Arhiva pentru categoria: ‘Maica Domnului’

Sfântul Ioan Maximovici

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalmi 103, 25), exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate?

În alt psalm se spune: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmi 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 1-3). Citeşte în continuare »

Sfântă, Sfântă, Sfântă/ ca o lacrimă plăpândâ/ vino dulce adiere/ peste greul trup de miere// Sfântă Maică şi Fecioară/ ruga ta caldă coboară/ peste lumea asta rece/ peste verbul care trece.

Într-o lume a amintirilor, fiecare om îşi poate imagina doar cum i-a fost propria naştere. De naşterea mamelor nici nu mai pomenim. Şi, totusi, exista o naştere a Naşterii. În fiecare an, la 8 septembrie, după ce au trecut doar şapte zile de la începutul Anului bisericesc, prăznuim Naşterea Maicii Domnului.

Orice cunună, cât am căuta, nu are început şi sfârşit, dar, dacă tot ne este data neliniştea căutărilor, vom descoperi ca are miez. În cununa sfinţilor de peste an, Naşterea Maicii Domnului este miezul. Un miez dulce, adevărat şi, mai ales, bisericesc.

Naşterea Maicii Domnului este miezul dulce al existenţei noastre, deoarece este Naşterea Bucuriei. Acum se înnoieşte tot neamul omenesc şi amărăciunea Evei în bucurie se preschimbă. De la durerea naşterii de copii transmisă Evei până la plinătatea harului începută de Pururea Fecioara Maria este cale de o sărbătoare dulce. Citeşte în continuare »

Al lui Neofit Preotul, monahul și zăvorâtul la preacurata și dumnezeiasca naștere a Celei fără de prihană Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria,

Binecuvintează, părinte,

Începutul oricărui fruct este floarea și aceasta în chipul cel mai limpede. Dar începutul mântuirii noastre este nașterea de Dumnezeu dăruită și de Dumnezeu aleasă a preacuratei și preanevinovatei Maria, pururea Fecioara și aceasta în modul cel mai limpede. Pe care lăudând-o o și prăznuim astăzi după datorie. Pentru ca întregul ciclu al anului să fie binecuvântat prin ea s-a născut în această lună, cea dintâi a anului, dar a adormit în ultima cu somnul nemuririi pentru ca asumându-și cele zece luni dintre acestea ciclic să le binecuvinteze prin nașterea ei și prin adormirea ei purtătoare de viață. Despre care nu este vremea a vorbi acum, ci când este vremea sfintei Adormiri aceleia. Dar acum suntem aduși să filosofăm pe scurt despre Sfânta Naștere a ei, și atâta avem a spune despre ea, cât ne va insufla cuvânt harul ei. Citeşte în continuare »

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia? Citeşte în continuare »

După săvîrşirea tuturor tainelor mîntuirii noastre şi după Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata şi Preabinecuvîntata Fecioară Maria, Maica Lui şi Mijlocitoarea mîntuirii noastre, vieţuia în Biserica creştină, care începuse a-şi răspîndi numele prin toată lumea, veselindu-se pentru slava Fiului şi Dumnezeului său. Căci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încă din zilele vieţii sale avea să fie fericită de toate neamurile; pentru că Iisus Hristos fiind slăvit pretutindeni, era fericită şi Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pămîntul celor vii. Şi s-a apropiat de preacinstita şi preaslăvita ei adormire, fiind plină de zile; deci, dorea ca să iasă din trup şi să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată şi necontenită dumnezeiască dorinţă, ca să vadă preadulcea şi preadorita faţă a Fiului său, Care şade în ceruri de-a dreapta Tatălui. Arzînd către Dînsul mai mult decît serafimii, prin văpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii săi cei preasfinţi. Ea se ruga Domnului cu căldură, ca să o ia şi pe ea la Dînsul din valea aceasta a plîngerii, şi s-o ducă în bucuriile cele de sus şi nesfîrşite. Citeşte în continuare »

Omilia 37

La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile pururea Fecioarei şi Maicii Domnului. Citeşte în continuare »

Pr. Constantin Necula

Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare despre respectul lui Iisus Hristos pentru fecioria și curăția Maicii Sale. Da, da. Exact antidotul la descotorosirea de inocență la care asistăm de oarecare timp. Nu doar în cultura cotidiană a României, dar pe mine, ca român, mai ales hula împotriva fecioriei din Țara mea mă arde la suflet. Mesajul împotriva familiei, cu orice preț, inclusiv al penibilului logic, face parte din colajul de manipulare prin care familia trebuie înjosită, umilită, aruncată la coșul istoriei. Din dragul utopiilor morale lipsite de morală, construcții ambigue ale unor frustrări nedemne și alimentate de un marketing agresiv, de piață efectivă. Abuz de manipulare. Dinaintea psihozelor gălăgioase se înalță suavitatea plină de transparență a firescului Adormirii Maicii Domnului. Logica luminoasă a iubirii Fiului pentru Mama sa, termeni care, nu-i așa, ne spun experții în nimicuri, nici măcar nu mai există. Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
Cateheză despre Maica Domnului – Pr. Prof. Dr. Vasile GORDON

Prăznuirea Adormirii Preasfintei măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria – Sfântul Nicolae Velimirovici Citeşte în continuare »

11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fe-cioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,
care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă,
de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

6. Maica Domnului Iisus, care stătea mereu în umbra Lui, retrasă şi smerită, fără a dori să fie nici măcar văzută de mulţime,
era, desigur, cea mai atentă ascultătoare a Cuvintelor Lui.
Fiindcă nimeni altcineva pe lume nu ştia atât de bine ca ea cine este El, Fiul ei.

7. Nimeni altcineva pe lume nu mai putea avea asemenea încredinţare despre Dumnezeirea lui Iisus ca ea, Mama Lui Dulce.
De aceea credinţa tuturor celorlalţi a avut nevoie de semne şi dovezi,
de întrebări şi răspunsuri,
de alergări şi pipăiri.
Singură credinţa Maicii Sfinte n a avut nevoie de acestea,
pentru că singură ea nu se îndoise niciodată.
De aceea nici nu se scrie nimic despre ea, în toate aceste frământate zile ale Învierii,
fiindcă lucrurile cele mai evidente, nu i nevoie să le dovedeşti. Citeşte în continuare »

Biserica noastră Ortodoxă învaţă că Preacurata n-a rămas îngropată în mormânt, ci – printr-o minune – a fost înălţată în slăvile vieţii cereşti. Iar învăţătura aceasta nu e întemeiată pe legende, ci pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu.

În vedeniile sale, Evanghelistul Ioan a văzut pe Preacurata în slăvile vieţii cereşti: „Şi semn mare s-a arătat pe cer: femeie învăluită în soare şi luna sub picioarele ei şi pe capul ei cunună cu doisprezece stele” (Apoc 12, 1). Iar Psalmistul David, aşişderea, chipul Preacuratei l-a văzut în Psalmul 44: „Înainte a stătut Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată împodobită” (Ps 44, 11). Citeşte în continuare »

din foaia „Oastea Domnului”, nr. II, nr. 20, Sibiu, 17 mai, 1931

Nici Crăciunul, nici Paştele, nici Bobotează, nici Schimbarea la Faţă nu sunt numite Buna-Vestire. Şi iată că Praznicul de astăzi se numeşte Buna-Vestire. De ce?

Ce fel de Bună-Vestire a coborât din Ceruri? Ce s-a întâmplat în amara noastră viaţă lumească? Oare este posibilă Buna-Vestire în lumea în care există moartea? Oare este posibilă adevărata dreptate în lumea în care totul se preface în spasmele morţii, înaintea monstrului morţii? Astăzi s-a petrecut cea mai mare Bună-Vestire. Ce s-a întâmplat? Astăzi Sfântul Arhanghel Gavriil vine la Sfânta Fecioară şi îi aduce la cunoştinţă această Bună Vestire: Vei naşte Fiu şi vei chema numele lui Iisus-Mântuitorul şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1, 31-33). Cum este posibil ca Domnul şi Dumnezeul necuprins să Se nască din fecioară? Cum să Se zămislească în trupul Preasfintei Fecioare? Taina aceasta este mare, mai presus decât toate tainele. Citeşte în continuare »

„La plinirea vremii” trimis a fost de Dumnezeu Îngerul Gavriil într-un oraş din Galileia, Nazaret, către Fecioara Maria, aducându-i vestea că, din Duhul Sfânt şi puterea Celui Preînalt, va concepe şi va naşte pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe care-L va chema Iisus.
[…] Această naştere a lui Dumnezeu în făptura sa e de fapt o renaştere a omului, – proces care a fost anunţat, pregătit şi care a evoluat logic în istorie. Aceasta însemnează cuvintele:„La plinirea vremii”.
Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinţă ca Tatăl omului să se facă Fiul omului. Dar iată că s-a făcut. S-a făcut istoric şi de-atunci se face mistic în toţi cei ce-L primesc pe Dumnezeu şi se nasc de sus a doua oară. Deci când sufletul, când făptura noastră întreagă se face curată, când ajungem pe căile ascezei şi ale iubirii, la starea de fecioară, se întâmplă şi pentru noi plinirea vremii, a naşterii lui Iisus în făptura noastră.
[…] Cu Iisus apare în lume o nouă generaţie de oameni, neamul lui Iisus, care nu se naşte după legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o naştere spirituală, generaţia spirituală a lui Iisus.

Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984

Se spune că în ziua când Mântuitorul era pe cruce, după ce Îşi împlinise şi după ce rostise toate cele şapte cuvinte de pe cruce, o încredinţase pe Sfânta lui Mamă ucenicului iubit, împlinindu-Şi astfel cea din urmă datorie, către cea mai scumpă fiinţă care era Mama Lui, care rămânea şi văduvă, şi orfană, că nu mai avea pe nimeni. Din starea cea mai grea posibilă pentru o fiinţă, cu mâinile şi picioarele străpunse, atârnat pe-o cruce în cele mai grozave chinuri, El a arătat cât de mult a preţuit-o pe fiinţa aceasta care a pătimit împreună cu El de la cea dintâi zi din viaţa Lui şi până acum, la cea din urmă, când stătea atârnat pe cruce. Pentru că nimeni pe lumea aceasta nu suferise mai mult cu cineva, decât mama Lui. Au suferit şi ucenicii lângă Domnul, au suferit şi cei cărora le-a făcut El bine, dar cred că suferinţa nici unuia dintre celelalte suflete nu a fost de o aşa mare adâncime, usturime, durere, greutate ca suferinţa Mamei Lui. Cuvântul lui Dumnezeu i-a profeţit aceasta când bătrânul Simion, în clipa când L-a adus pe Copilul său spre binecuvântare la Templu, i-a zis: „Şi prin sufletul tău va trece sabia, ca să se descopere gândurile multor inimi”. Ce sabie dureroasă şi sfâşietoare a trecut prin sufletul ei! Citeşte în continuare »

din forbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Simeria – 17 august 1985

Ne rugăm Sfintei Fecioare, Maica Domnului, care stă la dreapta Domnului Iisus (după cum este scris: „Maica Ta stă la dreapta Ta îmbrăcată în aur de Ofir) să se roage pentru noi. Ea, acum două zile, a avut sărbătoarea Adormirii şi înălţării ei la dreapta Domnului. Ea, care a fost binecuvântată de Dumnezeu şi aleasă să fie vasul cel mai scump rânduit de Dumnezeu să fie o colaboratoare cu El la mântuirea neamului omenesc, s-a bucurat şi pe pământ, se bucură şi în veşnicie de cea mai mare binecuvântare de la El.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a pus în inimile noastre preţuirea evanghelică şi pentru Sfânta Fecioară. Arhanghelul Gavriil (cum spune el în scrierea lui Daniel… zice: „Eu, Gavriil, care stau în faţa lui Dumnezeu”), el, îngerul care stă în faţa lui Dumnezeu, a fost trimis să aducă vestea aceasta acelei sfinte şi alese fiinţe de pe pământ, pentru ca să arate prin această alegere ce înţelepciune a fost în lucrarea lui Dumnezeu. De obicei, se spune că arătarea Sfintei Treimi pentru prima dată în istorie şi în Evanghelie a fost cu ocazia Botezului Mântuitorului, când, în apele Iordanului, Tatăl a mărturisit despre Fiul şi Duhul Sfânt S-a arătat ca un porumbel. Adevărat a fost acest lucru. S-a arătat Sfânta Treime atunci… Dar prima dată S-a arătat în momentul în care îngerul a venit să mărturisească Sfintei Fecioare alegerea ei de către Dumnezeu. Atunci îngerul a zis: „Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul te va umbri”. Iată, arătarea Sfintei Treimi s-a făcut prima dată [la Buna Vestire].

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

(Luca 1, 24-38)

Soarele se oglindeşte în apa cea limpede şi cerul în inima curată.

Dumnezeu Duhul Sfânt are multe sălaşuri în această lume întinsă, dar inima neprihănită a omului este locaşul în care Îi este cel mai bine-plăcut să Se sălăşluiască. Acesta este adevăratul Lui sălaş; toate celelalte sunt numai locuri în care Îşi face lucrarea.

Inima omului nu poate fi niciodată pustie. Întotdeauna este plină cu ceva: fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se aflăn inimă este prin sine legat de curăţia ei.

Era o vreme când inima omului era plină numai cu Dumnezeu – o oglindă a frumuseţii lui Dumnezeu, o psaltire pentru lauda lui Dumnezeu. Era o vreme când totul se afla întru adevăr, în mâna lui Dumnezeu, în afară de primejdii; dar când omul, în nebunia lui, a luat lucrurile în mâinile sale, multe fiare sălbatice au atacat inima omului; şi de aici a venit în lăuntru robia inimii omului şi, în afară, ceea ce se înţelege ca istorie a omenirii. Citeşte în continuare »

Preot Vasile Gordon

Colinde, colinde!/E vremea colindelor, /Căci gheaţa se-ntinde/Asemeni oglindelor./Şi tremură brazii/Mişcând rămurelele,/Căci noaptea de azi-i/Când scânteie stelele./Se bucur’ copiii,/Copiii şi fetele,/De dragul Mariei,/Îşi piaptănă pletele,/De dragul Mariei/Şi-a Mântuitorului,/Luceşte pe ceruri/O stea călătorului…/(M. Eminescu, „Colinde, colinde”).

Începem cuvântul consacrat Soborului Maicii Domnului, sărbătoarea zilei a doua a Crăciunului, cu această splendidă poezie eminesciană, pentru că descrie în mod admirabil atmosfera şi semnificaţia acestei frumoase zile: cinstirea Sfintei Fecioare Maria în ambianţa plăcută a colindelor. Citeşte în continuare »

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) Citeşte în continuare »

Troparul praznicului

Astazi legaturile nerodirii de fii se dezleaga, ca pe Ioachim si pe Ana auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nadejde a naste pe Maica lui Dumnezeu, aratat s-a fagaduit lor. Din care Insusi S-a nascut Cel necuprins, om facandu-Se, Ingerului poruncind sa strige ei: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”

Domnul si Dumnezeul nostru, vrand sa-si gateasca pentru Sine locas insufletit pe pamant, casa sfanta spre salasuirea Lui, a trimis pe ingerul Sau catre dreptii Ioachim si Ana, dintru care a voit sa se nasca Maica Sa si le-a vestiti lor, care erau neroditori si sterpi, ca le-a dat Dumnezeu lor dar de zamislire, spre nasterea Fecioarei. Drept aceea, s-a zamislit Sfanta Fecioara Maria si s-a nascut din samanta barbateasca, insa din fagaduinta, fiind parintii ei, adica, batrani si sterpi. Ca numai Hristos singur S-a nascut din Sfanta Fecioara Maria mai presus de fire, negrait si netalcuit, precum El singur stie, fara de voie trupeasca. Si, Dumnezeu desavarsit fiind, toate ale iconomiei Lui celei dupa trup desavarsit le-a luat asupra Sa, adica firea oamenilor, asa precum a zidit-o si a plasmuit-o dintru inceput. Citeşte în continuare »

septembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR