Arhiva pentru categoria: ‘Ioan Marini’

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 16-17, Sibiu, 26 Aprilie, 1931

„Omul cel nou, omul cel duhovnicesc este ultima perfecţiune, ultima desăvârşire pe care o poate atinge un suflet ce locuieşte într-un vas de lut.” Prin naşterea din nou primim dreptul de copii ai lui Dumnezeu (In 1, 12), suntem făcuţi părtaşi cu Hristos (Evr 3, 14); părtaşi ai Duhului Sfânt (Evr 6, 4), părtaşi firii dumnezeieşti (II Ptr 1, 4). Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (II Cor 5, 17). Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă (Gal 6, 15). Acest „om nou” e omul făcut după chipul lui Dumnezeu (Ef 4, 24); este „casa lui Dumnezeu” (I Cor 3, 16) şi „lăcaş al Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19).

Ce vorbe mari sunt acestea! Aceasta e desăvârşirea care numai prin lucrarea „vântului”, a Duhului Sfânt, se poate face. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o moştenire nestricăcioasă şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi” (I Ptr 1, 3-4). Citeşte în continuare »

Se poate. Nici Nicodim cel învăţat în ale Bibliei nu înţelegea. Parcă-l zărim, cu fruntea încreţită, şoptind: „Cum se poate aşa ceva?”. I se pare foarte ciudat. Născut din nou, născut din Duhul Sfânt! Cum se poate aşa ceva? Mulţi oameni spun: „Dovediţi cum vine asta, altminteri nu credem”.

Mărturisesc cu toată smerenia că nu pot lămuri această taină. Domnul Iisus Însuşi spune: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzim vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8). Citeşte în continuare »

Domnul Iisus a asemănat lucrarea naşterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi; dar nu ştii de unde vine şi unde merge. Aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a naşterii din nou.

1. Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, naşterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu – şi aceasta, prin primirea în inimă, prin credinţă, a Domnului Iisus. Citeşte în continuare »

Biblia ne învaţă că, prin păcat, omul a pierdut frumuseţea sufletului, asemănarea cu Dumnezeu şi legătura cu El. Domnul Hristos ne arată că inima omului este o adevărată peşteră de tâlhari. „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19). Mulţi se laudă că au o inimă bună. Dar inima din care pot ieşi asemenea lucruri rele numai bună nu poate fi. Cum ar fi cu putinţă să capeţi apă curată, viaţă curată, când izvorul este spurcat? Curăţă întâi izvorul, curăţă întâi fântâna, curăţă inima şi atunci vei avea apă bună şi curată. Această lucrare de curăţire, de spălare, de înnoire – pe limba Evangheliei – se numeşte naştere din nou. Citeşte în continuare »

despre care, fără îndoială, ai auzit – fie că ai învăţat la vreo şcoală, ai citit sau ai auzit în vreo predică. Poate ai spus chiar şi altora despre acest lucru. E hotărât însă că nici un folos nu poţi avea, câtă vreme n-ai trecut şi n-ai trăit tu însuţi adevărul cuprins în cuvintele pe care Domnul Iisus le-a spus şi le-a repetat de trei ori lui Nicodim: naşterea din nou. „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”… „Trebuie să vă naşteţi din nou” (In 3, 3; 7).

„Dar cum se poate face aceasta?”, întreabă mirat acest sincer căutător al adevărului. Căci el, deşi era învăţat şi evlavios, nu poate pricepe aceste lucruri: „Trebuie să vă naşteţi din nou!”. Este ceva peste care nu se poate trece. Citeşte în continuare »

E noapte. Pe uliţele cetăţii pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la uşă. Cineva vine şi deschide. Şi iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, faţă în faţă cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învăţător venit de la Dumnezeu”.

Fiind un om cinstit, nu se mulţumeşte cu ce şoptesc duşmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuşi, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Şi n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari şi adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii şi a mântuirii oricărui suflet: taina naşterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât şi pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Citeşte în continuare »

poezie IM 1932

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (In 1, 17).

Printre tunete şi fulgere, la Muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe Muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului.

Şi sub muntele în flăcări poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

La început omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut să o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. Citeşte în continuare »

A-nviat din morţi Stăpânul
Şi pe-ai Săi îi va-nvia,
Când veni-va a doua oară,
El pe nori Se va arăta. Citeşte în continuare »

Hristos din morţi a înviat,
Făptura-ntreagă cântă…
A înviat… a înviat…
Ce bucurie sfântă! Citeşte în continuare »

Ioan Marini„Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră“ (In 16, 22).

Grele şi triste zile au trăit ucenicii în timpul Patimilor Mântuitorului. Trei zile, cât veacul de lungi – pentru inimile lor îndurerate – au fost petrecute în cea mai amară noapte de îndoieli, deznădejde şi tristeţe. Ca nişte lumini stinse, stăteau fără nici un rost… Soarele nu mai era pentru ei şi nici o stea de nădejde nu mai licărea în noaptea întristării lor… Toate bucuriile şi fericirea trecutului sunt un vis plăcut care s-a topit în prezentul plin de jale, frică şi nelinişte. Viitorul? Nici unul! Ci doar întunericul ce-i învăluie şi-i umple de groază şi nesiguranţă. Citeşte în continuare »

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. Ea este Vestea Bună, legată de un Nume: IISUS, şi de o lucrare: Jertfa de pe GOLGOTA. Aceasta e singura cale de mântuire a lui Dumnezeu. Şi dacă pentru mântuire a trebuit să intervină puterea lui Dumnezeu, atunci înseamnă că mântuirea trebuie să fie arătarea acestei puteri. Altfel nu se poate dovedi mântuirea. Şi acest lucru se vede pe deplin la cei tămăduiţi şi mântuiţi de Domnul Iisus.

Slăbănogul nu numai că s-a vindecat, dar a primit putere să-şi ducă şi patul. Mortul a fost dat înapoi mamei lui, ca s-o îngrijească. Limba mutului nu numai că se dezleagă, dar şi laudă pe Domnul, iar îndrăcitul tămăduit stă liniştit şi în toate minţile la picioarele Domnului. Femeia păcătoasă, dintr-o cursă a diavolului, devine o sfântă şi martoră a neprihănirii. Sa­mari­teanca, o decăzută nenorocită, devine o vestitoare a lui Iisus; iar Saul, dintr-un prigonitor, devine un apostol.

Aceasta este lucrarea puterii lui Dumnezeu care se numeşte mântuire. Prin lucrarea acestei puteri, oamenii sunt schimbaţi şi întăriţi într-o viaţă nouă, folositoare şi plăcută. Citeşte în continuare »

IM 1936

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 16, Sibiu, 12 aprilie, 1936

ganduri-crestine-ii_139096Un frate tânăr scrie undeva: Ca fiecare tânăr, plin de râvnă pentru Domnul, aveam şi eu planurile mele pentru El, şi-mi era teamă ca nu cumva Domnul să mi le schimbe. Mergând odată pe drum, mă gândeam că s-ar putea întâmpla ca Domnul să-mi schimbe roata planurilor şi atunci… ce va fi? Atunci, amărât, răspundeam: Voi face aşa cum va voi Domnul, pentru că eu îmi sunt duşman, iar Dumnezeu îmi e cel mai mare binevoitor. Cu El trăiesc, fără El mă distrug.

În acest timp de apăsare sufletească şi de nepotrivire între gândurile mele şi Dumnezeu, mintea mea este luminată de cuvintele: „Jertfa arderii de tot“. Nu m-am gândit la acest lucru niciodată. Această jertfă înseamnă că se consumă în întregime pentru Dumnezeu, în flăcări, pe altar. Această jertfă e prima între jertfe, este cea mai însemnată. După ea, urmează jertfa de mâncare, închinare, ispăşire, mulţumire, de vină etc. Adică aceasta înseamnă că în viaţa mea vine mai întâi predarea mea în braţele lui Dumnezeu pe deplin, în întregime, fără să mai păstrez ceva pentru mine. Citeşte în continuare »

ioan marini

din foaia „Isus Biruitorul”, anul III (120), nr. 15, Sibiu, 11 aprilie, 1937

alcoolulCine îşi petrece toată viaţa în afaceri şi trăieşte numai ca să câştige bani, are scopuri trecătoare, adică foarte neînsemnate. Cine însă trăieşte pentru Dumnezeu, pentru Domnul Hristos, pentru binele oamenilor, trăieşte o viaţă vrednică de o fiinţă nemuritoare. Cine nu trăieşte decât pentru binele său, este osândit de Învăţătorul ceresc ca unul care stă fără să lucreze.

Hotărâţi-vă pentru El. Iubiţilor, vă îndemn cu toată stăruinţa, hotărâţi-vă cu totul pentru slujba dragostei Lui. El are nevoie de voi şi de toată viaţa voastră. O, de v-aţi preda Lui în aşa fel, ca să fiţi plini de râvnă pentru El! Floarea adevăratului creştinism este râvna pentru Iisus. Citeşte în continuare »

Ioan Marini

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, Nr. 14, Sibiu, 3 Aprilie, 1932

dorz-traian-hristos-marturia-mea-11212Hristos cel răstignit să fie puterea ta; în El ai totul. Suferă cu El şi odihneşte-te în El. Fără El nu primi nici suferinţă, nici odihnă. Trebuie să te lepezi de tine, să nu mai trăieşti tu, să nu mai ai legături omeneşti, ci numai El să fie în tine şi tu în El.

Ce putere are acela care suferă pentru Hristos!

Cu cât sunt mai grele aceste suferinţe, mai istovitoare, cu atât cel care le rabdă pentru Hristos e mai fericit.

Chemare pentru cei tineri.

Dacă vrei să fii binecuvântat iubite tinere, intră de curând în slujba Domnului. Începe din tinereţe să lucrezi pentru El. Lucrul făcut târziu nu poate fi pus alături de cel făcut în ceasurile de dimineaţă. Şi tu ai lăsat să treacă atâţia ani, fără să faci ceva! Nimic n-ai adunat! Nici o roadă n-ai adus! Trecut-au anii şi tu tot nemântuit!… Citeşte în continuare »

ganduriCel înţelept câştigă suflete“ (Prov 11, 30).

Cea mai măreaţă slujbă pe care o poate îndeplini cineva aici pe pământ este slujba de salvare a sufletelor. Este grea această slujbă, dar e cea mai plină de bucurii, de mângâieri şi roade.

Câştigarea sufletelor pentru Hristos trebuie să fie gândul de căpetenie – idealul fiecărui creştin, pentru că acest lucru era singurul ideal al vieţii lui Iisus.

Ce înseamnă a fi creştin decât a-L urma pe Hristos? Ce înseamnă a-L urma? A avea în toată viaţa acelaşi scop ca şi El. Acest scop şi-a atins culmea în ceea ce spune Luca 19, 10: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“. Citeşte în continuare »

aprilie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR