Arhiva pentru categoria: ‘Ioan Marini’

După trei luni de la opri­rea foii «Isus Biruitorul», la data de 1 august 1937, apăru «Ecoul», cu fratele Ioan Marini, ca redactor.

Directorul, Octavian Metea, scria pe prima pagină:

Cuvânt către fraţii cititori

Pornim din nou la drum cu alte forţe pentru o nouă luptă.

Azi – când satele sunt lipsite de un informator cinstit, când agitatori şi iresponsabili otrăvesc viaţa spirituală a poporului nostru numai cu vorba, făcând din minciună o armă, iar din calom­nie o dogmă – pornim la drum… Citeşte în continuare »

Frate creştine! Desigur că te-ai gândit şi că simţi şi tu că vremurile pe care le trăim noi azi sunt vremuri grele! Să ştii însă că vor fi din ce în ce şi mai grele, fiindcă oamenii s-au depărtat şi se depărtează tot mai mult de Dumnezeu.

Mulţi se amăgesc cu nădejdea că vor veni vremuri mai bune. Nu lucrează nimic, ci stau aşteptând vremuri mai bune. O, cum se înşală aceşti oameni! Tu să ştii, dragul meu, că aceste „vremuri mai bune“ nu vor veni – şi nici nu pot să vină, până când, mai întâi, nu ne vom întoarce noi către Dumnezeu. „Întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi – zice Domnul (Mal 3, 7). Citeşte în continuare »

O poveste indiană istoriseşte că într-o zi un cocostârc bătrân se plimba de-a lungul unei gârle, căutând melci. Soseşte acolo o frumoasă lebădă. Întinzându-şi gâtul, cocostârcul o întrebă de unde vine.

– Vin din cer.

– Cerul? Despre cer n-am mai auzit niciodată. E departe? Citeşte în continuare »

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 23, 7 iunie, 1931

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 23, Sibiu, 5 iunie, 1932

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul II (nr. 75), nr. 23, Sibiu, 31 iunie, 1936

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 21, Sibiu, 24 mai, 1931

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1935

„Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi copii mici“ (I Cor 14, 20).

Din Evanghelia după Matei 25, 1-14 vedem că este neapărată nevoie ca cei ce vor să urmeze Domnului să aibă duhul copilului; dar, în versetul amintit la început, suntem puşi în gardă ca nu cumva să rămânem cu o minte copilărească. Trebuie să căutăm să avem inima unui copil, dar mintea unui om mare; trebuie să învăţăm să păstrăm smerenia şi docilitatea – adică însuşirea de a fi uşor conduşi – a copiilor, dar să lepădăm lipsa lor de maturitate (de înţelepciune) şi nestatornicia lor.

I. Să ne ocupăm cu nevoia neapărată a unui duh asemenea copiilor. După Matei 18, 1-3, vedem că oamenii mari trebuie să „devină ca nişte copilaşi“ înainte de a putea fi cu adevărat întorşi la Dumnezeu, adică pocăiţi (a se compara Matei 18, 3 cu Luca 18, 17). Citeşte în continuare »

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II (nr. 72), nr.20, Sibiu, 10 mai 1936

din foaia”Oastea Domnului”, anul II, nr. 19, Sibiu, 10 mai, 1931

Iată ce mărturiseşte o soră ostaşă de prin regiunea Clujului:

Era prin anul 1939 când fratele Marini se afla la Cluj împreună cu fratele Traian Dorz. Într-o adunare la Apahida, i-am spus fratelui Marini că aş dori să anunţe o adunare şi la mine acasă, într-una din duminici, când soţul meu este plecat la serviciu, fiindcă el este necredincios şi nu mi-ar permite să-mi aduc fraţii în casă.

Dar mai întâi i-am povestit ce fel de om e soţul meu, ce via­ţă grea duc cu el, că are patima beţiei şi ieşiri violente ce îmi aduc multă suferinţă. De ani de zile mă rog pentru el ca Dumnezeu să-l întoarcă de pe drumul pierzării. Se laudă că e ortodox, dar nu caută biserica şi nici de Dumnezeu nu vrea să audă. Citeşte în continuare »

În preafrumoasele rapoarte ce tipărim despre adunările Oastei Domnului din largul ţării, se scoate aproape în toate la iveală că aceşti preavrednici şi de Dumnezeu iu­biţi ostaşi, fiind ei fii credincioşi şi neclintiţi ai sfintei noastre Bise­rici Ortodoxe, peste tot locul, dacă în zi de duminică sau de săr­bătoare are loc adunarea lor, ei întâi şi-ntâi merg la sfânta bise­rică, unde nu numai că ascultă sfânta slujbă, dar cei ce ştiu cântă în strană sau chiar în cor, iar apoi, pentru ţinerea adunării însăşi, trec în şcoală.

Asupra acestui lucru am dori o înţelegere, care ni se pare mai po­trivită scopului. Spunem ce am vă­zut într-un oraş din Mitropolia ort. a Ardealului, la Orăştie. Aici Oa­stea Domnului s-a înfiinţat aşa ca în cele mai multe locuri, răsărind din sânul poporului ca o semănătură căzută pe pământ bun. Citeşte în continuare »

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 18, Sibiu, 1 mai, 1932

Pe o stradă întunecoasă, locuieşte un om nenorocit; un beţiv. Dacă vrei să ştii ce este iadul, intră numai o clipă la el în casă. Este ceva îngrozitor. În toate părţile se vede numai nenorocire, strâmtorare, sărăcie lucie. Dar, tăcere! Se aud paşi pe scară; îndată copiii aleargă să se ascundă după pat. Sărmana femeie, zdrobită şi răbdătoare, stă gata să-l primească. Acest om i-a pricinuit mult zbucium şi multă durere. Ea a purtat săptămâni întregi semnele pumnilor primiţi de la el. Şi acum ea îl aşteaptă sigură că va auzi din nou înjurături şi, înfiorată, stă gata să primească iarăşi loviturile sale. El intră. Dar, spre mirarea celor din casă, se aşează pe scaun liniştit, îşi pune capul între mâini, apoi se ridică şi vorbeşte. Vorbeşte cum n-a mai vorbit niciodată. Glasul îi tremură, ochii îi joacă în lacrimi: „Dragii mei, iertaţi-mă! V-am făcut mult rău şi v‑am pricinuit multe dureri. Dar de-acum nu va mai fi aşa. Vin de la o adunare unde mi s-a spus că trebuie să mă întorc la Dumnezeu. Eu cred că Domnul Iisus a murit şi pentru mine. Dumnezeu poate să mă scape şi să mă mântuiască şi pe mine”. Citeşte în continuare »

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 18, Sibiu, 28 Aprilie 1935

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 18, Sibiu, 28 Aprilie 1935

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 16-17, Sibiu, 26 Aprilie, 1931

„Omul cel nou, omul cel duhovnicesc este ultima perfecţiune, ultima desăvârşire pe care o poate atinge un suflet ce locuieşte într-un vas de lut.” Prin naşterea din nou primim dreptul de copii ai lui Dumnezeu (In 1, 12), suntem făcuţi părtaşi cu Hristos (Evr 3, 14); părtaşi ai Duhului Sfânt (Evr 6, 4), părtaşi firii dumnezeieşti (II Ptr 1, 4). Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (II Cor 5, 17). Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă (Gal 6, 15). Acest „om nou” e omul făcut după chipul lui Dumnezeu (Ef 4, 24); este „casa lui Dumnezeu” (I Cor 3, 16) şi „lăcaş al Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19).

Ce vorbe mari sunt acestea! Aceasta e desăvârşirea care numai prin lucrarea „vântului”, a Duhului Sfânt, se poate face. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Dom­nului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o moştenire nestricăcioasă şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi” (I Ptr 1, 3-4). Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR