Arhiva pentru categoria: ‘Mărturii’

O cuvântare a preotului Vasile Ouatu

 

„În zilele din urmă, vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea“ (II Tim. 3, 1-5).

 

Dragii mei fraţi, ostaşi ai lui Hristos! Citeşte în continuare »

Secerişul Oştirii Domnului

 

Orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţă şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se vesteşte“ (Matei 11,5).

Orice om de bine, doritor de sporul şi curăţirea poporului nostru, a trebuit să primească cu tresăltare vestea fericită că Oastea Domnului a ajuns azi deplin stăpână pe tipografia ei.

Îşi avea ea tipografie, dar dacă era datoare pentru ea, se cheamă că, nu era în totul a ei. Azi însă, când foaia «Oastea Domnului» de la 28 mai a.c. îmi aduce dulcea veste că aşezământul Oastea Domnului a scăpat de toate datoriile ei cu tipografia, mare îmi este bucuria, fiindcă este o dovadă că lucrarea ei prinde rădăcini tot mai puternice şi merge înainte.

 Ca Oastea Domnului să aibă o tipografie care a costat un milion opt sute cincizeci mii lei, o! – este o mare dobândă, care este spre cinste şi aşezământului în sine, şi eparhiei în care asemenea înfloriri creştineşti se petrec şi, la urma urmei, şi ţării întregi. Căci din toate acestea va ploua cu mană asupra ţării şi ea va dobândi, prin Oastea Domnului, sănătatea sufletească şi curăţia trupească pe care nici pe departe nu le pot dobândi, prin toate mijloacele mireneşti pe care se silesc să le aducă alţii din taberele mirenilor. Citeşte în continuare »

Judecaţi Oastea Domnului, dar n-o osândiţi!

 

Să cercetăm Scripturile, să mergem înapoi la Hristos, să vedem predica Sfinţilor Apostoli, predica Sfinţilor Părinţi şi vom da de originea Oastei Domnului. Pentru ce n-am merge de-a dreptul la izvor? Apa de la izvor este mult răcoritoare. Acest izvor este Sfânta Scriptură pe care Mama noastră, Biserica, ne-a păstrat-o cu atâta sfinţenie şi o propovăduieşte cu mult zel.

Poporul (…) din parohia mea n-a fost obişnuit cu predica şi cu Sfânta Carte. Începutul modest al cuvântului meu din uşa Altarului a stârnit cel mult curiozitatea. N-am descurajat. Ba, tocmai această curiozitate m-a îndemnat să pregătesc ogorul şi mai bine pentru Cuvântul Domnului. Făcând aceasta, m-am adâncit în Sfânta Scriptură, în care timp „Trâmbiţa Oastei“ de la Sibiu am auzit-o. O ascult mereu şi cu atenţiune. Mă ocup de Sfânta Scriptură. O introduc în şcoală (rurală) la studiul religiei în mod obligatoriu cu clasa a IV-a. Citeşte în continuare »

Vrăjmaşi din negură

 

În anumite ramuri, nu vedem vrăjmaşii unde sunt, dar îi vedem şi hărţuim pe cei care nu sunt.

În ţara noastră a răsărit un preot care a dat la iveală un aşezământ de-o frumoasă noutate. E preotul Iosif Trifa, de peste munţi, care a înfiinţat o tabără de vieţuire şi de lucrare creştinească, zisă «Oastea Domnului».

Ţinta cea dintâi a acestei noi înjghebări a fost de a stârpi beţia, deoarece beţia nu se putea desfiinţa prin mijloacele obişnuite, prin sfaturi, sperieturi medicale, ci numai prin fiorii credinţei. Preotul Trifa şi-a luat calea aceasta. Citeşte în continuare »

…Vrednici de toată dragostea noastră

 

Este prea adevărat că, în zilele noastre, pe lângă unele aspecte de împietrire şi de crescândă apostazie, sunt şi destule dovezi de bună dispoziţie religioasă şi destulă cucernicie.

Priviţi la aceşti entuziaşti ai Bisericii noastre care se numesc (precum cred că aţi auzit) ostaşi din Oastea Domnului. Sunt oameni vrednici de toată dragostea noastră şi fruntaşi în viaţa creştină românească. Dar pietatea lor şi solidaritatea lor frăţească se înveşmântează în oarecare aspecte pe care, fie o gelozie deghizată, fie o sinceră şi nevinovată simplitate a cugetului, le declară de suspecte şi le denunţă opiniunii ortodoxe. Citeşte în continuare »

Vom suferi mai mult de-acum

 

În alergarea spre ţintă, spre Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre (I Cor. 9, 24; Filip. 3, 14), facem un popas. Dar nu pentru a ne opri din înainte, ci pentru a da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, că până aici a fost cu noi, aşa că putem zice plini de încredere: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul“ (I Samuel 7, 12). Prin şcoala pustiei, până aici ne-a adus Domnul cu Mână tare şi cu Braţ înalt.

Slăvit să fie Numele Lui, că ne-a ajutat să ajungem până aici pe drumul desăvârşirii. Şi cade-se a ne gândi la felul minunat al Lucrării Domnului.

Dumnezeu a crescut, prin Focul Duhului Sfânt, un om. Prin focul suferinţelor şi necazurilor câte au trecut peste el o viaţă întreagă, Domnul a adâncit într-însul, în fiinţa sa, marile adevăruri ale mântuirii şi ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi apoi l-a pus să lumineze din cetatea Sibiului, pentru a ajuta şi altora să meargă pe calea desăvârşirii. Acesta este Părintele Iosif. Citeşte în continuare »

Ce datorez eu Oastei Domnului

 

Acum, când am fost învredniciţi de Dumnezeu să prăznuim zece ani de la întemeierea tovărăşiei noastre ortodoxe, «Oastea Domnului», se cuvine, drept mulţumire Comandantului Suprem al ei, Domnului nostru Iisus Hristos, să arăt şi eu ce datorez acestei frăţii creştine de când am intrat în ea.

 

  1. Pentru întâia dată am simţit, cu adevărat, ce însemnează comunitatea creştină activă.

Când am văzut cât de mult şi adevărat se iubesc şi se stimează fraţii ostaşi, între ei şi cu alţii, cum năzuiesc mereu să coboare în viaţa lor învăţătura lui Hristos, cum cercetează de regulat Sfânta Slujbă şi toate regulile sfintei noastre Biserici, cum se ajută între sine şi pe alţii din afară de tovărăşie, cum se roagă şi cum vorbesc în adunările lor, cum propovăduiesc cu credinţă şi cu lacrimi pe Mântuitorul nostru – văzând, zic, toate acestea, am simţit mai cu putere şi mai adânc, ce frumoasă este dragostea creştină, izvorul tuturor bunătăţilor vieţii sufleteşti a oamenilor, şi cât de tari pot fi creştinii când stau laolaltă, legaţi prin asemenea sfântă legătură. Citeşte în continuare »

…LA ZECE ANI DE OASTE

Redăm mărturiile unora dintre clericii şi laicii cu aleasă pregătire culturală şi religioasă din vremea când Oastea Domnului se găsea la primii ei zece ani de activitate duhovnicească în ţara şi în Biserica noastră.

Rugăm pe toţi cititorii acestor rânduri să mediteze bine asupra mărturiilor prezentate – ele fiind izvorâte din inimile acestora, cât încă ei era sinceri şi nepărtinitori – pentru că, ceva mai târziu, când s-au petrecut evenimentele potrivnice Oastei Domnului, ce s-au dezlănţuit contra profetului trimis de Dumnezeu spre iniţierea acestei Lucrări, unii dintre aceştia n-au mai vorbit la fel. Influenţaţi de unele evenimente şi aserviţi unor oameni, ei au trădat adevărul şi s-au lepădat de legământul lor dintâi. Citeşte în continuare »

Biserica noastră Ortodoxă învaţă că Preacurata n-a rămas îngropată în mormânt, ci – printr-o minune – a fost înălţată în slăvile vieţii cereşti. Iar învăţătura aceasta nu e întemeiată pe legende, ci pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu.

În vedeniile sale, Evanghelistul Ioan a văzut pe Preacurata în slăvile vieţii cereşti: „Şi semn mare s-a arătat pe cer: femeie învăluită în soare şi luna sub picioarele ei şi pe capul ei cunună cu doisprezece stele” (Apoc 12, 1). Iar Psalmistul David, aşişderea, chipul Preacuratei l-a văzut în Psalmul 44: „Înainte a stătut Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată împodobită” (Ps 44, 11). Citeşte în continuare »

Pentru cei care îmi cer „fotografie“…

 

De ani de zile mă îmblătesc unii cu rugarea să le trimit fotografia, iar alţii cu cererea să o dau la foaie.

Să mă ierte că nu le-am răspuns nimic. În Lumina Evangheliei este o singură „fotografie“ pe care trebuie să o privim şi admirăm: Iisus cel Răstignit pentru noi şi mântuirea noastră. Toţi ceilalţi trebuie să stăm jos, cu feţele aplecate la picioarele Crucii Sale. Prin El suntem ceea ce suntem. Toate „meritele“ noastre sunt darurile Lui.

Ce frumos a spus Sfântul Apostol Pavel acest lucru: „Departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva, decât cu Crucea Domnului nostru Iisus Hristos“ (Galateni 6, 14). „Nu mă voi lăuda decât întru slăbiciunile mele, căci puterea lui Hristos întru neputinţă se desăvârşeşte“ (II Cor. 12, 5-10). Citeşte în continuare »

Scrisoarea Părintelui Iosif Trifa – către adunarea Oastei de la Bucureşti –

 

Iubiţii mei fraţi!

De aici, din depărtare, vă trimit şi eu flacăra dragostei mele pentru „focul ce l-aţi aprins în Capitală“. În praznicul celui care a coborât, prin rugăciune, foc din Cer – Domnul să vă învrednicească şi pe voi de Focul cel din Cer, de Focul cel sfânt al Duhului Sfânt.

În praznicul celui pe care Domnul l-a răpit într-un car de foc şi l-a ridicat la Cer, Domnul să vă învrednicească şi pe voi, scumpii mei fraţi, de acele clipe de ridicare sufletească spre Cer. Aceste clipe se simţesc şi în adunările Oastei. Sunt clipe în care ardem pentru dragostea Domnului, pentru lucrul Lui, pentru iubirea aproapelui, căci „dragostea este jar de foc; flacără a Domnului“ (Cânt. Cânt. 8, 6). Noi, ostaşii Domnului, trebuie să fim mereu „răpiţi“ de „carul cel de foc“ al Duhului Sfânt. Citeşte în continuare »

Telegrama către Părintele Iosif

 

Adunarea sărbătorească de concentrare a Oastei Domnului, din Capitală, trăind clipe de sacre bucurii pe «Carmelul» duhovnicesc – unde idoleştile întinări au fost arse pe rugul de foc al Cuvântului şi rugăciunii – şi hotărâri de viaţă cu Dumnezeu, izbucnite din inimile predate Lui, îţi trimite dor înaripat de revedere pe fronturile de luptă!

Preşedinte, Arhim. Scriban

 

Una dintre surorile martire este sora noastră Ana de la Ghencea.

Pr. Vasile ne spune: sora aceasta este un suflet total predat Domnului. Suferă pentru aceasta, suferă nespus de mult, suferă înjurături, bătăi, schingiuiri de la bărbatul ei – un gadarean al zilelor noastre. Întărâtat uneori şi de alţii, o bate în stradă, în casă, în fabrică – unde apucă. Iar ea tace, rabdă, răspunde cu blândeţe. Este o vrednică ostaşă a lui Iisus.

Şi până la urmă a câştigat, pentru Dumnezeu, toată casa ei. Citeşte în continuare »

În ziua de Sfântul Ilie, Oastea Domnului din Bucureşti, în secţii unite, cheamă la o adunare frăţească pe ostaşii Domnului din împrejurimi – înţelegem, din jud. Ilfov şi din cele vecine. Vrem să ne cunoaştem în Domnul. Va fi o zi de concentrare duhovnicească. Am ales ziua Sfântului Ilie, pentru a arăta cum înţelegem noi, ostaşii, să prăznuim pe aleşii Domnului din veac.

Dimineaţa, fraţii iau parte la slujba Sfintei Liturghii, la bisericile «Sfânta Treime» din Ghencea (pr. Vasile Ouatu) şi «Kalinderul» str. Doamnei (pr. Arhim. Iuliu Scriban). La Ghencea (Calea 13 Septembrie Nr. 211) va avea loc şi solemnitatea legământului celor pregătiţi pentru ostăşia Domnului. Citeşte în continuare »

O mărturisire a unui preot din Bucovina

către Părintele Iosif

 

Ne chemaţi pe noi, ostaşii Domnului, din toate unghiurile ţării, la Sibiu, să luăm parte, în zilele de sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt, la marea sărbătoare a Oastei. Oare se poate o altă chemare mai frumoasă, care să trezească în inimile şi sufletele noastre mai multă bucurie şi însufleţire şi un dor mai fierbinte de a urma aceste chemări, ca chemarea grupării centrale? Eu nu cred ca acela care a pătruns în ideile Oastei Domnului să nu dorească a vedea şi a vorbi cu aceia care au dat fiinţă acestei Mişcări şi care au muncit şi au adus jertfe mari pentru răspândirea ideilor ei. Acum, dacă nu putem veni şi noi acolo, daţi-ne voie, iubite Părinte Trifa, ca măcar să vă aducem la cunoştinţă simţămintele noastre de care suntem pătrunşi în ceasurile şi momentele cele pline de înălţare sufletească. Citeşte în continuare »

 Acum duminică avem la rând evanghelia de la Matei capitolul 14, versetele 22-34. Este evanghelia când se făcuse furtună în călătoria aposto­lilor cu corabia şi Iisus li S-a arătat umblând pe apă. Apostolii s-au speriat văzându-L, dar El i-a liniştit şi l-a chemat pe Petru să vină la El peste valuri, iar când a început a se cufunda, l-a mustrat blând: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”… Şi „a poruncit vântului să tacă” şi furtuna îndată a încetat. Citeşte în continuare »

Unul dintre fraţi…

 

Când ne-a strâns mâna moş Bucur din Răşinari, i-am simţit inima în palmă. Tremura înfiorată de fiorul sfânt mâna lui, în mâna noastră. Şi ochii lui lăsau să se desprindă, peste barba lui patriarhală, boabe scânteietoare de rouă duhovnicească.

– Am o rugăminte: să treceţi şi pe la mine în drumul acesta.

Şi am trecut zeci de fraţi pe la vatra lui de gospodar. Ne-au îmbiat cu fel de fel de bunătăţi, el şi băbuţa lui dornică de oaspeţi. Nu se mai isprăveau bunătăţile de pe mesele întinse în toate odăile. Şi ulciorul de apă limpede, ca şi inima bătrânilor, mergea împreună cu cana din mână în mână. Citeşte în continuare »

„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt 14, 31).

Chipul de mai sus arată o întâmplare din viaţa apostolilor. O furtună cuprinsese corabia în care călătoreau apostolii, când deodată, pe la miezul nopţii, L-au văzut pe Iisus umblând peste valuri şi apostolii, de frică, au strigat, „zicând că nălucă este”. Citeşte în continuare »

Cuvântarea fr. Gh. Paschia

 

– Student la Facultatea de Teologie din Bucureşti, rostită la mormântul lui Şaguna, în numele studenţilor teologi din ţară şi străinătate –

Ascultând o poruncă divină, dată nouă de Sfântul Apostol Pavel, ne-am adunat aici din toate colţurile României Mari, ca să plecăm cu umilinţă genunchii, lângă locul de veci al marelui nostru păstor sufletesc şi să înălţăm rugăciuni fierbinţi pentru acel ce, o viaţă întreagă, s-a rugat lui Dumnezeu pentru românii de pe tot locul.

Era o datorie firească, era o datorie sfântă, era o datorie ostăşească a noastră ca, după ce sufletele ni s-au cutremurat sub înalta binecuvântare în catedrala din Sibiu, să venim aici la mormântul primului ei ctitor care, pentru a-i pune temelie, nu s-a umilit să ceară bănuţul văduvei şi galbenul împăratului şi nu a obosit să cerşească până la poalele munţilor Alpi şi malurile Mării Adriatice. Citeşte în continuare »

Cuvântarea preotului Gh. Secaş

 

Acum, când Lucrarea duhovnicească de la Sibiu îşi serbează praznicul de zece ani, îşi îndreaptă privirea cu mulţumire către mitropolitul Nicolae, înţelegătorul, ocrotitorul şi puternicul său sprijinitor. Iar întrucât Părintele Iosif Trifa, urzitorul Oastei Domnului, nu se poate bucura de acest praznic, împreună cu noi, chemăm aici numele său, ru-gându-ne Domnului ca să-l întărească, să-l mângâie şi iarăşi sănătos să-l aducă în fruntea acestei Mişcări.

Pornită împotriva beţiei şi a sudălmilor, ea a crescut în Mişcarea ziditoare de suflete şi îndrumătoare la Evanghelie.

În centrul programului Oastei stă Hristos: noi, împreună cu Apostolul Pavel, zicem: „Iar noi propovăduim pe Iisus Hristos cel Răstignit“. Citeşte în continuare »

Alexandru Lascarov-Moldovanu

Cuvântarea fratelui Al. Lascarov-Moldovanu – Bucureşti

 

Aceste mari adunări ale noastre sunt pentru întărirea reciprocă între fraţi. Luând de aici provizii sufleteşti, mergem mai tari şi mai plini de încredere spre locurile noastre.

Am fost atacaţi cu îndoieli şi bârfiri. Aceste atacuri sunt fireşti. Mântuitorul ne-a spus: „Pentru Mine veţi găsi împotrivire“. Iar, pe de altă parte, noi ştim că Lucrarea noastră a tulburat tihna multora care trândăvesc în creştinătatea lor.

Roadele, pe care le-am cules în anul ce-a trecut, ne dau dreptul să vorbim fără temere.

Ieşită din însăşi viaţa Bisericii noastre ortodoxe, Oastea Domnului are aceleaşi ţinte şi aceleaşi mijloace pe care le are Biserica. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR