Arhiva pentru categoria: ‘Meditaţii’

din foaia ”Lumina Satelor” nr. 25, din 1 iulie 1923

Aşa s-a început şi cu lucrarea Oastei Domnului: câte unul. La început, „unul“, Părintele Iosif, apoi rând pe rând, câte unul. Dar cum înţelepciunea divină avea în vedere trezirea şi vindecarea altor multe suflete din toate pridvoarele ţării, din toate regiunile şi din toate păturile sociale, în această „betezdă“ încep să ceară a fi primite şi aduse nenumărate mulţimi, exact ca în Ziua Cinzecimii, când Sfântul Apostol Petru tulbură comoditatea conştiinţelor celor trei mii care primiseră vindecarea.

Aşa se vor petrece şi în „Cinzecimea“ Oastei.

 

Stăruitoarele chemări – repetate număr de număr şi săptămână de săptămână, cu apeluri tot mai înflăcărate şi cu o ţintă tot mai limpede şi mai strălucită – avură un răsunet tot mai larg în mijlocul haosului trupesc şi sufletesc.

Răspunsuri tot mai dese de noi adeziuni, îngroşau rândurile Oastei duhovniceşti nou-înfiinţate. Tineri şi bătrâni, din toate straturile sociale şi din toate ţinuturile româneşti, se adăugau acestei Mişcări de renaştere sufletească ce aducea un suflu nou şi plin de nădejde în Biserica şi în ţara noastră.

Se impunea deci o oarecare rânduială şi îndrumare mai îndeaproape a muncii şi luptei spre ajungerea scopului măreţ pe care şi-l propusese Lucrarea cea nouă.

Astfel, în numărul 25, din 1 iulie 1923, deci numai după jumătate de an de la pornirea lucrării Oastei, Părintele Iosif scria următoarele:

„O adunare vor ţinea la Sibiu, toţi cei ce s-au hotărât împotriva beţiilor şi sudălmilor Citeşte în continuare »

Fraţilor (…) m-a chemat aici fratele Leon în numele vostru şi al fraţilor din întreaga ţară. Şi iată, v-am ascultat. Dar nu m-a adus aici numai chemarea aceasta, ci am venit să mă vadă toţi şi să se convingă încă o dată toţi că nu aceste oase goale au făcut Oastea Domnului (aici Părintele Iosif îşi întinde, spre arătare două mânuţe goale, ca două surcele; toată adunarea plânge cu hohot), ci Oastea Domnului a făcut-o Domnul, prin revărsarea Duhului Sfânt. Eu am fost numai un vas umil şi slab de care Domnul S-a folosit în sfânta Sa lucrare. Iar dacă Oastea este Lucrarea lui Dumnezeu, ea va trăi.

Fraţilor, mă vedeţi atât de slab şi plângeţi. Dar nu plângeţi! Oastea Domnului nu trăieşte şi nu moare cu omul. Ci ea trăieşte şi biruie cu Domnul. Eu voi muri, dar Oastea va trăi şi va birui, pentru că ea este a Domnului Iisus Biruitorul. Citeşte în continuare »

Iată[1] noaptea Anului Nou 1923.

Această noapte de hotar între ani este, de obicei, pentru toţi oamenii, prilejul unui cutremurător bilanţ. Prilejul în care ne vedem cu toţii nu numai grăbita trecere a vieţii pământeşti – ci şi felul în care am folosit această parte din viaţa scurtă, pe care o încheiem la sfârşitul fiecărui an şi o deschidem la începutul altuia.

În o astfel de ultimă noapte a anului trecut – şi de primă a noului an – cine oare îşi mai face atât de necruţător bilanţul luptei sale trecute şi planul luptei sale viitoare, ca omul de conştiinţă aşezat de Dumnezeu într-acest loc de aşa mare răspundere – cum era el, Iosif? Şi ca preot la un amvon – în slujba lui Dumnezeu, şi ca redactor de gazetă, la o tribună – în slujba poporului! Citeşte în continuare »

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 28-30)

 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (Luca 6, 19)

  O ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, cititorule, această chemare? Te chea­mă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului, gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieşea de El“. Această „putere“ iese şi azi de la El şi intră în viaţa ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o viaţă cu El. Eu socot că greşeala cea mai mare a creştinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc dulceaţa, şi odihna, şi pacea pe care le dă Mântuitorul. Citeşte în continuare »

Frate creştine! Desigur că te-ai gândit şi că simţi şi tu că vremurile pe care le trăim noi azi sunt vremuri grele! Să ştii însă că vor fi din ce în ce şi mai grele, fiindcă oamenii s-au depărtat şi se depărtează tot mai mult de Dumnezeu.

Mulţi se amăgesc cu nădejdea că vor veni vremuri mai bune. Nu lucrează nimic, ci stau aşteptând vremuri mai bune. O, cum se înşală aceşti oameni! Tu să ştii, dragul meu, că aceste „vremuri mai bune“ nu vor veni – şi nici nu pot să vină, până când, mai întâi, nu ne vom întoarce noi către Dumnezeu. „Întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi – zice Domnul (Mal 3, 7). Citeşte în continuare »

„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeala din grădina Edenului, întunericul s‑a amestecat cu lumina, binele cu răul – şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Traian Dorz
la o stare de vorbă cu fraţii acasă, la Livada

Ciocârlia s-a sculat de dimineaţă şi a început să cânte urcând în sus. Urcând mereu, urcând… Cu cât urcă mai sus, cu atât e cântecul mai frumos. În soarele… în seninul măreţ ca o catedrală uriaşă, ciocârlia se leagănă acolo sus ca o candelă cu untdelemn, cu untdelemnul cântecului.

Şi cântând, şi cântând, s-a desprins de pământ… Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la inaugurarea unei case din Beiuş – iunie 1978

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani de zile, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am întâlnit în ziua de astăzi în acest loc unde n-am mai fost niciodată. Şi poate nici nu ne-am gândit că chiar şi aici, în acest oraş şi în aceste clădiri să‑Şi facă Dumnezeu şi El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un cămin, un aşternut, o masă şi puteam să stăm acolo liniştiţi. Dar am auzit şi am crezut din totdeauna şi din toată inima noastră că vine în locul acesta şi Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Vorbirea părintelui Teodor Heredea (Gavriş)
de la adunarea din a doua seară de priveghere a fratelui Popa Petru

(…) Avem un folos sufletesc şi de seara aceasta a întâlnirii cu fratele nostru Petre în trup numai; sufletul s-a dus. (…) Nici unul nu suntem de    săvârşiţi. Fiecare mai avem de făcut câte ceva. Şi, dacă ne plângem păcatul nostru sub Crucea Domnului Iisus şi lăsăm să curgă Sângele iertării şi peste noi, Sângele lui Iisus Hristos ne curăţeşte de orice păcat. Şi ne dă nădejdea celeilalte vieţi, veşnice, şi nădejdea întâlnirii dincolo, în cealaltă Împărăţie. Dacă nu credem aşa, de multe ori suntem ca cealaltă lume. Dacă ţi‑e groază să te duci la Tatăl tău, înseamnă că ai făcut ceva… Am observat că atunci când copilul face un rău, plânge pe undeva pe-afară, nici nu vrea să intre în casă, [să spună], să se ştie: „Uite, sunt vinovat cu cutare… am furat”, sau: „Am bătut…”. Dar când a făcut o faptă bună, atunci cum vine de bucuros în casă la tatăl său: „Uite, tată, ce am făcut!”. Şi tatăl îl îmbrăţişează şi-l sărută. Citeşte în continuare »

Roadele îndreptățirii prin credință

             Iubiți frați și surori. Credința fără fapte moartă este în ea însăși ne spune apostolul Iacob (2, 26), iar apostolul Pavel insistă pe roadele Duhului care trebuie să caracterizeze viața oricărui credincios (Galateni 5, 22-23). Textul apostolului nostru (5, 3-5) rezumă această învățătură apostolică, insistând și el pe necesitatea rodirii faptelor bune ale credinței, fără de care nu există viață veșnică (1 Corinteni 6, 9-10). Viața unui creștin autentic trebuie să fie o viață de profundă asceză, de luptă cu patimile (1 Corinteni 9, 24-27), iar aceste semne ale lepădării de sine, sunt cele mai naturale roade ale îndreptării prin credință. Ce este această îndreptare prin credință amintită de sfântul Pavel? Citeşte în continuare »

13. Când îţi alegi slujba lui Dumnezeu,
când te hotărăşti să te predai lui Hristos şi să L urmezi pe El,
când pui gând şi legământ să umbli călăuzit de Duhul Sfânt (Gal 5, 16),
în Casa lui Dumnezeu,
– atunci tu trebuie să faci o întoarcere dinspre tot ce este din lume înspre tot ceea ce este din Dumnezeu.

14. Să o rupi cu tot ceea ce este vechi şi firesc, spre a deveni o făptură nouă în Hristos.
Să renunţi la tot ce poate fi doar un folos trupesc, spre a urmări în totul foloasele duhovniceşti.
Dacă nu poţi face acest lucru dintr o totală predare şi încredere în slujba Duhului Sfânt, tu vei fi un nenorocit slujitor permanent la doi stăpâni (Mt 6, 24). Citeşte în continuare »

Evanghelia de duminică este plină de minunate învăţături sufleteşti. Zice mai întâi evanghelia că fiecare om are în el o lumină şi, când această lumină se întunecă, oare căi de mare se va face întunericul? Această lumină este conştiinţa omului, adică mustrarea sau mulţumirea sufletească ce o are omul când face fapte rele sau bune. Această lumină i s-a dat fiecărui om. Citeşte în continuare »

 

Lumina ochilor şi lumina sufletului

Cât de scumpi ne sunt ochii şi ve­derea! Pentru toţi banii şi toate bogăţiile lumii, nu ne-am da ochii şi vederea. Tot aşa de scumpă trebuie să ne fie şi vederea, lumina cea sufletească. Şi lumina noastră cea sufletească aceasta este: „Eu sunt lu­mina lumii – a zis Iisus –; tot cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric”… Dar noi umblăm în întuneric de păcate şi purtări slabe şi aceasta este o dovadă că ni s-au stricat ochii cei sufle­teşti şi vederea cea sufletească. Patimile cele rele şi păcatele sunt tot atâtea boli care ne strică vederea şi ochii sufletului nostru. Citeşte în continuare »

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz)
la nunta de la Vălani – 20 mai 1978

Iubiţilor fraţi şi surori şi mult preţuiţi prieteni şi rude ce aţi venit în acest loc! În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel spune aşa, în Epistola către Evrei 10, 37: „Încă puţină vreme, foarte puţină, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Dar cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”. Citeşte în continuare »

Din paginile Vechiului Testament ştim că nici măcar David, unsul Domnului, n-a reuşit să se desprindă din negura şi urmările străvechiului păcat edenic. Patima desfrânării, ispita şi frumuseţea femeii i-au marcat şi lui viaţa. Citeşte în continuare »

Suiţi-vă voi la praznicul acesta. Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi S-a împlinit încă vremea.

Fiecare lucru de pe lume îşi are vremea lui (Ecles. 3, 1).

Pe nici un măr Dumnezeu nu-l coace decât atunci când soseşte vremea lui. Până nu-i vine vremea, îl bat ploile, îl scutură vânturile, dar mărul nu cade de pe ramul lui.

Când însă i-a sosit vremea, în cea mai liniştită noapte, îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun.

 

Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căderea îşi are vremea ei.

Însă scara trufiei şi slavei lumeşti n-are coborâre. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce l-ai urcat. De pe această scară înapoi este numai cădere.

Iar căderea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, totdeauna este mortală. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Viorel Bar de la Săucani
în prima seară de priveghere a fratelui Traian Dorz (20 iunie 1989)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Slăvit să fie Domnul!
Dragii mei fraţi şi surori, iată că a sosit momentul acesta foarte mult aşteptat şi dorit de omul lui Dumnezeu, căci de la vârsta de 15 ani mereu în glasul şi în condeiul său s-a auzit această dorinţă de a se întâlni cu dulcele său Mântuitor. A aşteptat mereu venirea acelui timp strălucit în care, cununat pentru vecii vecilor cu cel drag şi scump inimii lui, va avea o veşnicie întreagă, ca să-L binecuvânteze şi să-i cânte lui Dumnezeu sus, în cerurile minunate, unde el privea cu ochi strălucitori slava lui Dumnezeu pe care a pregătit-o pentru toţi cei care îl iubesc cu adevărat pe pământ. Acest om al lui Dumnezeu a dorit de mult să vină momentul întâlnirii cu Iisus Domnul. S-a îndrăgostit aşa de mult de Fiul lui Dumnezeu, încât toată viaţa i-a cântat cu lacrimi şi cu cel mai dulce grai, toată viaţa şi-a folosit mâna şi condeiul să scrie cele mai strălucite versuri despre dragostea numelui sfânt al lui  Iisus, Mântuitorul drag pe care L-a iubit. Citeşte în continuare »

Să nu ne mai îndoim nici unii şi niciodată de izbânda şi viitorul acestei sfinte Lucrări!… Domnul a înfiinţat-o – şi nimeni n-o va mai putea desfiinţa. Domnul o conduce – şi nimeni nu o va mai putea opri. Domnul o apără – şi nimeni nu o va putea nimici. Despre noi ne vom putea îndoi, dar despre ea nu.

Se spune că la sfârşitul vieţii sale, Moise, profetul Domnului, a fost dus de Domnul pe muntele Nebo şi de acolo, Domnul, arătându-i de departe Canaanul, i-a zis:

– Poporul tău va ajunge şi va intra acolo, dar tu nu vei intra. Citeşte în continuare »

După un text de fr. Petru Giurgi, publicat în Iisus Biruitorul nr. 13 /24 – 30 Martie 2014.

Vorbirea fratelui Vasile Câmpeanu (Ogruţan)
din a doua seară de priveghere a fratelui Traian Dorz
(21 iunie 1989)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Slăvit să fie Domnul!

Cu mare frică şi cu mult cutremur sufletesc şi duhovnicesc m-am apropiat de acest microfon, ca să vorbesc în locul acesta şi în felul în care trebuie vorbit. E uşor să vorbim şi să spunem fraţilor fr. Traian s-a stins, dar n-a fost numai fr. Traian. Îmi aduc aminte fraţilor din stările de vorbă cu dânsul şi din trecutul de viaţă petrecut împreună, fiindcă el n-a fost numai un om pe care acum îl vedem că pleacă de la noi. El a fost o unealtă sfântă în mâna lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a pregătit-o, cum a pregătit înainte alte unelte sfinte, prin care să poată lucra. A fost ceva supranatural, ceva supraomenesc, dincolo de mintea noastră ca să putem vorbi despre el. El a fost pregătit de Dumnezeu în diferite feluri de încercări şi focuri minunate şi sfinte, în aşa fel încât a putut să ajungă dezbrăcat de el şi să nu mai pună nici un preţ nici pe el, nici pe familie, nici pe nimic de pe pământ. Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR