Arhiva pentru categoria: ‘Mărturii’

11. Singurul timp când Domnul nu ne însoţeşte este acela în care noi pierdem urma paşilor Lui şi o luăm pe alte urme, înşelătoare, care ne duc spre căi ce nu sunt ale Lui.
Să ne trezim atunci când suntem fără El sau fără pacea inimii noastre şi să căutăm cât mai repede şi mai smeriţi calea Lui, pe care noi o pierdusem.
Atunci iarăşi Îl vom regăsi, aşteptându-ne acolo unde Îl lăsasem, spre a ne însoţi mai departe. Citeşte în continuare »

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz
de la o adunare – începutul anilor ’80

 

(…) Samariteanul milostiv să ne îmbrace din nou, să ne ridice şi să ne înalţe iarăşi spre starea din care am căzut, spre Ierusalim. Aceasta n-o poate face decât acel care se ridică. El, Care S-a ridicat, şi ai Lui, care se suie spre Ierusalim. Numai acei oameni binecuvântaţi de Dumnezeu care caută şi se silesc să păşească pe urmele Domnului spre starea tot mai înaltă, tot mai sfântă, tot mai după voia lui Dumnezeu, prin credinţă, prin rugăciune, prin înfrânare, prin sfinţenie, prin toate roadele Duhului, numai aceia îi pot ajuta pe cei căzuţi în mijlocul păcatelor; pe cei dezbrăcaţi de haina neprihănirii, pe cei care sunt doborâţi şi zdrobiţi de toţi tâlharii aceştia de păcate: de răutate, de vicleşug, de mânie, de pizmă, de lăcomie, de beţie, de tot ceea ce este tâlhar-păcat, de tot ceea ce este ucigaş de suflete, de tot ce este nefericit şi de tot ce este nenorocit pentru fiecare dintre noi. Citeşte în continuare »

1. Fă-ţi respectuos datoria ta faţă de părinţii tăi care te-au crescut şi te-au ajutat să ajungi ceea ce eşti.
Nu există nici o limită, nici în timp şi nici în posibilităţi, de la care să ai drept ca să spui mamei tale sau tatălui tău: „Nu vă mai datorez nimic!”
Le eşti dator totdeauna şi după ce se vor duce ei din lume,
până ce te vei duce şi tu!

2. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de soţul tău
cu toată dragostea şi ajutorul, şi curăţia, şi mângâ-ierea, şi preţuirea pe care i-ai promis-o în clipa unirii voastre
şi la care numai soţul tău are din partea ta totdeauna unicul drept în lume.

3. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de copiii tăi, crescându-i în aşa fel, încât să fie folositori şi lui Dumnezeu, şi neamului tău.
Numai atunci poţi să pleci liniştit. Citeşte în continuare »

1. Să fim îngăduitori cu cei care ne învaţă pe noi şi pe mulţi umblarea în neprihănire;
şi ei sunt oameni!
Să ne rugăm stăruitor pentru cei care ne îndrumă în cunoaşterea lui Dumnezeu, fiindcă pe cele mai înalte culmi bat vânturile cele mai puternice.
Oamenii cei mai mari au şi ispitele cele mai mari.

2. Când păcătuieşti, nu păcătuieşti cu mâna altuia, ci cu a ta.
nici cu ochii altuia, ci cu ai tăi,
nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,
nici cu gura altuia, ci cu a ta,
nici cu inima, nici cu sufletul altuia, ci cu ale tale.
Cu toate acestea trebuie să te întorci la Dumnezeu, pentru ca El să ţi le sfinţească.
Altfel, cu ele, cu toate, ai să plăteşti totul. Citeşte în continuare »

Duminică, 9 noiembrie, am primit de la fiica lui Titus această telegramă zdrobitoare:
„Tata mort, înmormântarea marţi.
Lia“.

Ceva ca o sabie aprinsă mi-a străpuns inima prin aceste cuvinte. E oare adevărat? Chiar atât de repede?

De aici mai departe voi scrie totul sub formă de jurnal, după însemnările mele:

Luni, 10 noiembrie 1975
Plec spre Sibiu cu ce voi putea găsi la îndemână. Ieri i-am dat telegramă fratelui Moise, să vină şi el. Aş vrea să-i înştiinţez măcar şi pe cei din Hunedoara şi din Simeria, dar cred că sibienii, care îi anunţă despre orice, îi vor anunţa şi despre aceasta. Măcar atâta vor face şi ei. Nu se poate să nu-i anunţe pe hunedoreni.
Am călătorit foarte greu, cu etape scurte şi cu aşteptări lungi. Am ajuns numai dimineaţa. Citeşte în continuare »

7. Scumpul meu de Tituţ

Ieri – luni – am primit scrisoarea ta şi m-am bucurat că eşti sănătos. Sunt iarăşi liniştit. Azi sau mâine cred că voi primi banii şi mă pregătesc de cale.

Vă voi scrie când plec şi când ajung la Copşa. Cred că voi pleca de aici luni sau marţi.

Alăturat îţi trimit un prospect, să vezi cum e pensionul în care stau.

Aranjamentul tipografiei e bun; s-au făcut reduceri destul de simţitoare. Vom vedea apoi ce vom mai face, după ce voi lua contact cu fraţii de la Bucureşti. Citeşte în continuare »

Vedeţi cât de minunat poartă de grijă Dumnezeu de Lucrarea aceasta! Aşa cum scrie în Psalmul 23, pe care l-am citit. Ce minunat spune cântăreţul Domnului în psalmul acesta: „Domnul este păstorul meu”… Ca şi cum numai al meu ar fi, aşa Se poartă cu mine. „El mă paşte”… parcă numai pe mine, „în păşunile cele mai verzi. Mă duce la apele cele mai de odihnă. Îmi întinde masa în faţa potrivnicilor mei. Îmi umple paharul, că dă peste el”. Parcă numai de mine Se ocupă Domnul, atât de multe binecuvântări îmi dă.

Aşa ar putea spune duhul, îngerul minunat al Lucrării Oastei. Câte minunate daruri dă Domnul acestui înger! Citeşte în continuare »

„Când doi sau trei vă veţi aduna, când douăzeci sau treizeci veţi fi adunaţi, când două sau trei sute veţi fi adunaţi, când două sau trei mii veţi fi împreună, Eu voi fi în mijlocul vostru, pentru că voi vă adunaţi în numele Meu”. El este aici. Să ştiţi şi să credeţi: Hristos este aici, în mijlocul nostru. Şi nu numai El, ci mii de duhuri slujitoare binecuvântate sunt. Şi nu numai duhuri bune; sunt şi mii de duhuri rele. Oriunde se adună credincioşii Domnului, acolo-i însoţesc îngerii Domnului, pentru că este scris: „El va porunci îngerilor Săi să te însoţească în toate căile tale”. Mai ales când mergi pe căile lui Dumnezeu, câţi îngeri ai Domnului te însoţesc! De atâtea ori s-au pus piedici în calea noastră spre adunare, în calea noastră spre fraţi, în calea noastră spre biserică, în calea noastră spre facerea binelui. Cine a înlăturat piedicile? Cine a înlăturat vrăjmaşii? Cine a înlăturat accidentele şi nenorocirile din calea noastră? Acei îngeri binecuvântaţi cărora Domnul le-a poruncit să ne însoţească în toate căile noastre. Ei, acei care ne-au însoţit pe fiecare în calea noastră spre adunare sunt aici lângă noi. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Titus Niculcea (Marginea)
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

Omul are în viaţa lui patru vrăjmaşi mari:

Primul vrăjmaş este diavolul, cum am spus, pentru că el pizmuieşte fericirea, căci Dumnezeu a zis: „Am să-l ridic pe om din ţărână şi am să-l pun în locul tău, să stăpânească şi să fie fericit, căci tu nu ţi-ai păstrat locul tău şi cinstea, şi meritul la care te-am pus”.

Şi pentru această stare de cădere a satanei şi fericire a omului, satana pizmuieşte totdeauna locul acesta şi starea aceasta. De aceea el este marele vrăjmaş al sufletelor noastre care vrea ca, dacă a căzut el, şi pe noi să ne facă să cădem.

Al doilea vrăjmaş este pământul. Pământul pe care călcăm noi cu picioarele.

Al treilea vrăjmaş este firea, firea noastră.

Şi al patrulea vrăjmaş sunt ispitele care zilnic ne hărţuiesc şi ne ispitesc, poftele şi plăcerile cu care suntem ispitiţi şi amăgiţi zilnic. Dar să vedem cum se explică starea acestor vrăjmaşi. Citeşte în continuare »

Ioan Botezătorul, fiul Elisabetei, şi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, numit fiul Mariei, au fost doi trimişi ai lui Dumnezeu, care au fost înştiinţaţi prin îngeri, printr-o promisiune cerească. Mamele lor au fost cele două fiinţe binecuvântate în Sfânta Evanghelie care, începând cu Noul Testament, ne-a arătat nişte fiinţe strălucite cărora fiinţele cereşti le-au făcut mărturisiri minunate şi despre care au dovedit ce rol măreţ, ce preţ măreţ au avut ele în faţa lui Dumnezeu.

Sfânta Elisabeta s-a închinat Maicii Domnului când a recunoscut-o, căci Duhul lui Dumnezeu o înştiinţase şi ea a zis: „Cum mi s-a făcut mie harul acesta, să vină la mine Maica Domnului meu?”. Şi, cu tot respectul şi cu toată admiraţia, s-a aplecat şi s-a închinat înaintea ei. Citeşte în continuare »

10. Domnul Iisus ne-a mai spus că sufletele celor drepţi, în Împărăţia cerească, vor fi ca îngerii.
Şi că sufletele credincioase vor fi duse în cer de către îngeri aşa cum a fost dus şi sufletul săracului Lazăr cel răbdător.
Îngerii Domnului sunt deci prietenii binevoitori ai oamenilor aleşi şi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Ei, care se bucură mult la întoarcerea unui păcătos, se bucură şi mai mult văzând că acest om ajunge tare în credinţă şi bogat în fapte mari pentru Dumnezeu.

11. Printr-un slujitor credincios, Împărăţia cerurilor câştigă multe suflete şi mari biruinţe pe pământ, iar Numele iubit al Domnului Iisus este Preamărit şi înălţat.
De aceea îngerii minunaţi îi iubesc nespus de mult pe oamenii care fac voia lui Dumnezeu. Ei privesc cu nespusă grijă la ei.
Şi cu mare iubire îi ajută şi-i păzesc în toate căile lor, după poruncile Domnului (Ps 91, 11-12). Citeşte în continuare »

6. Scumpul meu Tituţ!

Am primit şi scrisoarea din urmă de la Geoagiu şi mă bucur că ţi-a priit băile de acolo.

Mă  bucur şi de fratele Marini că e mai bine şi s-a hotărât să mai rămâie. Am primit o corespondenţă de la el. Îi voi scrie şi eu.

Despre mine află că – mulţumită lui Dumnezeu – sunt bine. Mi-am preluat iarăşi preumblarea zilnică şi am părăsit patul, făcând cura iarăşi pe şezlong. Efectele operaţiei, de altfel, se arată în bine, pe încetul, în o lună‑două, în măsura în care diafragma (care ţine pământul) îşi diminuează activitatea.

Sper să-mi facă bine. Eu sunt bine şi la forţă prosperez bine. Citeşte în continuare »

1. Totdeauna cel care-i face vreunui om nevinovat un rău este un demon, iar cel care-i face un bine este un înger.
Cel care îl apasă pe un neprihănit este un demon, cel care îi ajută este un înger.
Cel care condamnă pe un om al lui Dumnezeu este un diavol, cel care-l izbăveşte este un înger al Domnului.

2. Omule, oricine ai fi tu şi ori în ce loc puternic te ai afla, ai de grijă şi nu folosi puterea ta spre a face rău unui om nevinovat,
nici spre a apăsa pe un neprihănit,
nici pentru a osândi pe un om al lui Dumnezeu, care nu ţi-a făcut nici ţie şi nici la alt om nici un rău… ci poate a făcut şi mai face mult bine multora. Căci atunci ai fi un demon.
Ci caută cu toată puterea şi cu toată ştiinţa să faci numai bine acestui fel de oameni, când aceasta va depinde de tine, – ca să fii un înger. Citeşte în continuare »

Am înfăţişat pe larg aici ( 12 septembrie 1937  , 12-16 februarie 1938 , 7 noiembrie 1976 )aceste trei împrejurări şi aces­te trei adevăruri de cea mai mare însemnătate pentru tot mersul Oastei Domnului în vremea şi în locul pentru care a rânduit-o Dumnezeul cel Adevărat şi Atotputernic, spre împlinirea unui mare plan al dragostei Lui cu ea.

Şi am stăruit cu toată puterea cuvântului, pe care ni l-a insuflat Duhul Sfânt, asupra acestor adevăruri, pentru ca oricine este chemat de Dumnezeu la mântuire prin această Lucrare sfântă să cunoască îndeaproape rugul aprins de care s-a apropiat şi locul sfânt pe care a păşit, asemenea lui Moise (Exod 3, 1-10).

Fiindcă Domnul Iisus, Mântuitorul poporului din care era profetul Său Moise şi Care îi vorbea lui atunci pentru mântuirea lui Israel, tot El – Acelaşi Iisus Îndurător şi Răscumpărător al poporului din care era profetul Său Iosif – i‑a vorbit şi lui, părintelui nostru, adevărul mântuirii noastre. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Titus Niculcea (Marginea)
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

E foarte zguduitor momentul acesta!

Ceea ce simte inima mea, nu poate să povestească în cuvinte. Aşa sunt simţămintele spirituale. Vă rog să mă credeţi, credeţi-mă şi vă cred că şi frăţiile voastre sunteţi în asemenea sentimente ca şi mine. Citeşte în continuare »

5. Cele douăzeci de kilograme

Când am plecat la Geoagiu, scrie Părintele Iosif, eram complet istovit şi zdruncinat de muncă şi boală. E destul să amintesc că am ajuns acolo cu o greutate de 48 kg… atât mai rămăsese din corpul meu. Eram numai o umbră de om.

Toţi câţi mă vedeau clătinau din cap în semn că sunt pierdut. Dar Domnul nu m-a lăsat şi a înflorit din nou corpul meu. În 20 de luni am câştigat 20 kg greutate; era un adevărat record, o minune. Pe urmă medicii m-au lăsat acasă, zicându-mi parcă: „Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti“… Să nu mai pui capul şi sănătatea în munca ce ai făcut-o. Retrage-te, trăieşte liniştit şi o vei putea duce până la adânci bătrâneţe.

Dar, reîntors la front, puteam eu să fac aşa? Citeşte în continuare »

Înainte de a încerca un răspuns, să recitim cu toţii ceea ce este scris aici:

ZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORIC
DIN 7 NOIEMBRIE 1976

Şi tot înainte de a da un răspuns, să recitim împreună şi aceste câteva cuvinte spuse la 12 ani după 7 noiembrie 1976, tot de fr. Traian Dorz:

… Noi nu forţăm problema şi conştiinţa nimănui. Dar vrem să fie fiecare conştient de atitudinea pe care o ia şi de învăţătura pe care o manifestă. Dacă e cinstit, să vină pe linia învăţăturii cu fraţii; şi atunci se ataşează de Oastea Domnului şi acceptă ca fraţii. Nu cu încredinţări străine, cum au alţii. Iar dacă e nesincer faţă de Lucrare şi-i sincer faţă de doctrina lui, atunci să se ducă. Faceţi-vă sectari, frate, scrieţi-vă o firmă acolo cum vreţi… Pe noi nu ne deranjează. Dar nu umblaţi cu dublură şi cu prefăcătorie: „Că… suntem Oastea Domnului… că… îi iubesc pe toţi fraţii, că mă duc…”. Cosmopolitism de ăsta, amestecătură, care totdeauna-i necinstită şi-n faţa lui Dumnezeu, şi-n faţa oamenilor. Decideţi-vă clar… (Traian DORZ, la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988)

Traian Dorz,  Zile şi adevăruri istorice

Ca să poţi vedea bine înainte, trebuie mai întâi să pri-veşti bine înapoi.
Ca să te poţi orienta bine în viitor, trebuie mai întâi să ştii trage învăţămintele din trecut.
Şi ca să ştii bine să-ţi îndrumi copiii tăi, trebuie mai întâi să iei seama bine la felul cum ţi-au trăit părinţii.
Cine nu ştie să folosească bine învăţămintele trecutului său, acela îşi va neferici sigur viitorul lui. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Ioane (Săucani)
la adunarea de la Vălani – 2 august 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
„Când a plecat de-acolo, s-au luat după Iisus doi orbi care strigau şi ziceau: «Ai milă de noi, Fiul lui David!» După ce a intrat în casă, orbi au venit la El. Şi Iisus le-a zis: «Credeţi că pot face lucrul acesta?» «Da, Doamne!» Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: «Facă-se după credinţa voastră»” (Mt 9, 27-29). Citeşte în continuare »

4. Iubiţii mei fraţi!

De aici din depărtare vă trimit şi eu flacăra dragostei mele pentru „focul“ ce l-aţi aprins în Capitală.

În praznicului Sfântului Ilie, cel care a coborât prin rugăciune foc din cer, Domnul să vă învrednicească şi pe voi de focul cel din cer, de focul cel sfânt al Duhului Sfânt.

În praznicul celui pe care Domnul l-a răpit într-un car de foc şi l-a ridicat la cer, Domnul să vă învrednicească şi pe voi, scumpii mei fraţi, de acele clipe de ridicare sufletească spre ceruri. Căci sunt în viaţa noastră clipe sfinte în care Duhul Domnului ne suie în carul Lui de foc şi ne înalţă spre cer. Aceste clipe se simţesc şi în adunările Oastei. Sunt clipe în care ardem pentru dragostea Domnului, pentru lucrul Lui, pentru iubirea de‑aproapelui, căci dragostea este „jar de foc, o flacără a Domnului“ (Cânt. Cânt. 8, 6). Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR