Arhiva pentru categoria: ‘Lumina Satelor’

Ca să dea o nouă dovadă a Dumne­zeirii Sale, şi pentru ca să întărească în credinţa pe ucenici, Mântuitorul ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai pregătiţi sufleteşte de a pricepe arătările cereşti, şi se suie în munte să se roage. Citeşte în continuare »

„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt 14, 31).

Chipul de mai sus arată o întâmplare din viaţa apostolilor. O furtună cuprinsese corabia în care călătoreau apostolii, când deodată, pe la miezul nopţii, L-au văzut pe Iisus umblând peste valuri şi apostolii, de frică, au strigat, „zicând că nălucă este”. Citeşte în continuare »

Sus pe muntele Taborului, în faţa celor trei ucenici, se petrecea marea sărbătoare a puterii dumnezeieşti prin schimbarea la faţă a Domnului. Jos în vale, la poala muntelui, rămăsese mulţime de norod, între ei şi cei nouă apostoli care n-au fost luaţi de Domnul în munte. Se făcuse mare pricire. Mizeria şi necazul oamenilor era mare şi lipsea putinţa de ajutorare. Un om adusese la apostoli pe fiul său lunatic, cuprins de duh necurat, să-l vindece. Şi nu puteau. Căpeteniile jidovilor căutau să răsfrângă neputinţa ucenicilor asupra Învăţătorului lor, ca să-L umilească înaintea poporului. Şi se făcuse tulburare mare. Citeşte în continuare »

În tâlcuirea evangheliei din numărul trecut, am vorbit pe larg despre boli şi încercări. În continuare vom spune din nou că bolile şi încercările sunt legate cu o aţă al cărei capăt este în mâna lui Dumnezeu. Rostul nostru nu este numai să rupem aţa – să scăpăm de boli şi încercări – ci să ascultăm chemarea şi solia lor cea cerească.

Înainte de asta cu sute de ani – în Evul mediu – pentru pedepsirea celor vinovaţi se folosea şi o pedeapsă ciudată. Osânditul era legat de capătul unul scrânciob ce atârna deasupra apei. Iar de celălalt capăt – pe uscat – stăteau judecătorii. Vinovatul era ridicat în sus şi apoi lăsat repede să se cufunde în apă. Judecătorii numărau până la 10, 20; medicii stăteau cu ceasul în mână; osânditul era scos la vreau afară şi apoi iar scufundat şi scos. Pe urmă i se da drumul. Popor mult se strângea la priveliştea acestei pedepse. În chipul de alături se vede o femeie ispă­şind această grozavă pedeapsă. Citeşte în continuare »

Nici nu-mi pot închipui o mai nimerită întovărăşire pentru izbânda propoveduirii cuvântului de mântuire şi pentru înrădăcinarea binelui între oameni. Şi totuşi nu se sprijinesc în deajuns. Preoţimea nu face destulă propagandă şi aşa gazeta nu-i poate veni într’ajutor pretutindenea.

S’a întâmplat şi cazul regretabil, că după câţiva numeri, preotul a scris să nu i-se mai trimită gazeta, că oamenii nu vor să o mai plătească. Iar când a văzut epitropul, că nu se mai pune în vânzare la uşa bisericii, a scris el să i-se trimeată de douăori atâtea gazete ca mai nainte şi va îngriji el să nu ră­ mână nevândute.

Iată o dovadă foarte grăitoare. Şi ca aceasta am putea aduce multe, ca să se vădească lipsa de înţelegere şi de interes, pe care preoţimea ar trebui să le aibă, faţă de cel mai de seamă tovarăş în munca lor pentru îndrumarea religioasă a poporului. Citeşte în continuare »

Evanghelia de duminică ni-L arată pe Mântuitorul ca pe un Doctor bun ce dă lu­mină la doi orbi, vindecă un îndrăcit şi tămăduieşte toată boala şi neputinţa în popor.

O, ce Doctor mare şi bun a fost Iisus Mântuitorul! Pe oriunde ajungea El, bolile şi durerile încetau, bolnavii se făceau sănătoşi. „Mergând, spu­neţi lui Ioan – zicea însuşi Iisus – că orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se vesteşte” (Mt 11, 4-5). Citeşte în continuare »

În vremea aceea, trecând Iisus, au mers după Dânsul doi orbi, strigând şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!”.

Iar după ce au mers în casă, au venit la dânsul orbii şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?”. Grăit-au Lui: „Aşa, Doamne!”.

Atunci S-a atins de ochii lor, gră­ind: „După credinţa voastră fie vouă!”. Şi s-au deschis ochii lor. Şi le-a poruncit lor Iisus, grăind: „Vedeţi, nimeni să nu ştie”. Iar ieşind ei, L-au vestii pe Dânsul în tot pământul acela. Citeşte în continuare »

În vremea aceea, trecând Iisus în latura Gherghesenilor, L-au întâmpinat pe Dânsul doi îndrăciţi, ieşind din mormânturi, foarte cumpliţi, încât nu putea nimenea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au strigai grăind: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne munceşti pe noi?”. Şi era departe de dânşii o turmă mare de porci, păscând. Iar dracii Îl rugau pe El, zicând: „De ce ne goneşti pe noi? Dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci”. Şi a zis lor: „Mergeţi”. Iar ei ieşind, au mers în turma cea de porci şi îndată a sărit toată turma de porci de pe ţărmuri în mare şi s-a înecat în apă. Iar păstorii au fugit şi, intrând în cetate, au spus de toate, şi cele de cei îndrăciţi. Şi iată, toată cetatea a ieşit întru întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L pe Dânsul, L-au rugat ca să treacă din hotarele lor. Şi intrând în corabie, a trecut în cetatea Sa. (Mt 8, 28-34)

Învăţătura evangheliei de duminică este aceasta: Citeşte în continuare »

Şi Petru, şi Iuda apostolul au greşit. De frica unei slujnice, Petru s-a lepădat cu jurământ de Domnul, iar Iuda L-a vândut pentru lăcomia banilor. Amândoi s-au căit pentru greşeala ce au făcut. Dar este o mare deosebire între căinţa lor. Petru s-a căit îndată. Ispita şi căderea lui au ţinut o clipă şi această clipă a plâns-o cu amar şi a stropit-o mereu cu lacrimi sfinte de căinţă. „Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.” Citeşte în continuare »

Iona prorocul a stat 3 zile înghiţit de un chit (peşte de mare) şi a 3-a zi chitul l-a aruncat afară la uscat. Această întâm­plare a închipuit moartea şi învierea Mân­tuitorului Hristos. Citeşte în continuare »

Când ştia că se apro­pie ceasul, Iisus îşi îndemna apostolii, zicândo-le: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, că duhul este osârduitor, iar trupul nepu­tincios” (Mt 26, 41). Atunci Petru a început a se lăuda că el va urma pe Iisus şi la moarte. Dar Iisus i-a zis: „Nu va cânta cocoşul până de 3 ori te vei lăpăda de Mine”. Cuvintele Domnului s-au îm­plinit. Când Îl duceau pe Iisus legat, Petru, de frica unei slujnice, s-a lepădat de 3 ori cu jurământ, zicând: „Nu cu­nosc pe omul acesta (pe Iisus)”. „Şi întorcându-se, Domnul se uită în faţa lui Pe­tru şi aducându-şi aminte Petru de cuvântul Domnului, ieşind afară, plânse cu amar” (Lc 22, 55-62). Citeşte în continuare »

din foaia „Lumina Satelor”, anul VI, nr. 26, Sibiu. 26 iunie, 1927

Evanghelia de duminică istoriseşte cum i-a chemat Iisus la apostolie pe patru dintre apostolii Săi; i-a văzut pescuind în marea Galileii, S-a apropiat de ei şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”, iar ei îndată lăsându-şi mrejele şi corabia, au mers după Domnul… (citiţi pe larg această evanghelie la Matei 4, 17-25). Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul XII, nr. 24, Sibiu, 11 iunie, 1933

Duminică avem prăznuirea tuturor sfinţilor şi de aceea se citeşte evanghelia despre cei ce şi-au lăsat toate şi au urmat lui Hristos. Această prăznuire a sfinţilor este pusă cu învăţătură pentru noi. Să luăm şi noi pildă de viaţă din vieţile lor: „Fiţi şi voi sfinţi întru toată viaţa, căci scris este: «Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt»” (I Ptr 1, 14-16). Asta înseamnă că şi noi putem şi trebuie să mergem pe urmele vieţii sfinţilor. Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci s-au făcut; şi viaţa lor este pusă înaintea noastră ca şi noi să facem asemenea lor. Şi oare sfinţii cum s-au făcut aleşii şi iubiţii Tatălui ceresc? Citeşte în continuare »

(Mc 10, 28-31).

 

Duminică prăznuim amintirea tuturor Sfinţilor. Biserica noastră învaţă că trebuie să cinstim amintirea sfinţilor şi trebuie să-i rugăm, ca pe nişte slujitori ai lui Dumnezeu, să mijlocească pentru noi şi cererile noastre. Dar, pe lângă această cinstire ce trebuie să o dăm sfinţilor, Biserica îi pune înaintea noastră şi pentru ca să luăm pildă de viaţă de la ei, să ne îndreptăm viaţa pe urmele lor.

Putem noi să mergem pe calea lor? Da, putem! Şi evanghelia de duminică ne învaţă cum trebuie să mergem pe această cale. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VI, nr. 23, Sibiu, 5 iunie, 1927

din foaia ”Lumina Satelor”, anul XII, nr. 22, Sibiu, 28 mai. 1933

Din nou ne cheamă Părintele Iosif – Rusaliile Oastei la Sibiu

”Ascultarea” – tema principală a Adunării de Tineret de la Sibiu

din foaia „Lumina Satelor”, anul III, nr. 21, Sibiu, 1 iunie, 1924

din foaia ”Lumina Satelor”, anul V, nr. 23, Sibiu, 30 mai, 1926

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR