Arhiva pentru categoria: ‘Mărgăritarul ascuns’

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) Citeşte în continuare »

11. Singurul timp când Domnul nu ne însoţeşte este acela în care noi pierdem urma paşilor Lui şi o luăm pe alte urme, înşelătoare, care ne duc spre căi ce nu sunt ale Lui.
Să ne trezim atunci când suntem fără El sau fără pacea inimii noastre şi să căutăm cât mai repede şi mai smeriţi calea Lui, pe care noi o pierdusem.
Atunci iarăşi Îl vom regăsi, aşteptându-ne acolo unde Îl lăsasem, spre a ne însoţi mai departe. Citeşte în continuare »

1. Să fim îngăduitori cu cei care ne învaţă pe noi şi pe mulţi umblarea în neprihănire;
şi ei sunt oameni!
Să ne rugăm stăruitor pentru cei care ne îndrumă în cunoaşterea lui Dumnezeu, fiindcă pe cele mai înalte culmi bat vânturile cele mai puternice.
Oamenii cei mai mari au şi ispitele cele mai mari.

2. Când păcătuieşti, nu păcătuieşti cu mâna altuia, ci cu a ta.
nici cu ochii altuia, ci cu ai tăi,
nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,
nici cu gura altuia, ci cu a ta,
nici cu inima, nici cu sufletul altuia, ci cu ale tale.
Cu toate acestea trebuie să te întorci la Dumnezeu, pentru ca El să ţi le sfinţească.
Altfel, cu ele, cu toate, ai să plăteşti totul. Citeşte în continuare »

7 – Numai un Hristos Nevãzut, nu ar fi putut mântui lumea. A fost nevoie de un Hristos Vãzut… De Hristos Iisus Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Rãstignit între noi.
Este nevoie ca adevãrul sã devinã o realitate vie şi trãitã în viaţa noastrã – prin învãţãtura Lui.
Şi dragostea sã devinã vie, – prin unitatea şi umblarea frãţeascã, – altfel nu vom putea fi mântuiţi.
Trebuie Cuvântul sã Se facã Trup, în învãţãturã sã Se facã faptã şi milã între noi şi prin noi.
Numai o credinţã fãrã fapte, este ca un cuvânt fãrã împlinire, ca un cap fãrã trup, ca o coroanã fãrã trunchi…

8 – În chinurile vieţii mele o, iubire mântuitoare, – eu nu voi dori nimic altceva decât sã Te am pe Tine, şi sã-Ţi pot spune fericit cã Ţi-am fost credincios.
Iar Tu sã simţi în tot adâncul Tãu cã eu spun adevãrul cã Te-am iubit pânã-n ultima mea suflare…
Iisuse Domnul meu, încredinţeazã-Te de acest lucru: Tu ai fost cea Dintâi şi cea din urmã Coroanã a inimii mele. Numai Tu Iisuse Preaiubitul meu. Citeşte în continuare »

17. Să nu mai amărâm pe nimeni.
Să ne fie milă chiar şi de vrăjmaşii noştri, fiindcă ei au şi mai mare nevoie de mântuirea lui Dumnezeu decât prietenii.
Să le înlăturăm pe cât putem orice piedică din drumul lor spre Hristos, Domnul nostru, ca să-L poată afla şi ei pe scumpul nostru Mântuitor, Care a suferit pe Crucea Lui şi pentru ei.
Şi să facem slujba aceasta cu bucurie, cu milă, cu dragoste – şi nu de silă, ca ei s-o poată primi.
Puterea şi iubirea Lui ne va ajuta. Citeşte în continuare »

13. Când Dumnezeu a făcut legea şi a vrut s-o dea oamenilor, a încredinţat-o mai întâi femeilor, zicându-le:
– Dacă femeia o primeşte şi vrea ca ea să fie ţinută în casă şi în popor, Legea Mea va fi ţinută, pentru că femeia face ce vrea din casa ei şi din poporul ei.
Mult poate femeia, de aceea răspunderea ei este foarte mare – faţă de familia ei şi faţă de poporul ei.
Dacă Dumnezeu ar fi înştiinţat-o pe Eva, poate că n ar fi păcătuit nici Adam.

14. Greu este începutul oricărui lucru…
şi mai greu decât orice este ascultarea
şi începutul ei. De aceea este scris:
Dumnezeu iubeşte ascultarea mai mult decât jertfele.
Fericit cine începe să asculte, căci cine ascultă în suferinţă va începe să asculte şi în bucurie.
A asculta pe Dumnezeu este bucuria cea mai mare. În asta stă învierea, fiindcă este scris:
Şi cei ce-L vor asculta vor învia. Citeşte în continuare »

7. Dumnezeul şi Împăratul nostru cel nevăzut nu este ca împăraţii pământului cei văzuţi. El nu spune robilor Săi: Voi să-Mi daţi să mănânc, voi să-Mi daţi să beau, voi să munciţi pentru odihna Mea şi să muriţi pentru viaţa Mea.
Ci El ne dă nouă să mâncăm şi El ne pregăteşte să bem. El lucrează pentru folosul nostru şi El a murit pe Cruce pentru ca noi să avem viaţă veşnică.
Cu cât mai mult ar trebui să avem dorinţa de a-L sluji şi de a trăi pentru El!

8. Moise lupta cu rugăciunea în timp ce poporul lupta cu armele. Cât timp era rugăciune, poporul biruia. Când înceta rugăciunea, înceta şi puterea.
Ferice de poporul care, luptând, are pe cineva care se şi roagă.
Muncind, are pe cineva care se şi roagă.
Suferind, are pe cineva care se şi roagă.
Poporul care nu mai are rugăciune este pierdut. Citeşte în continuare »

1. Există un loc al binecuvântării şi un loc al blestemului.
Există un pământ al celor vii şi unul al celor morţi.
Există fii ai învierii şi există fii ai morţii.
Cine ascultă glasul lui Hristos şi vine la El trăieşte pentru viaţă şi moare pentru înviere.
Va veni o zi în care toţi cei îngropaţi în pământul celor vii vor auzi glasul binecuvântat al Celui Veşnic Viu chemându-i la slavă şi ei vor învia, mergând la El.
Aceştia sunt morţii care aud şi văd pe Dumnezeu.
Alege-ţi astăzi partea să fii cu ei, venind la El.

2. Când un păcătos este chemat de nouă ori să se îndrepte, iar el de nouă ori se împotriveşte chemării şi refuză să-L asculte pe Dumnezeu,
aceluia Dumnezeu îi ia pentru totdeauna dorinţa de a se mai îndrepta.
Şi acest om devine un mort înainte de a muri. Citeşte în continuare »

10. Drag Ierusalim Ceresc,
încă din drumul spre tine, încă pelerini şi străini fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,
inimile noastre pline de dorul tău îţi urează de bine de departe: Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit!

11. Scumpă Cetatea noastră cerească,
suntem încă departe pe drumul spre tine, apropiin-du ne, dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, ne luminează feţele, ne înlăcrimează privirile.
Dragostea care ne aşteaptă în tine ne umple de nădejde,
îmbrăţişările pe care ni le promiţi tu ne fac să te dorim cu un tot mai mare dor:
Pacea fericită să fie cu tine, drag Ierusalim dorit! Citeşte în continuare »

15. Mângâietorul şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc că mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile cu care să-mi încarc şi să-mi descarc sufletul spre Binefăcătorul meu şi spre binefăcătorii mei.
Ce mult dau şi ce mult primesc prin aceste două mijloace divine!
Cât de fericit sunt primind şi dând cu ele!
Îţi voi mulţumi veşnic că mi le-ai dat şi că mi le îm¬prospătezi neîncetat, Mângâietorul şi Dumnezeul meu.

16. O, cât de mare şi de bună este inima Ta, Preaiubitul meu Sfânt! Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-o şi o duci printre cei ce nu Te iubesc şi nu pot înţelege Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispreţuiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Te leapădă, fiindcă nu Te cunosc.
Iar Tu Te întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i, che¬mându i, aşteptându-i, iubindu-i până la moartea lor, a fiecăruia.
Dar şi atunci nu Tu Te desparţi – ci ei.
O, cât de mare este bunătatea Ta, Dumnezeul meu! Citeşte în continuare »

7. Iisuse, dulce Preaiubitul meu, ştiu că şi Tu doreşti de mine şi mă vrei al Tău, cum tot sufletul din mine şi cum toată fiinţa mea Te vrea pe Tine al ei.
Te rog, trimite pe Duhul Sfânt să netezească toate cărările dintre noi, să îndepărteze orice piedică şi orice vrăjmaş, grăbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.
Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.

8. Ce mult mă bucur eu, Doamne Iisuse, ce mult mă bucur eu când putem face binele împreună: Tu îmi dai mie, eu dau altora.
Tu mie – eu lor. Tu mă atragi pe mine, eu atrag pe alţii. Tu îmi spui mie, eu le spun lor. Tu prin mine şi eu prin Tine spre ei.
În toate acestea Tu eşti Începutul şi Tu Sfârşitul. Eu nu sunt decât nimicul dintre aceste două veşnice valori, albia dintre Izvor şi Mare. Citeşte în continuare »

1. Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vieţii mele l‑am biruit când am avut gândul inimii îndreptat spre Tine.
Toate valurile vieţii le-am despicat şi am trecut prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii Tale.

Peste toţi munţii am trecut cu o încredere biruitoare când Faţa Ta am văzut-o deasupra lor şi Mâna Ta mi se întindea luminoasă şi iubitoare.

O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin Tine am primit tot ce poate da mai frumos Dumnezeu cuiva aici, pe acest pământ…

Totul!

2. De dragul Tău, Iisuse, Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinţă şi nu am răspuns niciodată cu rău vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentru Tine, Preaiubitule Scump, căci toată fiinţa mea era a Ta. Citeşte în continuare »

15 – Sã luãm cu mulţumire tot ce ne dã Domnul nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rãu de nimic din ceea ce ne dã nouã şi care ne face şi pe noi fericiţi.
Dar nouã sã ne parã rãu de tot ce nu-I dãm spre bucuria Lui.

16 – O, când Te-am cunoscut Iisuse Domnul meu Iubit, – ce drag mi-ai apãrut dintr-o datã şi ce frumos erai totul.
Am simţit cum iubirea inimii mele toatã a zburat spre Tine… şi n-a mai voit sã vinã înapoi. A rãmas la Tine pentru totdeauna.
Aşa este şi acum dupã ani şi ani… şi aşa va fi şi în veci, şi în veci. Citeşte în continuare »

7 – Dumnezeul şi Împãratul nostru Cel Nevãzut nu este ca împãraţii pãmântului cei vãzuţi.
El nu spune robilor Sãi: voi sã-Mi daţi sã mãnânc, voi sã-Mi daţi sã beau, voi sã munciţi pentru odihna Mea şi sã muriţi pentru Viaţa Mea.
Ci El ne dã nouã sã mâncãm şi El ne pregãteşte sã bem. El lucreazã pentru folosul nostru şi El a murit pe Cruce pentru ca noi sã avem viaţã veşnicã.
Cu cât mai mult ar trebui sã avem dorinţa de a-L sluji şi trãi pentru El!

8 – Moise lupta cu rugãciunea în timp ce poporul lupta cu armele. Cât timp era rugãciune, poporul biruia. Când înceta rugãciunea, înceta şi puterea.
Ferice de poporul care luptând are pe cineva care se şi roagã.
Muncind, are pe cineva care se şi roagã.
Suferind, are pe cineva care se şi roagã.
Poporul care nu mai are rugãciune, este pierdut. Citeşte în continuare »

1 – Lacrimile care curg înãuntru, sunt cele mai grele lacrimi şi durerile îndurate singur sunt cele mai amare dureri.
De aceea mângâierile Domnului nostru Iisus Hristos, sunt totdeauna cele mai apropiate de acestea.

2 – Aşa sã-ţi duci toţi paşii tãi prin lume, încât oricine te va urma, sã ajungã la Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Aşa sã-ţi fie toate cuvintele tale spre semenii tãi, încât oricine te va auzi, – sã doreascã sã vinã la El.
– Atunci în Ziua cea Mare a Înfricoşatei Judecãţi tu vei putea privi cu bucurie nu numai în ochii tuturor celor pe lângã care au trecut paşii tãi şi cuvintele tale, – ci şi în Ochii Aceluia la care au ajuns.

3 – Dacã vei avea încrederea unui copil, iubirea unui copil, seninãtatea unui copil şi nevinovãţia unui copil, – vei putea trece prin viaţã şi cu neîngrijorarea unui copil.
Atunci vei intra în cer cu uşurinţa şi bucuria cu care intrã în camera de sãrbãtoare un copil la pãrinţii sãi. Citeşte în continuare »

9. Nu-ţi face părerea înainte de a asculta, ci după! Ascultă mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi spune „da“. Nu spune „da“ sau nu spune „nu“ înainte de a asculta tu însuţi ce spune Hristos despre El sau despre tine. Ascultă mai întâi cuvântul fratelui tău şi apoi fă-ţi o părere despre el. Nu spune „ştiu“ înainte de a şti bine.

10. Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfinte nu sunt aşa. Nu crede şi nu spune rău înainte de a gândi bine. Iată, însuşi Moise, care a adus legea cu porunca împotriva chipurilor cioplite, cel dintâi el însuşi a făcut un chip cioplit şi l-a înălţat în faţa poporului, ca un simbol al lui Hristos. Şi totuşi nimeni nu l-a învinuit pentru asta.
Depinde cu ce scop faci aceasta. Depinde ce simţământ te îndeamnă să o faci. Şi cu ce scop spui. Citeşte în continuare »

1 – Când glasuri neliniştitoare se ridicã în sufletul tãu,
– luptã sã le înãbuşeşti prin credinţã.
Când glasuri tulburate se grãmãdesc cu putere în inima ta
– luptã sã le rãzbaţi prin nãdejde
şi când întristãri dureroase îţi copleşesc duhul tãu, –
– luptã sã le supui prin iubire
fiindcã numai astfel te vei putea pãstra în pacea lui Dumnezeu.

2 – Cãi sunt numai douã – cea bunã şi cea rea
pe lângã ele şi printre ele pot fi mii
şi alegerea este numai una şi numai a uneia,
dar de ea depinde veşnicia sufletului nostru.
Sã gândim bine la asta.

3 – Dumnezeu nu are gurã omeneascã, dar cuvintele Lui sunt pe înţelesul tuturor oamenilor.
Cele vãzute, le putem pricepe numai prin cele ce se vãd – acestea fiind mijloacele prin care ni Se descoperã El Cel Nevãzut…
şi cãile pe care putem pãtrunde la El, Cel Nepãtruns.
şi singurã credinţa este însuşirea care le poate. Citeşte în continuare »

Toate laudele noastre
şi mai mult de mii de ori
nu pot spune-n veci Iisuse
cât Îţi suntem de datori.
Buze îngereşti sã-Ţi cânte
laude de nepãtruns,
– pentru slava Ta cea mare
niciodatã nu-i de-ajuns
nu-i de-ajuns, – nu-i de-ajuns
niciodatã nu-i de-ajuns.
Toate lacrimile noastre
şi-ai evlaviei fiori,
nu pot spune-n veci Iisuse
cât Îţi suntem de datori.
Pentru mila Ta cu care
ne-ai primit şi ne-ai rãspuns,
jertfa mulţumirii noastre
niciodatã nu-i de-ajuns
niciodatã nu-i de-ajuns.

Avuţia noastrã toatã
de Ţi-am da-o, nu putem
sã plãtim în veci Iisuse
datoria ce-o avem.
Dar când inima curatã
cu-al iubirii strop ascuns,
de Ţi-o dãm Iisuse, toatã
Doamne Ţie Ţi-e de-ajuns
Ţi-e de-ajuns, – Ţi-e de-ajuns,
Doamne Ţie Ţi-e de-ajuns.

Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”

Ce mult mi-ai dat – şi ce comori nespuse
– nu-i împãrat aşa de-avut ca eu
dar ce-Ţi fac eu, o ce-Ţi fac eu Iisuse,
îndatorat şi-ndatorat mereu?…

O, cum sã-Ţi pot puţinul ce-l pot face
cã nici acest puţin nu pot sã-l fac
şi sufletu-mi în lacrimi se desface
îndatorat şi-ndatorat în veac.

De ce nu pot sã-Ţi dau fiinţa toatã
cu tot ce am, cu inima din sân
când Tu Te-ai dat în totul dintr-o datã
ci-ndatorat ţi-ndatorat rãmân.

Dezleagã-mã Iubitul meu de toate
cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat
sã-Ţi pot da tot ce-n inimã se zbate
atât de-ndatorat şi-ndatorat…

Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”

 

1 – Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vieţii mele l-am biruit cînd am avut gândul inimii îndreptat spre Tine.
Toate valurile vieţii le-am despicat şi am trecut prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii Tale.
Peste toţi munţii am trecut cu o încredere biruitoare când Faţa Ta am vãzut-O deasupra lor şi Mâna Ta mi se întindea luminoasã şi biruitoare.
O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin Tine am putut primi tot ce poate da mai frumos Dumnezeu cuiva aici pe acest pãmânt…
Totul!

2 – De dragul Tãu Iisuse Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinţã – şi nu am rãspuns niciodatã rãu, vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericitã cã le îndur pentru Tine Preaiubitul Scump, cãci toatã fiinţa mea era a Ta.
Precum şi Tu erai întru totul al meu, când sufereai pentru mine. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR