Arhiva pentru categoria: ‘Mărturii’

Fraţilor (…) m-a chemat aici fratele Leon în numele vostru şi al fraţilor din întreaga ţară. Şi iată, v-am ascultat. Dar nu m-a adus aici numai chemarea aceasta, ci am venit să mă vadă toţi şi să se convingă încă o dată toţi că nu aceste oase goale au făcut Oastea Domnului (aici Părintele Iosif îşi întinde, spre arătare două mânuţe goale, ca două surcele; toată adunarea plânge cu hohot), ci Oastea Domnului a făcut-o Domnul, prin revărsarea Duhului Sfânt. Eu am fost numai un vas umil şi slab de care Domnul S-a folosit în sfânta Sa lucrare. Iar dacă Oastea este Lucrarea lui Dumnezeu, ea va trăi.

Fraţilor, mă vedeţi atât de slab şi plângeţi. Dar nu plângeţi! Oastea Domnului nu trăieşte şi nu moare cu omul. Ci ea trăieşte şi biruie cu Domnul. Eu voi muri, dar Oastea va trăi şi va birui, pentru că ea este a Domnului Iisus Biruitorul. Citeşte în continuare »

Iată[1] noaptea Anului Nou 1923.

Această noapte de hotar între ani este, de obicei, pentru toţi oamenii, prilejul unui cutremurător bilanţ. Prilejul în care ne vedem cu toţii nu numai grăbita trecere a vieţii pământeşti – ci şi felul în care am folosit această parte din viaţa scurtă, pe care o încheiem la sfârşitul fiecărui an şi o deschidem la începutul altuia.

În o astfel de ultimă noapte a anului trecut – şi de primă a noului an – cine oare îşi mai face atât de necruţător bilanţul luptei sale trecute şi planul luptei sale viitoare, ca omul de conştiinţă aşezat de Dumnezeu într-acest loc de aşa mare răspundere – cum era el, Iosif? Şi ca preot la un amvon – în slujba lui Dumnezeu, şi ca redactor de gazetă, la o tribună – în slujba poporului! Citeşte în continuare »

De ziua acestor Rusalii, care în acest an se sărbătorea în 26 iunie, hotărâsem cu câţiva fraţi şi surori un parastas cu daruri, colăcei şi lumânări la mormântul părintelui. După bunul şi străbunul nostru obicei. Era şi o datorie a noastră creştinească faţă de memoria părintelui nostru şi a celor din familia lui şi a noastră, dar şi respectarea unui procedeu frumos şi biblic, după cum spune la Matei 10, 42 şi la Marcu 9, 41.

Am hotărât deci cu aceşti fraţi şi cu familia trupească – urmaşii Părin­telui Iosif: Jenica, văduva lui Titus, şi Cristina şi Iulia, fiicele ei – să ne pregătim pentru o rugăciune deosebită, che­mând şi pe părintele locului, care, împreună cu alţi fraţi preoţi din Oastea Domnului, să facă slujba obişnuită de rugăciune la mormânt la încheierea programului adunării frăţeşti. Cam după ora douăsprezece. La această slujbă noi, toţi cei prezenţi, vom însoţi cântările preoţeşti cu glasurile şi cu lacrimile noastre. Se obişnuieşte, cum am spus, ca în aceste ocazii să se dea celor prezenţi, în numele omului neprihănit în memoria căruia se face rugăciunea aceasta, câte o pâinişoară şi o lumânare care se aprin­de în timpul slujbei, ca un simbol al participării noastre la rugăciunea şi reculegerea aceasta. Citeşte în continuare »

din foaia „Lumina Satelor”, anul VI, nr. 26, Sibiu. 26 iunie, 1927

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 28-30)

 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (Luca 6, 19)

  O ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, cititorule, această chemare? Te chea­mă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului, gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieşea de El“. Această „putere“ iese şi azi de la El şi intră în viaţa ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o viaţă cu El. Eu socot că greşeala cea mai mare a creştinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc dulceaţa, şi odihna, şi pacea pe care le dă Mântuitorul. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Traian Dorz
la o stare de vorbă cu fraţii acasă, la Livada

Ciocârlia s-a sculat de dimineaţă şi a început să cânte urcând în sus. Urcând mereu, urcând… Cu cât urcă mai sus, cu atât e cântecul mai frumos. În soarele… în seninul măreţ ca o catedrală uriaşă, ciocârlia se leagănă acolo sus ca o candelă cu untdelemn, cu untdelemnul cântecului.

Şi cântând, şi cântând, s-a desprins de pământ… Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la inaugurarea unei case din Beiuş – iunie 1978

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani de zile, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am întâlnit în ziua de astăzi în acest loc unde n-am mai fost niciodată. Şi poate nici nu ne-am gândit că chiar şi aici, în acest oraş şi în aceste clădiri să‑Şi facă Dumnezeu şi El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un cămin, un aşternut, o masă şi puteam să stăm acolo liniştiţi. Dar am auzit şi am crezut din totdeauna şi din toată inima noastră că vine în locul acesta şi Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Vorbirea părintelui Teodor Heredea (Gavriş)
de la adunarea din a doua seară de priveghere a fratelui Popa Petru

(…) Avem un folos sufletesc şi de seara aceasta a întâlnirii cu fratele nostru Petre în trup numai; sufletul s-a dus. (…) Nici unul nu suntem de    săvârşiţi. Fiecare mai avem de făcut câte ceva. Şi, dacă ne plângem păcatul nostru sub Crucea Domnului Iisus şi lăsăm să curgă Sângele iertării şi peste noi, Sângele lui Iisus Hristos ne curăţeşte de orice păcat. Şi ne dă nădejdea celeilalte vieţi, veşnice, şi nădejdea întâlnirii dincolo, în cealaltă Împărăţie. Dacă nu credem aşa, de multe ori suntem ca cealaltă lume. Dacă ţi‑e groază să te duci la Tatăl tău, înseamnă că ai făcut ceva… Am observat că atunci când copilul face un rău, plânge pe undeva pe-afară, nici nu vrea să intre în casă, [să spună], să se ştie: „Uite, sunt vinovat cu cutare… am furat”, sau: „Am bătut…”. Dar când a făcut o faptă bună, atunci cum vine de bucuros în casă la tatăl său: „Uite, tată, ce am făcut!”. Şi tatăl îl îmbrăţişează şi-l sărută. Citeşte în continuare »

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz)
la nunta de la Vălani – 20 mai 1978

Iubiţilor fraţi şi surori şi mult preţuiţi prieteni şi rude ce aţi venit în acest loc! În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune aşa, în Epistola către Evrei 10, 37: „Încă puţină vreme, foarte puţină, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Dar cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”. Citeşte în continuare »

Suiţi-vă voi la praznicul acesta. Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi S-a împlinit încă vremea.

Fiecare lucru de pe lume îşi are vremea lui (Ecles. 3, 1).

Pe nici un măr Dumnezeu nu-l coace decât atunci când soseşte vremea lui. Până nu-i vine vremea, îl bat ploile, îl scutură vânturile, dar mărul nu cade de pe ramul lui.

Când însă i-a sosit vremea, în cea mai liniştită noapte, îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun.

 

Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căderea îşi are vremea ei.

Însă scara trufiei şi slavei lumeşti n-are coborâre. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce l-ai urcat. De pe această scară înapoi este numai cădere.

Iar căderea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, totdeauna este mortală. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Viorel Bar de la Săucani
în prima seară de priveghere a fratelui Traian Dorz (20 iunie 1989)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Slăvit să fie Domnul!
Dragii mei fraţi şi surori, iată că a sosit momentul acesta foarte mult aşteptat şi dorit de omul lui Dumnezeu, căci de la vârsta de 15 ani mereu în glasul şi în condeiul său s-a auzit această dorinţă de a se întâlni cu dulcele său Mântuitor. A aşteptat mereu venirea acelui timp strălucit în care, cununat pentru vecii vecilor cu cel drag şi scump inimii lui, va avea o veşnicie întreagă, ca să-L binecuvânteze şi să-i cânte lui Dumnezeu sus, în cerurile minunate, unde el privea cu ochi strălucitori slava lui Dumnezeu pe care a pregătit-o pentru toţi cei care îl iubesc cu adevărat pe pământ. Acest om al lui Dumnezeu a dorit de mult să vină momentul întâlnirii cu Iisus Domnul. S-a îndrăgostit aşa de mult de Fiul lui Dumnezeu, încât toată viaţa i-a cântat cu lacrimi şi cu cel mai dulce grai, toată viaţa şi-a folosit mâna şi condeiul să scrie cele mai strălucite versuri despre dragostea numelui sfânt al lui  Iisus, Mântuitorul drag pe care L-a iubit. Citeşte în continuare »

Să nu ne mai îndoim nici unii şi niciodată de izbânda şi viitorul acestei sfinte Lucrări!… Domnul a înfiinţat-o – şi nimeni n-o va mai putea desfiinţa. Domnul o conduce – şi nimeni nu o va mai putea opri. Domnul o apără – şi nimeni nu o va putea nimici. Despre noi ne vom putea îndoi, dar despre ea nu.

Se spune că la sfârşitul vieţii sale, Moise, profetul Domnului, a fost dus de Domnul pe muntele Nebo şi de acolo, Domnul, arătându-i de departe Canaanul, i-a zis:

– Poporul tău va ajunge şi va intra acolo, dar tu nu vei intra. Citeşte în continuare »

După un text de fr. Petru Giurgi, publicat în Iisus Biruitorul nr. 13 /24 – 30 Martie 2014.

Vorbirea fratelui Vasile Câmpeanu (Ogruţan)
din a doua seară de priveghere a fratelui Traian Dorz
(21 iunie 1989)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Slăvit să fie Domnul!

Cu mare frică şi cu mult cutremur sufletesc şi duhovnicesc m-am apropiat de acest microfon, ca să vorbesc în locul acesta şi în felul în care trebuie vorbit. E uşor să vorbim şi să spunem fraţilor fr. Traian s-a stins, dar n-a fost numai fr. Traian. Îmi aduc aminte fraţilor din stările de vorbă cu dânsul şi din trecutul de viaţă petrecut împreună, fiindcă el n-a fost numai un om pe care acum îl vedem că pleacă de la noi. El a fost o unealtă sfântă în mâna lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a pregătit-o, cum a pregătit înainte alte unelte sfinte, prin care să poată lucra. A fost ceva supranatural, ceva supraomenesc, dincolo de mintea noastră ca să putem vorbi despre el. El a fost pregătit de Dumnezeu în diferite feluri de încercări şi focuri minunate şi sfinte, în aşa fel încât a putut să ajungă dezbrăcat de el şi să nu mai pună nici un preţ nici pe el, nici pe familie, nici pe nimic de pe pământ. Citeşte în continuare »

Motto: „Nu va fi ultima judecată, domnule colonel! Va mai fi una: a Istoriei şi a lui Dumnezeu!” (Traian Dorz)

La data de 20 iunie 1989, Traian Dorz a plecat la Dumnezeu. S-a stins un om care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. Trupul chinuit de suferinţă şi-a găsit liniştea, după ce 17 ani de închisoare l-au măcinat puţin câte puţin. Două zile mai târziu, poetul care a scris mii de versuri de laudă către Dumnezeu a fost înmormântat în satul natal, iar peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum.

 

Opriţi oamenii!

Acea zi a fost una îngrozitoare pentru securiştii speriaţi de mulţimea care a ţinut să participe la înmormântare. Imediat după ce au aflat că Traian Dorz a murit, securiştii din Bihor au trimis o notă la Bucureşti, prin care anunţau decesul poetului. Răspunsul a venit printr-o directivă pentru toate inspectoratele judeţene ale Ministerului de Interne, în care li se cerea şefilor locali ai Securităţii să îi oprească pe cei care ar fi dorit să participe la înmormântare, semnată de către şeful Direcţiei I, colonelul Gheorghe Raţiu. „Având în vedere decesul lui Dorz Traian din Beiuş, judeţul Bihor, considerat conducător al asociaţiei religioase interzise <Oastea Domnului>, a cărui înmormântarea va avea lor probabil în ziua de 22 sau 23 iunie a.c. luaţi măsuri de intensificare a cunoaşterii stărilor de spirit din concentrările cu astfel de elemente şi în măsura posibilităţilor de a se acţiona legendat pentru împiedicarea deplasării conducătorilor şi altor adepţi către locul înmormântării. Orice informaţie de interes operativ să fie raportată de îndată, telefonic”, se arăta în documentul respectiv. Citeşte în continuare »

Traian-Dorz-la-2-sapt-dupa-elib-din-1964După ce a primit credinţa apostolică, începând cu vestirea Cuvântului Sfântului Apostol Andrei, pe teritoriul Dobrogei de azi, poporul român a pătimit mult ca să păstreze credinţa creştină, în timpul persecuţiilor de tot felul venite de la popoare păgâne, migratoare sau năvălitoare şi de la stăpâniri ostile. Numărul martirilor şi mucenicilor de pe teritoriul patriei noastre a crescut de la martirii străromâni, la martirii brâncoveni şi până la cei din timpurile recente.

Şi noi, astăzi, învăţăm de la martiri că iubirea lor pentru Hristos este mai tare decât teama de suferinţă şi de moarte. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel scrie creştinilor din Roma, oraşul în care va fi martirizat prin decapitare: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia
(…), precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de înjunghiere. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a izbăvit” (Rom 8,35-37), adică prin Iisus Hristos. Citeşte în continuare »

Acest material video, conține rugăciunea și cuvântarea fratelui Traian Dorz din 13 mai 1989 de la Răstolțul mare, ultima nuntă la care fratele Traian a participat. În 20 iunie 1989, fratele Traian Dorz, a plecat la Domnul.

 

Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR