Paralip. 28, 7).

„Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot una cu bezna” (Iov 10, 22). Citeşte în continuare »

Este imposibil să nu fi auzit despre inundațiile care s-au abătut asupra județului Galați la începutul lunii septembrie, anul curent.

Televiziunile, radio-urile, internetul, întreaga mass-media a avut în vedere evenimentele petrecute atunci și le-a făcut cunoscute întregii țări și nu numai. Ceea ce este însă mai îmbucurător decât orice, este faptul aceste întâmplări au fost auzite și de către frații din Oastea Domnului. Și nu doar auzite, ci ascultate, astfel încât frații s-au implicat activ pentru a da o mână de ajutor celor afectați dintre ai noștri.

În urma articolului publicat pe site-ul Oastei Domnului, care a avut ca titlu inspiratul slogan : ,,Implică-te și tu!’’ mare a fost bucuria când am observant că frații din Lucrare s-au implicat cu adevărat și au ajutat familiile afectate din Costache Negri, Cudalbi și Pechea. Acest articol dorește a fi precum un cald cuvânt de mulțumire adresat celor care au făcut posibil acest lucru.

Acum, aproape de sărbători, când noroiul din casă a fost înlăturat, când frații afectați pot avea un acoperiș deasupra capului, acum când Citeşte în continuare »

Preluat de pe OrtodoxiaTinerilor.ro:

OT despre Tabara

„[…] Sunt bucuros că am cunoscut Oastei Domnului nu din cărți sau din auzite ci direct, în mijlocul lor. La Mănăstirea Neamț am întâlnit oameni extraordinari, suflete mari și pline de blândețe, oameni care-i voi păstra în inimă și-i voi reîntâlni cu drag.

Tema taberei a fost „Μărturisind credința – Tinerețea cea de toate zilele” iar fiecare zi a fost împărțită în sesiuni de discuții, drumeții pe munte sau vizite pe la mănăstiri. În total, cu tot cu organizatori, cu invitați și cu tinerii, am fost peste 60 de persoane. Am fost cazați la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” Mănăstirea Neamț, o instituție de învățământ de elită în sânul Bisericii Ortodoxe Române.”

Mai mult, inclusiv fotografii: –> http://ortodoxiatinerilor.ro/campanii-asociatie/19715-tabara-od-manastirea-neamt-2013

Numirea noastră de «ostaşi ai Domnului» nu este o noutate şi nu este o numire nouă. E o numire luată din Sfintele Scripturi. Însuşi Mântuitorul a spus că Împărăţia lui Dumnezeu este o luptă şi cei ce se luptă pun mâna pe ea (Matei 11, 12). Toate Scripturile spun că viaţa creştinului este o luptă şi numai cei ce se luptă câştigă biruinţa şi cununa.

Apostolul Pavel a spus precis: „iar tu te luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos!“ (II Timotei 2, 3).

Dar tocmai pentru asta, unii criticanţi ne mustră, zicând:

– De ce vă numiţi „Ostaşi ai Domnului“, căci doar toţi creştinii suntem ostaşi ai lui Hristos? La această ridicolă argumentare, răspunsul nostru este acesta:

– Da! E adevărat că toţi creştinii au primit prin botez numele de ostaşi ai lui Hristos şi au primit şi armătura Duhului Sfânt (cea de la Efeseni 6, 11–17). Marea întrebare este însă:
Citeşte în continuare »

Noi, ostaşii Domnului, ne agrăim (ne adresăm, n.ed.) întreolaltă «fraţi» şi «surori». Nu este nici o noutate această agrăire. Aşa se agrăiau şi creştinii cei dintâi. Epistolele Apostolului Pavel sunt pline de «fraţi» şi «surori».

Apostolul Pavel se adresează credincioşilor totdeauna cu cuvântul «fraţilor». „Toţi fraţii vă trimit sănătate“ (I Cor. 16, 20), „spuneţi sănătate fraţilor de acolo“ (I Tes. 5, 26), „îl aştept pe Timotei, cu fraţii de aici“… „pe Apolo l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii“ (I Cor. 16, 11-12) etc.

Creştinii cei dintâi trăiau în dragoste şi frăţietate evanghelică, de aceea agrăirea lor de «fraţi» şi «surori» era firească. Însă, în curgerea vremii, această agrăire s-a stins,  pentru că s-a stins şi frăţietatea dintre oameni. Azi, când te aude cineva agrăind pe un altul «frate» şi «soră» – cască nişte ochi mari şi te declară îndată de «pocăit», adică sectar. Citeşte în continuare »

Fiecare ostaş cititor să aibă Biblia şi să se hrănească cu citirea ei! Biblia (în care se cuprinde şi Noul Testament şi Psaltirea) trebuie să fie pâinea sufletească zilnică a fiecărui ostaş. Ceea ce este puşca pentru un soldat, aceea trebuie să fie Biblia pentru un ostaş al Domnului.

Nici o altă carte – cu oricât meşteşug ar fi ea scrisă – nu poate înlocui Biblia, pentru că ea este Cartea lui Dumnezeu, scrisă cu pana Duhului Sfânt.

Cărţile de la Oastea Domnului sunt numai mici călăuze pentru introducerea sufletelor în şcoala cea mare a Bibliei. Mai bine aruncaţi în foc toate cărţile mele, decât să vă lipsiţi de Biblie, de Cartea Vieţii!

Cereţi de la Librăria «Oastea Domnului» Biblia şi răspândiţi pe tot locul această Carte a lui Dumnezeu!

Pr. Iosif Trifa din «Ce este Oastea Domnului»

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR