Arhiva pentru categoria: ‘Oastea Domnului’

din Evanghelia de duminică închipuie şi sfânta Cuminecătură, adică taina cea mare şi sfântă care, în chipul pâinii şi al vinului, se dă însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului spre hrană şi mântuire sufletească.

Cititorule! Te duci tu regulat la această cină sfântă sau te laşi amăgit mereu cu diavoleasca amăgire că „mai ai vreme”? Te apropii tu regulat, în tot anul şi în tot postul de această taină sfântă, sau aştepţi mereu ca bătrâneţile, neputinţa ori boala să te apropie de cina Domnului?

«Lumina Satelor» nr. 50 / 24 dec. 1922, p. 5

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 27, 1 iulie 1928

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 27, 1 iulie 1928

”Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, s-a alăturat de astăzi regilor vrednici cu care Bunul Dumnezeu a binecuvântat acest neam. Mutarea Sa la cele veșnice reprezintă, cu certitudine, o grea pierdere pentru Casa Regală a României, pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru întreg poporul român de pretutindeni.

Nu vorbim doar de pierderea unui om, ci de un simbol viu al curajului mărturisirii iubirii de țară și de credință, în vremuri tulburi, pe care le-a înfruntat cu demnitate. Acum știm, și istoria ne încredințează, că atașamentul Majestății Sale pentru valorile spirituale ale poporului nostru a trecut dincolo de nivelul declarațiilor fără fond, dovedind, în mod repetat, dragostea sa pentru tot ceea ce ne caracterizează ca popor, între celelalte popoare ale lumii. Citeşte în continuare »

Îmbrăcarea în omul cel nou ne obligă la sfințenie

             Apostolul acesta stă drept preambul celui din Duminica a 30-a după Rusalii (Col. 3,12-16), de aceea nu trebuie să ne surprindă repetarea ideii de îmbrăcare întru omul cel nou, duhovnicesc, care prin harul lui Iisus Hristos, se eliberează de jugul păcatului. Acest apostol în schimb, se deschide cu o imagine și mai convingătoare: când Hristos va reveni în slavă pe pământ, înconjurat de sfinții Săi îngeri (1Tes. 4,16), și noi ne vom arăta întru slava omului cel nou (1Cor. 15,42-44). Tocmai pentru aceasta, dezlipirea de păcat și de plăcere devine un imperativ. Exprimarea apostolului este și mai plastică: folosește verbul nekróō care înseamnă „a pune spre moarte”, împrumutând termenul din lumea medicală, unde se folosea pentru descrierea unei părți atrofiate a corpului, ca rezultat al unei boli necruțătoare[1]. Prin urmare, avem datoria de a ucide trupul acesta păcătos cu patimile lui, în sensul de a-l răstigni duhovnicește, spre a învia întru sinea noastră omul cel nou, care se sfințește din zi în zi (3,10). Citeşte în continuare »

(Lc 14, 16-24).

În Evanghelia de duminică, Iisus a spus o pildă. Omul din Evanghelie care a făcut cină închipuie pe Dumnezeu. Iar „cina cea mare” înseamnă mântuirea şi fericirea noastră veşnică. În vremile acelea, Iisus a spus pilda ca o mustrare pentru iudei, căci pe ei i-a chemat mai întâi Evanghelia la mântuire, dar ei n-au voit „să intre”; şi atunci au fost chemaţi cei „orbi, şchiopi”, adică păgânii care n-aveau nici o lumină şi nici o cunoştinţă despre Dumnezeul cel adevărat. Dar pilda din Evanghelia de duminică se potriveşte nu numai pentru mustrarea iu­deilor, ci se potriveşte şi pentru noi şi datoriile noastre sufleteşti. Dumnezeu cheamă şi astăzi pe toţi oamenii la cina cea mire a mântuirii şi fericirii veşnice. Dar nu toţi, ci numai puţini ascultă che­marea Domnului Dumnezeu. Ca şi pe chemaţii din Evanghelie, aşa şi pe creştinii de astăzi îi opreşte şi îi departă de la cina mântuirii alergările şi grijile averilor, lăcomia avuţilor şi poftele cele rele şi neînfrânate. Evanghelia de duminică este oglinda vremurilor noastre, pentru câ parcă niciodată n-au fost atât de mulţi oameni cari să-şi uite atât de mult grija şi grijile sufletului ca astăzi. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Piatra Şoimului – 9 martie 1977

Pun pe inima fraţilor dragi şi scumpi, vestitori ai Evangheliei, un cuvânt pe care-l arătam adineaori la un frate. Şi vi-l citesc, că nu puteţi imediat scoate toţi Biblia din buzunar sau Noul Testament… sau poate unii nu l-aţi luat de acasă, zicând că aici cântaţi şi aici au alţii… Deschidem la [Evanghelia după Luca], la capitolul 14 şi un singur verset vreau să citesc, pentru fraţii lucrători. Mai ales pentru fraţii lucrători. Şi, dacă am spus lucrul acesta, să ştiţi că am spus de la mine. Domnul nu zice că-i numai pentru fraţii lucrători cuvântul acesta, ci că e pentru toată suflarea. Şi zice în capitolul 14 cu versetul 33 aşa: „Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu”. Citeşte în continuare »

Image result for bible

16 S Sf. Prooroc Agheu; Sf. Împărăteasă Teofana (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Apocalipsa 8

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 588

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 20: Rugul care nu se mistuie

O, cum să pot departe de lupta Ta să stau
când numai ea-mi dă vieţii un rost înalt pe lume?
De fiecare dată când sabia-mi reiau,
vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.

Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat
în faţa vrăjmăşiei cumplit dezlănţuite,
ci-n liniştea răbdării, crezând, am aşteptat
să dobândesc cununa învingerii dorite.

N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici
n-am folosit săgeata minciunii şi-a bârfirii;
oricât mi-au fost vrăjmaşii de răi, nedrepţi şi mici,
i-am înfruntat cu arma dreptăţii şi-a iubirii.

Citeşte în continuare »

Cei chemaţi de Domnul la Ospăţu-I Sfânt
ascultaţi din suflet orişice Cuvânt.
Pentru fiecare este, la Hristos,
o lumină dulce şi-un îndemn frumos.

        Auziţi, auziţi şi-mpliniţi, şi-mpliniţi
        azi îndemnul sfânt
        şi frumos, şi frumos, cu Hristos, cu Hristos
        puneţi legământ.

Nu-i pe lumea asta lucru mai de preţ
decât câştigarea veşnicei vieţi,
nu-i mai dulce cale ca a lui Iisus,
ea-ţi dă fericirea Cerului de Sus. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la nunta de la Zăvoi – 4 februarie 1989

Dar ce se întâmplă în Evanghelie? Spune Mântuitorul că primii chemaţi au refuzat. Aceasta era o insultă, o provocare la adresa împăratului. Îţi face Împăratul cinstea să te cheme la nunta lui, îţi face cadou o haină de nuntă pe care nu ţi-o mai ia niciodată înapoi, îţi face preţuirea şi respectul acesta să fii invitat acolo, la nunta Lui cerească – şi tu să refuzi… Şi cum au motivat cei care au refuzat invitaţia?

Unul a zis: „Nu pot să vin. Iartă-mă, te rog. Am cumpărat nişte boi, mă duc să-i încerc”.

Al doilea a zis: „Nu pot să vin. Am plantat o vie. Mă duc s-o văd”.

Al treilea a spus: „Nu pot să vin. Mi-am luat o soţie. Trebuie să mă duc cu ea… la distracţii”.

Cele trei mari motive pentru care oamenii au refuzat invitaţia Domnului şi invitaţia la nunta Lui cerească sunt acestea trei: comerţul, producţia şi distracţiile. Citeşte în continuare »


Ce frumos eşti Iisuse,ce frumos,
îngerii-n ceruri Îţi cântă alin voios,
/ Floarea Salemului iubit
de Tine raiul e fericit. / Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
La masa marelui ospăţ mai este un loc şi pentru tine! Uşa e încă deschisă. – Pr. Iosif Trifa

Pentru fraţii lucrători. Mai ales pentru fraţii lucrători. – Ioan Opriș

Sensul creştin al Vechiului Testament – Pr. Prof. Vasile Mihoc Citeşte în continuare »

Cum am cunoscut pe Părintele Iosif Trifa

Fiind cu serviciu la Librăria Oastei, care se afla aproape de locuinţa părintelui, am avut ocazia să fiu cu Părintele Iosif aproape la toate operaţiile pe care le-a avut în acest timp şi de aceea am cunoscut o bună parte din suferinţele sale trupeşti.

Despre Părintele Iosif se poate spune că a fost un om al durerilor şi al suferinţelor.

Avea răni interne deschise la plămâni, de unde avea aceste „vărsări de sânge“.

La burtă îl supăra rana deschisă prin scoaterea şi mânuirea furtunului din vezica urinară, pentru scurgerea urinei.

În partea inferioară avea o rană deschisă la intestinul gros. Citeşte în continuare »

– Cum are Omul acesta învăţătură, dacă El n-a învăţat niciodată? întrebau iudeii despre Iisus.
– Nu ştim cum! Dar iată că are!
– Cum are omul acesta aşa pricepere, aşa talent, aşa daruri alese, aşa cunoştinţe şi aşa putere? îi auzim adesea pe mulţi oameni întrebând despre un credincios simplu, dar minunat. Citeşte în continuare »

Dumnezeu să te odihnească, Majestate! Rămas bun!

Între prima Spovedanie sub epitrafirul duhovnicului său
Patriarhul Miron Cristea, în vinerea patimilor anului 1929
și ultima Sfântă Împărtășanie
în ajunul praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, 7 noiembrie 2017.

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 16, 14 aprilie 1929

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 16, 14 aprilie 1929

 

Fraţi cu inima creştină de pe tot cuprinsul ţării,
pentru voi răsună astăzi trâmbiţa redeşteptării,
glasul goarnei sunătoare să deştepte-ntreg poporul,
pentru voi răsună astăzi, prin Iisus Biruitorul… Citeşte în continuare »


În noaptea sfântă de Crăciun,
pe drumul nins de lună,
trei magi călări, cu suflet bun,
aleargă împreună. Citeşte în continuare »

Anii celor mai grele suferinţe: 1936-1937

Anii 1936-1937 au fost unii dintre cei mai grei, încărcaţi de suferinţe, dureri şi încercări trupeşti şi sufleteşti din viaţa iubitului nostru părinte duhovnicesc, Iosif Trifa.

Au fost ani de suferinţă alături cu moartea.

De acum înainte durerile trupeşti nu-l vor mai părăsi nici o clipă, dar se vor apropia de sfârşitul lor.

În toamna anului 1936, întors de la operaţia din Braşov, Domnul l-a trecut din nou prin cuptorul de foc al suferinţelor, cu dureri îngrozitoare şi cu o temperatură de până la 40 de grade. Citeşte în continuare »

La revedere, Majestate, Dumnezeu să vă odihnească!

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 52, 1927

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 52, 1927

 

 

Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are omul Acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
Dumnezeu, pentru înzestrarea alor Săi cu înţelepciune, are căi care, pentru oameni, rămân necunoscute sau neînţelese.
Iar oamenii, pentru că nu cunosc aceste căi ale lui Dumnezeu, le tăgăduiesc sau dispreţuiesc.
Lipsa unor oameni cu şcoală şi cu pregătire omenească nu-L poate împiedica pe Dumnezeu în lucrarea Lui.
Priceperea şi învăţătura necesară de care au avut nevoie ucenicii Domnului – şi apoi toţi ai Săi – El li le-a dăruit în chip tainic, fără ca ei să mai fi avut nevoie să urmeze ani lungi o şcoală şi o pregătire omenească. Citeşte în continuare »


In cetatea imparateasca
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii sa-nfloreasca
Florile sunt dalbe Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR