Arhiva pentru categoria: ‘Ioan Marini’

poezie Ioan Marini

din foaia „Oastea Domnului”, Anul III, Nr. 9, Sibiu, 28 februarie, 1932

Vorbind despre post, cititorul îşi poate rea­minti îndată de o mulţime de locuri şi cazuri din Sfânta Scriptură unde el a fost folosit, recomandat, iar practicarea lui chiar mustrată – ca în cazul israeliţilor şi fariseilor – atunci când, la aceştia, postul a devenit doar o formă goală şi fără duh.

Încă de când îi întâlnim pe cei dintâi postitori vedem că, alături de rugăciune şi ajunare,  postul (care înseamnă lipsirea de mâncare) este folosit ca o armă duhovnicească, pentru atingerea unei ţinte duhovniceşti însemnate sau ca un mijloc pentru apropierea de Dumnezeu, prin adevărata închinare plăcută Lui.

A postit Moise, care a petrecut în rugăciune şi post de două ori înainte de a primi tablele Legământului. A postit David, care prin căinţă, plângere, rugăciune şi post a primit din nou ha­rul ce s-a depărtat de la el după ce a păcătuit. Citeşte în continuare »

Iisus Hristos PantocratorDe aceea, strigă chiar azi către Tatăl: Trezeşte-mă! Trezeşte-mă! Ajută-mă să mă văd aşa cum sunt şi apoi să Te văd pe Tine aşa cum eşti: pretutindeni de faţă, totdeauna gata să ierţi, plin de milă şi de îndurare, bogat în tot felul de daruri! Ajută-mă totodată să privesc la Acela pe care L-ai trimis ca să fie „Lumina lumii“! Ajută-mă să privesc la El, ca astfel totul să se lumineze: şi trecutul, şi prezentul şi viitorul, şi moartea şi viaţa!

O, dă-mi, Te rog, ajutor să mă luminez, să mă trezesc, să-mi cunosc rostul, să trăiesc prin credinţă! Cât de plăcut e să umbli în lumină, cu ochii deschişi! În fiecare zi, în fiecare ceas, trezeşte-mă prin starea ta de faţă, în Domnul Hristos, căci a trăi înseamnă a fi treaz, a fi treaz fără încetare, aşteptând marea, luminoasa şi plăcuta zi a deşteptării tuturor credincioşilor, sus, în lumina cea desăvârşită!

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)

ganduriDacă este aşa, vreau să-ţi aduc aminte acum de toate aceste lucruri, vreau să-ţi spun cu toată dragostea că dacă tu L-ai uitat pe Dumnezeu, El nu te-a uitat. Dacă tu L-ai părăsit pe El, El nu te-a părăsit pe tine. Întoarce-te şi-L vei găsi acolo unde L-ai lăsat. Adu-ţi aminte de locul, de ziua şi ceasul în care te-ai despărţit şi întoarce-te acolo! Îl vei găsi aşteptându-te, tocmai în locul acela.

Îngenunche!

Pocăieşte-te! Adu-ţi aminte dar de unde ai căzut şi pocăieşte-te… (Apoc 2, 5). Trezeşte-te! Întoarce-te! Vino din nou cu hotărâre şi predă-te Lui ca viu, din mort cum erai. Vino cu orice preţ! Vino astăzi! Acum! Aruncă la o parte îndoiala, lenea, neputinţa, necredinţa! Dă la o parte orice piedică şi păcatul ce te înfăşoară aşa de lesne, şi aleargă cu stăruinţă în alergarea care îţi stă înainte!

Vrei să vii? Vrei să ai de acum izbândă? Priveşte ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus… Care pentru bucuria ce-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu (Evr 12, 1-2).

Până acum ai căzut mereu. Până acum ai fost slab şi te-ai abătut, fiindcă n-ai privit ţintă la El. Acum, nu uita! Taina izbânzii tale este să priveşti ţintă la El. Numai la El! Neîncetat la El! Pururi la El! Nimic să nu-ţi mai ia privirea de la Golgota, de la Iisus.

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)

sosAdu-ţi aminte de unde ai căzut şi pocăieşte-te!… (Apoc 2, 5)

Adu-ţi aminte cum ai primit şi auzit… (Apoc 3, 3)

Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi… (Evr 12, 12)

 

Dragul meu, tu ai venit odată la Mântuitorul. Apăsat de greutatea păcatelor tale, ţi-ai predat viaţa Lui şi ai putut să te bucuri de iertarea Sa. Ce amintiri scumpe sunt zilele ce-ţi amintesc de dragostea celor dintâi clipe ale întoarcerii tale! Cum mergeai altădată cu fraţii tăi la un loc, să te bucuri, să cânţi şi să slăveşti pe Domnul împreună cu ei! Cum ascultai atunci cuvântul lui Dumnezeu şi căutai să spui şi altora din cuvintele minunate ale gurii Sale! Acasă citeai cuvântul lui Dumnezeu, te rugai, îţi sfătuiai copiii şi-i îndrumai să apuce şi ei pe calea Domnului.

Astăzi?… Te văd rece şi nepăsător. Fericirea şi voioşia nu se mai văd pe faţa ta. Acolo unde „dragostea lui Hristos ne strânge“ nu te mai zăresc… Rugăciunea a pierit aproape cu totul din viaţa ta. Biblia, prăfuită, stă aruncată deoparte. Gura ta nu mai laudă pe Domnul. Citeşte în continuare »

sosS.O.S. Un strigăt de trezire! La luptă fraţi!

…Ne pier fraţii! Înghiţiţi de valul lumii, iată-i, se afundă în valuri!

Înşelăciunea păcatului, amăgirea antihriştilor, laţul ispititorului îi doboară până şi pe „fiii împărăţiei“.

Câţi „tăciuni“, aprinşi altădată, abia mai fumegă azi, iar alţii s-au stins de tot. Câţi din cei ce mărturiseau pe Domnul şi vesteau Cuvântul Său, azi nici nu mai citesc Biblia, iar ochii lor stinşi arată că ei nici nu se mai roagă.

Unii s-au încurcat cu treburile vieţii şi ale lumii şi au lepădat haina de ostaş al Domnului, pentru a îmbrăca pe cea de rob al lumii. Alţii au dormit de-a binelea, răpuşi de oboseală şi de împuţinarea credinţei. Iar alţii, care prinseseră cu mult curaj coarnele plugului, acum se uită mereu înapoi. Mulţi au încetinit alergarea, însă, la un mic îndemn, ar prinde iar curaj. Citeşte în continuare »

icon-Fr-Ioan-MariniPe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte“ (Is 62, 6-7).

Bolnavii şi îndrăciţii vindecaţi de Mântuitorul, adeseori, Îi cereau – drept recunoştinţă şi mulţumire – să-i lase să meargă după El. Dar Domnul Iisus spunea fiecăruia: „Du-te la ai tăi, şi spune-le tot ce ţi-a făcut ţie Dumnezeu“. Astfel, fiecare tămăduit, fiecare păcătos iertat, devenea, prin porunca Celui ce-l vindecase şi-i dăduse iertarea păcatelor, un vestitor al Domnului şi un propovăduitor al vieţii celei noi, pe care a aflat-o în Mântuitorul.

Tămăduirea şi iertarea de care se bucură un suflet aduceau cu ele şi o îndatorire: aceea de a spune şi altora despre Dumnezeu şi despre lucrarea Lui care s-a făcut cu ei. Astfel, bolnavul tămăduit şi păcătosul iertat deveneau vestitori ai lui Dumnezeu şi misionari ai Mântuitorului. De la orbul căruia Domnul i-a dăruit vederea şi care spune vecinilor că „Iisus este Cel care i-a deschis ochii“ şi până la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, care străbate lumea întreagă, toţi cei care au aflat pe Hristos Îl mărturisesc şi vestesc lucrarea minunată a Sa tuturor celor din jurul lor şi altora din depărtări. Căci ei nu pot să tacă şi să nu spună şi altora despre ceea ce au văzut şi au auzit, despre ceea ce s-a petrecut chiar cu ei înşişi. Citeşte în continuare »

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui!

Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui

Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!

Vorbiţi despre toate minunile Lui!

Făliţi-vă cu Numele Lui Cel Sfânt!

Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui!

Căutaţi necurmat faţa Lui!

(Ps 10, 1-4)

 

Împărăţia lui Dumnezeu este aproape (Lc 10, 9)

„După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici“ (Lc 10,1).

Câmpul de lucru al Împărăţiei lui Dumnezeu s-a lărgit. Cei doisprezece trimişi ai Domnului nu răzbesc. De aceea Domnul cheamă încă şaptezeci de lucrători. Ei merg doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. Citeşte în continuare »

icon-Fr-Ioan-MariniO soră credincioasă scria nu de mult că în toamna trecută, când norii grei ai războiului s-au apropiat până în preajma hotarelor noastre, a cercetat pe o femeie sărmană cu vreo 5-7 copii, al cărei soţ era plecat la concentrare. O mare întristare şi teamă apăsa sufletul bietei femei.

Tânăra surioară – căci era o tânără! – începu să-i vorbească şi apoi, deschizând Biblia, începu să-i citească.

Deodată, chipul femeii se linişti. Începu să plângă, stăruind de sora să-i mai citească şi să mai meargă pe acolo, „fiindcă – zise ea – de când mi-ai citit din cartea aceea, nu-mi mai este frică“.

Într-adevăr, cuvântul Scripturii este un cuvânt al mângâierii şi al puterii pentru oricine care îl ascultă cu încredere şi credinţă. Biblia este un adevărat tezaur al mângâierii pentru suflete. Căci „tot ce-a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde“ (Rom 15, 4).

Apropie-te, suflete dragă, de Cuvântul Domnului şi adapă-te din el. Nimeni nu te poate mângâia ca acest cuvânt, când necazurile te apasă şi întristarea ţi-a aprins inima. Încearcă şi vei vedea. Citeşte în continuare »

Marurii

din foaia „Isus Biruitorul”, anul III (112), Nr. 7, 14 februarie 1937, Sibiu

Marurii

din foaia „Tineretul Domnului” spupliment la foaia „Isus Biruitorul”, anul III (112), Nr. 7, 14 februarie 1937, Sibiu

biblia Într-un oraş, un om mergea în plimbare, pe o stradă. În drumul său, trecu prin dreptul unei case unde se vindeau Biblii.Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător (Evr 4, 12).

În fereastra casei era o Biblie mare deschisă. Curios, omul se apropie şi citi: „Caută de te împacă de grabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum“ (Mt 5, 25). Tresări înspăimântat, căci el se ducea tocmai atunci să dea în judecată pe un vecin al său. Îşi schimbă drumul şi, în loc să se ducă la judecată, merse la vecin şi se împăcă cu el. Ca aducere aminte a acestui lucru, merse şi cumpără Biblia aceea. Citeşte în continuare »

icon-Fr-Ioan-MariniPentru ca să creşti, trebuie să te hrăneşti. Un corp nehrănit se prăpădeşte! Şi un suflet care nu se hrăneşte, aşişderea se va ofili şi va muri. Şi moare din vina lui, fiindcă „masa Domnului“ este întinsă pentru oricine. Trebuie doar să întinzi mâna, să iei şi să mănânci.

„Pâinea“ şi ,,apa“, „vinul“, „mierea“ şi „laptele“ Cuvântului lui Dumnezeu sunt astăzi, mai mult ca oricând la îndemâna tuturor. Veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi şi mâncaţi, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Is 55, 1-2).

Iată, aceasta e Biblia, cuvântul lui Dumnezeu. O masă întinsă, bogată, plină cu bucate gustoase, care se dau fără bani şi fără „plată“ tuturor celor ce vin şi cumpără… Citeşte în continuare »

Nimeni nu s-a născut să rămână copil mic. Şi, desigur, nimeni nu doreşte să rămână copil, să nu mai crească. Căci tot ceea ce are viaţă doreşte şi tinde să ajungă la desăvârşire.

Aşa e şi cu cel născut din nou. El nu poate şi nu trebuie să rămână la începuturile slabe, „la starea de copil“. Starea pe loc înseamnă dare înapoi. Ci trebuie să crească, pentru ca să ajungă la starea desăvârşită, „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“.

Starea de nedesăvârşire în credinţă ne este arătată de Duhul Sfânt ca o stare primejdioasă. El ne spune că trebuie să ajungem „la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ – „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos“ (Efes 4, 13-16). Citeşte în continuare »

Ioan MariniEra 2 februarie – sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Ce semnificaţie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit în întâmpinarea Domnului său, în sărbătoarea Întâmpinării Sale…

În dimineaţa aceea de 2 februarie, lângă sicriul lui am scris „Martor credincios“ – cum scrisesem înainte cu nouă ani, în 12 februarie, lângă sicriul părintelui, „Pasăre măiastră“.

 

L-am petrecut la mormânt cu această cântare, cântată cu lacri­mi pe aceeaşi melodie:

 

Martor credincios al Jertfei lui Hristos,

sol al Vestei Bune, vrednic credincios,

ţi-ai sfârşit lucrarea, lupta ţi-ai sfârşit,

ai plecat la Domnul, Care L-ai iubit. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR