Arhiva pentru categoria: ‘Familia creștină’

„Omul cel nou, omul cel duhovnicesc este ultima perfecţiune, ultima desăvârşire pe care o poate atinge un suflet ce locuieşte într-un vas de lut.” Prin naşterea din nou primim dreptul de copii ai lui Dumnezeu (In 1, 12), suntem făcuţi părtaşi cu Hristos (Evr 3, 14); părtaşi ai Duhului Sfânt (Evr 6, 4), părtaşi firii dumnezeieşti (II Ptr 1, 4). Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (II Cor 5, 17). Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă (Gal 6, 15). Acest „om nou” e omul făcut după chipul lui Dumnezeu (Ef 4, 24); este „casa lui Dumnezeu” (I Cor 3, 16) şi „lăcaş al Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19).

Ce vorbe mari sunt acestea! Aceasta e desăvârşirea care numai prin lucrarea „vântului”, a Duhului Sfânt, se poate face. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o moştenire nestricăcioasă şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi” (I Ptr 1, 3-4). Citeşte în continuare »

Se poate. Nici Nicodim cel învăţat în ale Bibliei nu înţelegea. Parcă-l zărim, cu fruntea încreţită, şoptind: „Cum se poate aşa ceva?”. I se pare foarte ciudat. Născut din nou, născut din Duhul Sfânt! Cum se poate aşa ceva? Mulţi oameni spun: „Dovediţi cum vine asta, altminteri nu credem”.

Mărturisesc cu toată smerenia că nu pot lămuri această taină. Domnul Iisus Însuşi spune: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzim vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8). Citeşte în continuare »

Domnul Iisus a asemănat lucrarea naşterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi; dar nu ştii de unde vine şi unde merge. Aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a naşterii din nou.

1. Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, naşterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu – şi aceasta, prin primirea în inimă, prin credinţă, a Domnului Iisus. Citeşte în continuare »

Biblia ne învaţă că, prin păcat, omul a pierdut frumuseţea sufletului, asemănarea cu Dumnezeu şi legătura cu El. Domnul Hristos ne arată că inima omului este o adevărată peşteră de tâlhari. „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19). Mulţi se laudă că au o inimă bună. Dar inima din care pot ieşi asemenea lucruri rele numai bună nu poate fi. Cum ar fi cu putinţă să capeţi apă curată, viaţă curată, când izvorul este spurcat? Curăţă întâi izvorul, curăţă întâi fântâna, curăţă inima şi atunci vei avea apă bună şi curată. Această lucrare de curăţire, de spălare, de înnoire – pe limba Evangheliei – se numeşte naştere din nou. Citeşte în continuare »

despre care, fără îndoială, ai auzit – fie că ai învăţat la vreo şcoală, ai citit sau ai auzit în vreo predică. Poate ai spus chiar şi altora despre acest lucru. E hotărât însă că nici un folos nu poţi avea, câtă vreme n-ai trecut şi n-ai trăit tu însuţi adevărul cuprins în cuvintele pe care Domnul Iisus le-a spus şi le-a repetat de trei ori lui Nicodim: naşterea din nou. „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”… „Trebuie să vă naşteţi din nou” (In 3, 3; 7).

„Dar cum se poate face aceasta?”, întreabă mirat acest sincer căutător al adevărului. Căci el, deşi era învăţat şi evlavios, nu poate pricepe aceste lucruri: „Trebuie să vă naşteţi din nou!”. Este ceva peste care nu se poate trece. Citeşte în continuare »

E noapte. Pe uliţele cetăţii pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la uşă. Cineva vine şi deschide. Şi iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, faţă în faţă cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învăţător venit de la Dumnezeu”.

Fiind un om cinstit, nu se mulţumeşte cu ce şoptesc duşmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuşi, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Şi n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari şi adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii şi a mântuirii oricărui suflet: taina naşterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât şi pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Citeşte în continuare »

„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (In 1, 17).

Printre tunete şi fulgere, la Muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe Muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului.

Şi sub muntele în flăcări poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

La început omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut să o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. Citeşte în continuare »

52Cu fulgi de zăpadă și vuiet de popoare în luptă, sosit-a și în acest an, Sărbătoarea Nașterii Aceluia „care a luat chip de rob pentru mântuirea noastră”.

Sosește și în acest an, ca de atâtea dăți. Vor fi din nou pregătiri de Crăciun. Din nou cu bucurie se va cânta:„Hristos se naște, măriți-L”; din nou bisericile vor fi pline de lume; toate vrând parcă a ne da impresia că lumea „creștină” se pregătește spre a-L primi cum nu se poate mai bine pe Fiul Tatălui: Mesia Izbăvitor. Citeşte în continuare »

Familia crestinaIoan Marini

Îndemnul acesta a fost dat unuia, Timotei, care „l-a pus la inimă”, înaintând mereu în sfinţenie şi desăvârşire şi „înaintarea lui a fost văzută de toţi.

Ce învăţător minunat a fost sfântul apostolul Pavel, cel care scria acest îndemn şi ce ascultător a fost elevul care-l citea. Ascultarea lui l-a făcut să fie într-adevăr „o pildă credincioşilor”, o pildă minunată mai ales pentru cei tineri, căci Timotei era tânăr. Citeşte în continuare »

med_thmb_2110_george-fotografescu-29447Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte. Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc. Și nu-i dați răgaz, până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o bucurie pe pământ.  (Isaia 62, 6-7)

Bolnavii și îndrăciții vindecați de Mântuitorul, adeseori, îi cereau drept recunoștință și mulțumire, să-i lase să meargă după El. Dar Domnul Iisus spunea fiecăruia: Du-te la ai tăi și spune-le tot ce ți-a făcut ție Dumnezeu. Astfel, fiecare tămăduit, fiecare păcătos iertat, devenea, prin porunca celui ce-l vindecase și-i dăduse iertarea păcatelor, un vestitor al Domnului și un propovăduitor al vieții celei noi, pe care a aflat-o în Mântuitorul. Citeşte în continuare »

„Am văzut tineri demonizați de jocurile video…”

 – De multe ori primim sfaturi fie de la duhovnic, fie de la prieteni, fie din cărți despre creșterea copilului. Știm, pe de o parte, destul de bine ce avem de făcut, dar foarte greu reușim să ajungem la niște rezultate… Cine este de vină?

– În primul rând, nerăbdarea noastră. Datorită faptului că nu-L cunoaștem pe Hristos, nu căutăm să aflăm Cine este Hristos, să ni-L împropriem, în sensul cel mai intim, adică să-L cunoaștem pe Hristos din interior, nu din exterior, avem o nerăbdare, și anume aceea în care Îi cerem lui Dumnezeu acum să ridice de la noi crucea!

Am văzut părinți îndurerați, cărora orice le-ai spune, primesc ca un traumatism; orice cuvânt de mângâiere îl primesc ca și cum le-ai da o lovitură. Când le spui de răbdare, aproape că explodează. Ei doresc – asta în cel mai bun caz, dacă vin la preot! – doresc de la preot să facă un act magic: „Abracadabra”, și în secunda doi să scape de durere, de durerea pentru suferința copilului lor. Cu nici un chip nu primesc aceasta ca pe o cruce și să o ducă cu răbdare, nici nu mai vorbim de faptul că ar putea să fie o consecință a faptelor lor – a faptului că au stat departe de Hristos, a faptului că nu au fost în Biserică – asta foarte greu primesc, mai ales în stare de traumatism. Citeşte în continuare »

Slide1Cea mai mare fericire pentru o familie este să-L aibă pe Hristos. Dar nu numai pe un timp oarecare, ci pentru totdeauna, ca Stăpân, Cârmuitor, Domn și  Mântuitor. Ce minunat! Hristos în familie. Nu există nici o casă, nici o colibă, nici un bordei, oricât de sărăcăcioase ar fi ele, unde Hristos să nu poată intra. Fiindcă EI nu se uită la înfățişarea dinafară a casei ci la inima care-i deschide. Şi dacă El este bucuros să intre în coliba inimii noastre, tot aşa El vrea să intre şi să rămână şi în casa noastră, în familia noastră pentru a ne face cel mai mare bine ce ni s’ar putea face: Să ne facă pe toti fericiți.

Sunt atâtea familii unde, mai nainte,certurile, neînţelegerile, sudalmele şi răutățile se țineau lanț. Case unde se trăia ca în iad. Când au primit însă pe Hristos, totul s’a schimbat. Pacea, bucuria, bunăînțelegerea, răbdarea, îngăduința au luat locul celorlalte. Citeşte în continuare »

Oriunde ai merge, cei mai mai mulți părinți spun despre copiii lor să-și petreacă „doar e tânăr”. Iar tinerii fără să se mai gândească, se folosesc de această „slobozenie”

Iubiți tineri, noi avem și un Părinte sus în cer. V-ați întrebat voi vreodată ce spune El despre slobozenia noastră? Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, spune la Ecleziast 11: 9,10 „Bucură-te tinere în tinerețea ta fii cu inima veselă… umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să ști că pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată… Citeşte în continuare »

Îndemnul acesta a fost dat unuia care „l-a pus la inimă”, înaintând mereu în sfinţenie şi desăvârşire şi „înaintarea lui a fost văzută de toţi (I Timotei 4,12,15).

Ce învăţător minunat a fost cel care scria acest îndemn şi ce ascultator a fost elevul care-l citea. Ascultarea lui l-a făcut să fie într-adevăr „o pildă credincioşilor”, o pildă minunată mai ales pentru cei tineri. Căci Timotei era tânăr.

O, ce tinereţe binecuvântată a avut Timotei şi în ce minunata slujba şi-a risipit-o. Fiind înhămat la aceiaţi luptă cu marele său învăţător Sfântul Apostol Pavel, el a avut de suferit aceleaşi nedreptăţi şi prigoane, dar a rămas mereu statornic şi credincios prin toate. Imeneu, Flet, Alexandru Căldărarul şi alţii, desigur că i-au făcut şi lui mult rău. „Poftele tinereţii” (II. Tim. 2,22), desigur că s-au luptat grozav şi cu el, dar fugind de ele, Timotei a rămas mereu „o pildă pentru credincioşi”.

Preaiubiţii mei fraţiori tineri, vi-l pun înainte din toata inima pe tânărul Timotei! Citeşte în continuare »

din Revista de Literatură creştină şi informaţie – „Familia creştină” , anul 1, nr. 7, Decembrie 1941 – Redacţia Comuna Mizieş, of. Beiuş, jud. Bihor – Director: Traian Dorz

din Revista de Literatură creştină şi informaţie – „Familia creştină” , anul 1, nr. 7, Decembrie 1941 – Redacţia Comuna Mizieş, of. Beiuş, jud. Bihor – Director: Traian Dorz

din Revista de Literatură creştină şi informaţie – „Familia creştină” , anul 1, nr. 7, Decembrie 1941 – Redacţia Comuna Mizieş, of. Beiuş, jud. Bihor – Director: Traian Dorz

În curtea unei scoli, o fetiță îmbrăcată numai cu o rochiță subțire sta odată singură într’un colţ. Ceilalți copii se jucau și alergau, dar ea nu făcea nici o mișcare. Ochii îi erau umezi şi şiroaie de lacrimi îi curgeau pe față.

  De ce plângi fetițo ? O întrebă învățătoarea apropiindu-se de ea.

  Cu ochit triști, fetiţa uitându-se la învăţătoare îi spuse:

  — Pe mine nu mă mai iubește nimeni! Citeşte în continuare »

 

Din ”Familia creștină”, Anul 1. Nr. 1 – Iunie 1941 
înscrisă la Trib. Bihor Secția III sub Nr. 1/1941 
Revistă de Literatură creştină şi Informaţie 
Redacția : Com. Mizieş, Beiuş, jud. Bihor, Director : TRAIAN DORZ

Tabara-copii-ODNu aşa preaiubiții noştri, că noi ne cunoaştem de mult ? Desigur. Mai anii trecuți când mămica sau tăticul vă lua pe genunchi să vă citească poezii şi istorioare despre Iisus Biruitorul care a iubit şi iubeşte copiii buni ca voi —atunci ne întâlneam mai des. Puțin mai târziu însă când Domnul a îngăduit ca unele necazuri să ne despartă pe câtva timp, voi ne-ați văzut şi ne-aţi auzit ceva mai rar. Acum uite, Bunul nostru Iisus, care totdeauna poartă grjjă de copilaşii Lui, ne-a pregătit iar un locuşor, o bisericuță, în care să ne întâlnim. Ne vom aduna deci aici, de-ocamdată aşa cum putem, odată pe lună, ca să ne cunoaştem mai bine. Vom îngenunchia împreună în rugăciune şi vom învăța cu toții laolaltă cântări noi, bucurându-ne de binecuvântarea Domnului Iisus care va fi în mijlocul nostru.

Din adunarea aceasta veți începe să vă cunoaşteți voi între voi. Iar cunoştința accasta vă va da mult curaj şi fericire în toată viața voastră trăită cu Domnul Iisus şi în slujba Lui. Citeşte în continuare »

aprilie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR