Arhiva pentru categoria: ‘Mărturii’

Crucea

Pe lângă lupta care se dădea pe tărâmul inimii omului lui Dumnezeu, cerul se pregătea să-l primească, iar pământul să-i zădărnicească ostenelile.

Mai avea de străbătut o porţiune de teren virgin, încă neexplorat, se cerea grijă şi teamă; sfatul omenesc care i s-a dat nu era vrednic de primit. Şi nici la voia întâmplării nu se putea înainta.

Peste puţin, Dumnezeu îl va aştepta cu braţele deschie. Vrăjmaşul îi întindea cursa cea de pe urmă. O viaţă întreagă nu reuşise să-l atragă cu momeli, acum i-o punea înainte poruncitor şi ameninţând. Citeşte în continuare »

Văzând cele ce se petrec zi de zi în poporul nostru, în toate părţile ţării, cum tri­mişii unui duh vrăjmaş atacă, de la om [la] om, pe cei mai slabi de înger sau goi în suflet sau… plini de deşertăciune şi dornici de a se face judecători asupra unor lucruri pe care nu le pricep, Preacuviosul Arhimandrit Scriban scrie în «Păstorul Ortodox» (foaia bi­sericească a judeţului Ilfov) un articol sub titlul de mai sus, asupra căruia atragem toată luarea aminte preoţimii noa­stre ca asupra unui cuvânt prealuminat şi bun îndru­mător. Iată ce scrie învăţatul Arhimandrit:

„Astăzi oamenii se pot mişca mult mai iute ca altă­dată şi gândurile se strecoară printre ei cu o iuţeală nemai­auzită. Odată auzi că cutare părere a intrat în capul lumii şi nu ştii cum de a pătruns. Deoarece oamenii însă se pot vedea unul cu altul mult mai uşor, deoarece se pot lega între ei apropieri cum nici nu se puteau bănui odată, deoa­rece foaia tipărită duce gân­durile cât de departe, înseamnă că oamenii îşi pot împărtăşi părerile cu o iuţeală negândită. Citeşte în continuare »

Voia Lui şi ascultarea Lui

Plecasem la Braşov, dar nu bolnav, ci cu planul să mai răsuflu şi eu după o muncă grea şi istovitoare.

Dar Domnul a voit altcum. El m-a chemat din nou la cuptorul de foc al suferinţelor. Pe neaşteptate, în trupuşorul meu s-a stârnit o boală de dureri îngrozitoare.

De la Braşov m-am întors istovit cu totul şi, ajuns la Sibiu, mi s-a făcut şi mai rău.

Ajunsesem la o temperatură de 40 de grade, cu un bilanţ de patruzeci de nopţi înfricoşate.

Eram numai o umbră. Citeşte în continuare »

11. Dumnezeu dă pâine celor flămânzi indiferent dacă gura flămândă Îi mulţumeşte sau Îl înjură.
Dumnezeu îi izbăveşte pe cei robiţi ori de câte lanţuri şi depărtări ar fi ei ţinuţi…
Căci El e nespus de bun. Şi la fel de puternic.

12. Dumnezeu deschide ochii orbilor, oricât de puternic ar fi ei lipiţi sau legaţi…
Dumnezeu îi îndreaptă pe cei încovoiaţi, oricât de lung timp au umblat ei astfel
şi sub orice apăsare şi robie s ar fi urâţit ei. Citeşte în continuare »

Părintele
Constantin ONU
 
În ghidul de iconografie bizantină, urmând îndeaproape relatările evangheliilor canonice ale sfinților Apostoli Matei și Luca, Nașterea Mîntuitorului Hristos este reprezentată și printr-o rază mare de lumină dumnezeiască, ce coboară din bolta cerului, până ce ajunge pe capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formează o cruce.
 
Creștinismul este religia sărbătorii. Oriunde nu se pregătește Nașterea lui Hristos Dumnezeu, după duhul și rânduiala pe care El ni le-a lăsat, nu este sărbătoare plinită și primită. Astăzi, pericolul pierderii identității creștine trebuie să aibă prioritate, o prioritate în ascultare de Dumnezeu și nu de oameni. Fără un mare eroism, sărbătoarea nu poate fi sărbătoare, devinind încă o dată ceva de rutină, protocolar: „Domnule,/Frate, am serbat și anul acesta: am tăiat porcul, am cumpărat brad și l-am împodobit, am invitat nașii și prietenii să ne bucurăm după obiceiul străbun”. Nu în felul acesta Îl vom aduce pe Dumnezeul cel Născut, care trebuie să fie în centrul sărbătorii noastre, ci la îndemâna tuturor ne este a ne aduna în jurul universului Cuvântului Său în cadrul Sfintei Liturghii, unde, la marea chemare către primirea Sfintei Împărtășanii, noi să mâncăm în modul cel mai concret pe Dumnezeu aflat în Sfintele Taine.
 

Părintele Iosif Trifa

Evanghelia de Duminecă cuprinde minunea tamăduirii unei femei ce purta o boală cumplită de 18 ani. Boala și tămădulrea acestei femei este cu multă învățătură pentru noi și de aceea vom cerceta cu deamăruntul să vedem cum s-a întâmplat minunea.

Prin 3 stări a trecut boala și tămăduirea femeii. Întâia dată ne spune evanghelia că ,,avea duhul neputinții de 18 ani,, și ,,nu putea să se ridice sus nici cum,,. A doua oară ne spune evanghelia că Iisus a văzut-o și s-a apropiat de ea. Îndată după această apropiere și întâlnire a femeii cu Iisus a urmat a  treia stare: scăparea și tămăduirea femeii din cunplita boală.

Să luăm aminte că prin aceste 3 stări trebuie să treacă și mântuirea noastră sufletească Întiadată trebuie să ne dăm seama că starea noastră cea păcătosă este tocmai ca starea cea dintâi a femeii din evanghelie. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani şi „nu putea să se ridice în sus nicicum”. Domnul Iisus a vindecat-o. Fariseii făţarnici Îl mustrau însă pe Domnul, căci făcuse această tămăduire sâmbăta, când „nu se cade cineva a se vin­deca”. Iisus le-a răspuns: „Făţarni­cilor! Fiecare dintre voi îşi dezleagă boul sâmbăta şi-l adapă, iar această femeie pe care de 18 ani a legat-o sa­tana nu se cădea a fi dezlegată?”. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 13, 10-17)

Două învăţături de căpetenie ne arată evanghelia de duminică. În­văţătura cea dintâi e cea care trece ca un fir roş prin toată ţesătura Evangheliilor: păcatul şi mântuirea. Citeşte în continuare »

15. Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!
Avem nevoie mereu şi mereu ca dovezile puterii şi ale iubirii lui Dumnezeu să se reînnoiască faţă de noi,
pentru ca în sufletele noastre, credinţa în El să se fixeze definitiv.
Şi să nu se mai clatine.

16. În faţa primejdiei de azi uităm izbăvirea lui Dumnezeu de ieri
şi de până ieri.
În faţa lipsei de acum, uităm îndestularea de până acum.
În faţa încercării acesteia, uităm minunile de pâ¬nă aici.
Şi suntem atât de adesea gata să ne îndoim, să ne înspăimântăm şi să ni se tulbure inima,
– ca şi cum niciodată n am fi văzut Puterea lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt şi jumătate seara. După o muncă intensă şi fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creştin, am ieşit în oraş, mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Maşini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goana mare, trans­portând de la un capăt la altul mulţi­mile nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat şi am privit acest ta­blou adânc zguduitor. În goana aceasta nebunia, am stat şi m-am întrebat: Unde aleargă această lume atâta de zorită? Citeşte în continuare »

 (Lc 13, 10-17)

Precum vedeţi în evanghelia de duminică, Iisus le-a dat fariseilor o mustrare şi o învăţătură cum să prăznuiască ziua Domnului. Dar să luăm aminte. Evanghelia de duminică ne mustră şi pe noi şi ne învaţă şi pe noi cum să ţinem cu adevărat şi bine praznicele Domnului.

Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu Ie-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stri­cat-o aşa de mult ca pe porunca a 4-a: „Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cin­steşte pe ea”. De la început, Lucifer, dia­volul cel mare, a zis slugilor sale: „Veniţi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ!” (Ps 73, 9). Şi de atunci diavolul lucră neîncetat să strice praznicele Domnului. Hotărât, iubiţilor cititori, dumini­cile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba dracilor decât în slujba măririi lui Dumnezeu. A 4-a poruncă bisericească ne spune că ziua a şaptea – duminica – este ziua Dom­nului. Dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui este această zi. Citeşte în continuare »

Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului. Dar Hristos s’a milostivit de ea, şi i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile; şi îndată s’a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu. (Lc. 13:12-13)

Tâlcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă. De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi aplece capul spre pământ. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viaţa omenirii Europene, căci în acest veac capul omenirii s’a aplecat atât de jos, încât s’a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul şi viermii pământului, şi nu mai poate respira decât duhorile pământului. Să-i vorbeşti despre cer înseamnă să-i vorbeşte despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă e atât de gârbovită încât, cu simţurile ei, nu poate percepe decât ceea ce e jos, ce e din pământ, ce e mai prejos de om. Citeşte în continuare »

1. Cine spune: „Am plătit destul, mai plătească şi altul”,
acela este un om netrebnic şi nevrednic înaintea lui Dumnezeu.
Pentru că El niciodată n a zis şi nu zice astfel faţă de noi.

2. Cine se reazemă numai pe ceea ce a plătit tatăl său sau fraţii săi, sau copilul său
– şi, mândrindu se cu acestea, nu mai caută el însuşi şi nu mai vrea să mai facă nimic pentru Dumnezeu,
dar se robeşte lumii şi firii pământeşti,
– acela se înşală şi se pierde singur, fără nici o sal-vare.

3. Familia acelui om se va mântui, dacă este într-adevăr credincioasă până la sfârşit,
– dar el se va pierde.
Se va mântui părintele său şi fratele său, şi soţul său, şi fiul său credincios,
– dar fiul sau fratele, sau soţul, sau părintele nevrednic şi nestatornic se va pierde.
Fiecare îşi va purta osânda (sau meritul) lui însuşi.
Neprihănirea celui neprihănit va fi (numai) peste el,
iar răutatea celui rău va fi (numai) peste el (Ezec 18, 20 24). Citeşte în continuare »

Cuvântarea păr. Vasile I. Ouatu
rostită la adunarea din
17 iunie 1934

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (In 7, 38).

 

Înalt Prea Cuvioase Părinte,

iubiţi fraţi şi surori în ostăşia Domnului Iisus şi preaiubiţi ascul­tători,

 

Ne-am adunat aici în inima Ca­pitalei nu pentru ca să vă arătăm că ştim a vorbi, că aceasta nu v-ar fi de nici un folos; nici pentru ca să vă arătăm că ştim să cântăm, deoarece noi nu suntem muzicanţi; şi nici nu ne-am adunat să vă distrăm şi să ne distrăm în felul lumii, pri­vind la piesele de teatru ce vor urma, întrucât noi nu suntem artişti; şi chiar de-am fi, nu acesta este sco­pul şi ţinta noastră. Noi v-am che­mat şi ne-am strâns aici pentru ca prin tot programul ce-l vom ţese pe dinaintea frăţiilor voastre să întin­dem o mână de ajutor oricărui su­flet însetat după adevăr. Prin toate câte veţi auzi şi veţi vedea, noi vrem a vă călăuzi şi a vă aşeza lângă Acela în care, de crede cineva, în veac nu v-a gusta moartea. Chema­rea şi venirea noastră aici este dic­tată de porunca Scumpului nostru Mântuitor, Care ne ordonă să ieşim la uliţe şi să ne urcăm pe acoperişu­rile caselor, spre a mărturisi adevă­rul şi a vesti căile ce duc la mân­tuire. Citeşte în continuare »

Tot în acest an [1983], prietenul scriitor Ştefan Doncea mi-a adus în mai multe rânduri nişte scurte scrisori de la poetul Nichita Stănescu, unul dintre cei mai înzestraţi poeţi (de acum) ai ţării noastre. Nichita Stănescu era grav bolnav şi cineva îi dusese cartea noastră de poezii „Cântări Nemuritoare“ şi se vede că, citindu-le, a fost foarte mişcat, că mi-a scris, dictând soţiei sale, o scrisoare de mulţumire, încheind cu cuvintele: „În ceasurile de înălţare sufletească, nu uita nici de zbuciumul sufletului meu…“

Mi-a mai trimis câteva din cărţile sale, cu autograf şi de asemenea unele reviste cu poeziile şi fotografiile sale. I-am mulţumit adânc mişcat sufleteşte, atât în scris, cât şi verbal prin Ştefan Doncea, care era un apropiat admirator al lui.

Tot prin Ştefan Doncea mi-a sugerat Nichita Stănescu în 1983 ideea unei selecţii din poeziile mele, care să poată apărea la o editură de stat de aici din ţară. Însufleţit de acest gând, mi-a şi trimis un cuvânt de prezentare pentru viitorul volum, pe care, spunea el, nu ştiu dacă eu îl voi mai apuca, dar vreau să-l întâmpin cu o „Inscripţie pe un pridvor“. El a dictat această inscripţie lui Ştefan Doncea şi a semnat-o doar cu câteva zile înainte de moartea lui: „Azi, 7 decembrie 1983“. O păstrez şi azi în original. Citeşte în continuare »

În uriaşul palat al memoriei sale, Biserica poartă discret, bogat şi liniştit comorile nepieritoare ale istoriei milenare pe care a străbătut-o. Hristos mângâie şi desfată pe cei chemaţi la Cină Sa, aducând din vistieria trecutului miresmele cereşti ale celor care şi-au închinat pentru totdeauna viaţa Lui. Fără zgomot, „cu ajutorul Duhului Sfânt”, străbătând cărările timpului, Biserica înscrie în memoria sa pentru etrnitate, tot ce este sfânt, curat şi frumos.
Şi Sf. Nicolae înfrumuseţează şi îmbogăţeşte acest univers prin viaţa sa minunată. El este unul dintre sfinţi cei mai cunoscuţi şi cu cea mai mare popularitate. El a devenit simbolul universal al dărniciei şi al bunătăţii, fără el chiar şi viaţa necredincioşilor ar fi mai săracă. La amintirea numelui său copiii surâd, iar bătrânii îşi descreţesc fruntea.

Citeşte în continuare »

Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2017

În doinirea colindului Naşterii dătătoare de sfântă bucurie, şi din­spre Sibiu porneşte, spre a po­posi în casele Frăţietăţii Oastei, ca încă o binecuvântare, Almanahul Iisus Biruitorul 2018. Proaspăt ieşit de sub tipar, această carte tradiţională a Lucrării Oastei vine şi de data aceasta cu un bogat conţinut duhovnicesc. Pe lângă partea introductivă, cu calendarul ortodox, Meniul duhovnicesc şi cuvinte de învăţătură ale înaintaşilor pentru fiecare lună, Almanahul vine cu rubrici dedicate iniţiatorului pământesc al Oastei Domnului („Mărturii la 80 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Iosif Trifa”), cu „Cuvintele alese ale fericiţilor noştri înaintaşi”, „Poves­tirile pentru copii” sau articolele cu conţinut divers. Un element de noutate îl reprezintă rubrica „Mărturii de la nunţile mirilor din începutul Oastei Domnului”. De asemenea, avem alte câteva rubrici de un real interes, cum ar fi „Avortul, tutunul şi alcoolul ucid!”, „Leacuri şi reţete culinare din grădina Domnului”, „De la lume adunate şi-napoi la lume date” sau „Despre îngeri şi Naşterea Domnului”.

Almanahul poate fi comandat la Librăria Oastei Domnului, la preţul de 18 RON.

Pilda orbului din evanghelia citită azi să fie tuturor un imbold de a se apropia imediat şi cu toată încrederea de Iisus. Părintele Ouatu ne-a spus în predica de dimineaţă că sunt şi alţi orbi: cei sufleteşti. Cu trupul văd, dar cu duhul sunt orbi. Sufletul lor este cucerit de satana. După cum omul din Evanghelie a venit la Iisus şi a văzut atâtea lucruri necunoscute lui până atunci, tot aşa fiecare dintre cei ce încă nu-L au pe Domnul să se apropie cu toată inima şi vor vedea multe lucruri minunate. Astăzi cu adevărat sunt mulţi orbi asupra cărora satana a pus stăpânire mare. Să luăm drept exemplu beţia. Cel stăpânit de ea nu e robul întunericului? Ba da. Atât pentru el, cât şi pentru familie ori stat, beţivul este o adevărată nenorocire. Viaţa lui este un iad. Citeşte în continuare »

La vremea predicii, mi se dă mie cu­vântul. Este la rând tocmai Evanghelia cu orbul din Ierihon (Lc 18, 35-42). O potrivire minunată. Parcă Dumnezeu anume a rânduit lucrurile pentru astăzi. Evanghelia însăşi mărturiseşte pentru Oastea Domnului şi rosturile ei în lume. E vorba de un orb care se întâlneşte cu Iisus. În clipa când aude că Iisus e acolo, prezent, el uită de toate, aleargă la Iisus şi-I strigă cât poate de tare: „Iisuse, Fiul lui David, al milă de mine”. Iisus Se apropie de el, îl vindecă, după ce aude chiar din gura lui mărturisirea categorică şi hotărâtă: „Doamne, vreau să văd”. „Credinţa ta te-a mântuit”, îi zice Iisus şi orbul în­dată a văzut. A mers apoi după Iisus şi-L slăvea pe Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Un orb lipsit de ochii amândoi, pur­tat de un copilaş micuţ şi slab, vede strălucind lumina lui Dumnezeu, în timp ce alţii, care văd cu ochii trupu­lui, orbecăie cu cei ai sufletului în bezna întunecoasă (Mt 13, 14-15). Vai, o şi mai mare durere! Orbul no­stru vede strălucirea jertfei lui Iisus, iar cei ce-ar trebui s-o vadă o nesoco­tesc! Oastea Domnului a coborât sub Crucea plină de lumină până şi pe or­bii trupului, arătând şi prin aceasta că Domnul este cu noi (Mt 28, 20). Cu Biblia în mână şi crucea îndreptată spre mulţime, orbul nostru vesteşte lu­mina Evangheliei. Predica este în ver­suri. Ea zguduie şi stoarce multe lacrimi. Încărcat de voie bună, vestitorul ne declară că ochii trupului îl împie­dică a ne vedea, dar el ne simte şi chiar ne vede cu ochii sufletului, pe care Iisus i i-a deschis. În bucuria lui nespusă, Îl preamăreşte pe Dumnezeu şi-I mulţumeşte pentru starea fericită de-a vedea şi cunoaşte jertfa ispăşitoare (I In 1, 7). El mărturiseşte cu tărie că lumina i-a venit prin Oastea Dom­nului. Se declară ostaş al lui Iisus, de care nimeni şi niciodată nu-l va mai putea despărţi. Fraţii plâng de bucu­rie şi sunt adânc zguduiţi de predica acestui suflet care nu ne vede.

OASTEA DOMNULUI LA TELEGA
Măreaţa adunare din 5 august 1934

Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

 

Lumina vieţii ne-a venit de sus, cu toate bogăţiile pe care omul nu le poate acuma preţui îndeajuns. Iisus Mântuitorul, Care ne-a trimis pe Părintele Iosif să ne deschidă ochii şi să ne des­copere comorile Evangheliei, să toarne în inimile noastre, ale tuturor, dragostea cea curată, care să ne ţină uniţi în jurul acestui slujitor. Dragostea şi re­cunoştinţa să ne unească şi ţină în as­cultare, ca până la sfârşit sa rămânem ostaşi de front.

Fratele Mihail Tofan

MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI [DE] LA BUCUREŞTI
Sfinţirea bisericii „Sf. Treime – Ghencea”

Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR