Arhiva pentru categoria: ‘Ioan Marini’

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1935

„Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi copii mici“ (I Cor 14, 20).

Din Evanghelia după Matei 25, 1-14 vedem că este neapărată nevoie ca cei ce vor să urmeze Domnului să aibă duhul copilului; dar, în versetul amintit la început, suntem puşi în gardă ca nu cumva să rămânem cu o minte copilărească. Trebuie să căutăm să avem inima unui copil, dar mintea unui om mare; trebuie să învăţăm să păstrăm smerenia şi docilitatea – adică însuşirea de a fi uşor conduşi – a copiilor, dar să lepădăm lipsa lor de maturitate (de înţelepciune) şi nestatornicia lor.

I. Să ne ocupăm cu nevoia neapărată a unui duh asemenea copiilor. După Matei 18, 1-3, vedem că oamenii mari trebuie să „devină ca nişte copilaşi“ înainte de a putea fi cu adevărat întorşi la Dumnezeu, adică pocăiţi (a se compara Matei 18, 3 cu Luca 18, 17). Citeşte în continuare »

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II (nr. 72), nr.20, Sibiu, 10 mai 1936

din foaia”Oastea Domnului”, anul II, nr. 19, Sibiu, 10 mai, 1931

Iată ce mărturiseşte o soră ostaşă de prin regiunea Clujului:

Era prin anul 1939 când fratele Marini se afla la Cluj împreună cu fratele Traian Dorz. Într-o adunare la Apahida, i-am spus fratelui Marini că aş dori să anunţe o adunare şi la mine acasă, într-una din duminici, când soţul meu este plecat la serviciu, fiindcă el este necredincios şi nu mi-ar permite să-mi aduc fraţii în casă.

Dar mai întâi i-am povestit ce fel de om e soţul meu, ce via­ţă grea duc cu el, că are patima beţiei şi ieşiri violente ce îmi aduc multă suferinţă. De ani de zile mă rog pentru el ca Dumnezeu să-l întoarcă de pe drumul pierzării. Se laudă că e ortodox, dar nu caută biserica şi nici de Dumnezeu nu vrea să audă. Citeşte în continuare »

În preafrumoasele rapoarte ce tipărim despre adunările Oastei Domnului din largul ţării, se scoate aproape în toate la iveală că aceşti preavrednici şi de Dumnezeu iu­biţi ostaşi, fiind ei fii credincioşi şi neclintiţi ai sfintei noastre Bise­rici Ortodoxe, peste tot locul, dacă în zi de duminică sau de săr­bătoare are loc adunarea lor, ei întâi şi-ntâi merg la sfânta bise­rică, unde nu numai că ascultă sfânta slujbă, dar cei ce ştiu cântă în strană sau chiar în cor, iar apoi, pentru ţinerea adunării însăşi, trec în şcoală.

Asupra acestui lucru am dori o înţelegere, care ni se pare mai po­trivită scopului. Spunem ce am vă­zut într-un oraş din Mitropolia ort. a Ardealului, la Orăştie. Aici Oa­stea Domnului s-a înfiinţat aşa ca în cele mai multe locuri, răsărind din sânul poporului ca o semănătură căzută pe pământ bun. Citeşte în continuare »

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 18, Sibiu, 1 mai, 1932

Pe o stradă întunecoasă, locuieşte un om nenorocit; un beţiv. Dacă vrei să ştii ce este iadul, intră numai o clipă la el în casă. Este ceva îngrozitor. În toate părţile se vede numai nenorocire, strâmtorare, sărăcie lucie. Dar, tăcere! Se aud paşi pe scară; îndată copiii aleargă să se ascundă după pat. Sărmana femeie, zdrobită şi răbdătoare, stă gata să-l primească. Acest om i-a pricinuit mult zbucium şi multă durere. Ea a purtat săptămâni întregi semnele pumnilor primiţi de la el. Şi acum ea îl aşteaptă sigură că va auzi din nou înjurături şi, înfiorată, stă gata să primească iarăşi loviturile sale. El intră. Dar, spre mirarea celor din casă, se aşează pe scaun liniştit, îşi pune capul între mâini, apoi se ridică şi vorbeşte. Vorbeşte cum n-a mai vorbit niciodată. Glasul îi tremură, ochii îi joacă în lacrimi: „Dragii mei, iertaţi-mă! V-am făcut mult rău şi v‑am pricinuit multe dureri. Dar de-acum nu va mai fi aşa. Vin de la o adunare unde mi s-a spus că trebuie să mă întorc la Dumnezeu. Eu cred că Domnul Iisus a murit şi pentru mine. Dumnezeu poate să mă scape şi să mă mântuiască şi pe mine”. Citeşte în continuare »

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 18, Sibiu, 28 Aprilie 1935

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 18, Sibiu, 28 Aprilie 1935

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 16-17, Sibiu, 26 Aprilie, 1931

„Omul cel nou, omul cel duhovnicesc este ultima perfecţiune, ultima desăvârşire pe care o poate atinge un suflet ce locuieşte într-un vas de lut.” Prin naşterea din nou primim dreptul de copii ai lui Dumnezeu (In 1, 12), suntem făcuţi părtaşi cu Hristos (Evr 3, 14); părtaşi ai Duhului Sfânt (Evr 6, 4), părtaşi firii dumnezeieşti (II Ptr 1, 4). Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (II Cor 5, 17). Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă (Gal 6, 15). Acest „om nou” e omul făcut după chipul lui Dumnezeu (Ef 4, 24); este „casa lui Dumnezeu” (I Cor 3, 16) şi „lăcaş al Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19).

Ce vorbe mari sunt acestea! Aceasta e desăvârşirea care numai prin lucrarea „vântului”, a Duhului Sfânt, se poate face. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o moştenire nestricăcioasă şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi” (I Ptr 1, 3-4). Citeşte în continuare »

Se poate. Nici Nicodim cel învăţat în ale Bibliei nu înţelegea. Parcă-l zărim, cu fruntea încreţită, şoptind: „Cum se poate aşa ceva?”. I se pare foarte ciudat. Născut din nou, născut din Duhul Sfânt! Cum se poate aşa ceva? Mulţi oameni spun: „Dovediţi cum vine asta, altminteri nu credem”.

Mărturisesc cu toată smerenia că nu pot lămuri această taină. Domnul Iisus Însuşi spune: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzim vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8). Citeşte în continuare »

Domnul Iisus a asemănat lucrarea naşterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi; dar nu ştii de unde vine şi unde merge. Aşa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a naşterii din nou.

1. Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, naşterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu – şi aceasta, prin primirea în inimă, prin credinţă, a Domnului Iisus. Citeşte în continuare »

Biblia ne învaţă că, prin păcat, omul a pierdut frumuseţea sufletului, asemănarea cu Dumnezeu şi legătura cu El. Domnul Hristos ne arată că inima omului este o adevărată peşteră de tâlhari. „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, prea­curviile, curviile, furtişagurile, măr­turiile mincinoase, hulele” (Mt 15, 19). Mulţi se laudă că au o inimă bună. Dar inima din care pot ieşi asemenea lucruri rele numai bună nu poate fi. Cum ar fi cu putinţă să capeţi apă curată, viaţă curată, când izvorul este spurcat? Curăţă întâi izvorul, curăţă întâi fântâna, curăţă inima şi atunci vei avea apă bună şi curată. Această lucrare de curăţire, de spălare, de înnoire – pe limba Evangheliei – se numeşte naştere din nou. Citeşte în continuare »

despre care, fără îndoială, ai auzit – fie că ai învăţat la vreo şcoală, ai citit sau ai auzit în vreo predică. Poate ai spus chiar şi altora despre acest lucru. E hotărât însă că nici un folos nu poţi avea, câtă vreme n-ai trecut şi n-ai trăit tu însuţi adevărul cuprins în cuvintele pe care Domnul Iisus le-a spus şi le-a repetat de trei ori lui Nicodim: naşterea din nou. „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”… „Trebuie să vă naşteţi din nou” (In 3, 3; 7).

„Dar cum se poate face aceasta?”, întreabă mirat acest sincer căutător al adevărului. Căci el, deşi era învăţat şi evlavios, nu poate pricepe aceste lucruri: „Trebuie să vă naşteţi din nou!”. Este ceva peste care nu se poate trece. Citeşte în continuare »

E noapte. Pe uliţele cetăţii pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la uşă. Cineva vine şi deschide. Şi iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, faţă în faţă cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învăţător venit de la Dumnezeu”.

Fiind un om cinstit, nu se mulţumeşte cu ce şoptesc duşmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuşi, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Şi n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari şi adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii şi a mântuirii oricărui suflet: taina naşterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât şi pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Citeşte în continuare »

poezie IM 1932

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (In 1, 17).

Printre tunete şi fulgere, la Muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe Muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului.

Şi sub muntele în flăcări poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

La început omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut să o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. Citeşte în continuare »

mai, 2017
L Ma Mi J V S D
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR