Arhiva pentru categoria: ‘Oastea Domnului’

Fraţilor (…) m-a chemat aici fratele Leon în numele vostru şi al fraţilor din întreaga ţară. Şi iată, v-am ascultat. Dar nu m-a adus aici numai chemarea aceasta, ci am venit să mă vadă toţi şi să se convingă încă o dată toţi că nu aceste oase goale au făcut Oastea Domnului (aici Părintele Iosif îşi întinde, spre arătare două mânuţe goale, ca două surcele; toată adunarea plânge cu hohot), ci Oastea Domnului a făcut-o Domnul, prin revărsarea Duhului Sfânt. Eu am fost numai un vas umil şi slab de care Domnul S-a folosit în sfânta Sa lucrare. Iar dacă Oastea este Lucrarea lui Dumnezeu, ea va trăi.

Fraţilor, mă vedeţi atât de slab şi plângeţi. Dar nu plângeţi! Oastea Domnului nu trăieşte şi nu moare cu omul. Ci ea trăieşte şi biruie cu Domnul. Eu voi muri, dar Oastea va trăi şi va birui, pentru că ea este a Domnului Iisus Biruitorul. Citeşte în continuare »

Iată[1] noaptea Anului Nou 1923.

Această noapte de hotar între ani este, de obicei, pentru toţi oamenii, prilejul unui cutremurător bilanţ. Prilejul în care ne vedem cu toţii nu numai grăbita trecere a vieţii pământeşti – ci şi felul în care am folosit această parte din viaţa scurtă, pe care o încheiem la sfârşitul fiecărui an şi o deschidem la începutul altuia.

În o astfel de ultimă noapte a anului trecut – şi de primă a noului an – cine oare îşi mai face atât de necruţător bilanţul luptei sale trecute şi planul luptei sale viitoare, ca omul de conştiinţă aşezat de Dumnezeu într-acest loc de aşa mare răspundere – cum era el, Iosif? Şi ca preot la un amvon – în slujba lui Dumnezeu, şi ca redactor de gazetă, la o tribună – în slujba poporului! Citeşte în continuare »

Am cu păcatul un război
ne-nduplecat şi sângeros
şi, până-n Ziua mea de-Apoi,
lupt între el şi-ntre Hristos.

Când rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin,
cu ultimele-mpotriviri,
mă rog, mă mustru şi mă-nchin.

Când ramurile firii noi
îmi cântă ca un stup ceresc,
suspin şi cânt, şi zbor – şi-apoi
nici nu-nţeleg cât îndrăznesc. Citeşte în continuare »

din foaia „Lumina Satelor”, anul VI, nr. 26, Sibiu. 26 iunie, 1927

26 L Sf. Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan, Ep. Goţiei (Post)

Noul Testament – Fapte 13, 1-12

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 301 şi 302

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 2: Slăvit să fie Domnul!

Frate creştine! Desigur că te-ai gândit şi că simţi şi tu că vremurile pe care le trăim noi azi sunt vremuri grele! Să ştii însă că vor fi din ce în ce şi mai grele, fiindcă oamenii s-au depărtat şi se depărtează tot mai mult de Dumnezeu.

Mulţi se amăgesc cu nădejdea că vor veni vremuri mai bune. Nu lucrează nimic, ci stau aşteptând vremuri mai bune. O, cum se înşală aceşti oameni! Tu să ştii, dragul meu, că aceste „vremuri mai bune“ nu vor veni – şi nici nu pot să vină, până când, mai întâi, nu ne vom întoarce noi către Dumnezeu. „Întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi – zice Domnul (Mal 3, 7). Citeşte în continuare »

„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeala din grădina Edenului, întunericul s‑a amestecat cu lumina, binele cu răul – şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc. Citeşte în continuare »

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi,
de parcă nici n-a fost vreun Ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun Mâine,
– ci-i numai Astăzi-de-dureri,

sau numai Astăzi-de-plăcere,
de încântare şi belşug –
uităm de Ieri, cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug… Citeşte în continuare »

25 D Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieții); Ap. Romani V, 1-10; Ev. Matei VI, 22-23;

Sf. M. Mc. Fevronia; Sf. Cuv. Dionisie şi Dometie (Dezlegare la peşte)

Vorbirea fratelui Traian Dorz
la o stare de vorbă cu fraţii acasă, la Livada

Ciocârlia s-a sculat de dimineaţă şi a început să cânte urcând în sus. Urcând mereu, urcând… Cu cât urcă mai sus, cu atât e cântecul mai frumos. În soarele… în seninul măreţ ca o catedrală uriaşă, ciocârlia se leagănă acolo sus ca o candelă cu untdelemn, cu untdelemnul cântecului.

Şi cântând, şi cântând, s-a desprins de pământ… Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la inaugurarea unei case din Beiuş – iunie 1978

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani de zile, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31)!

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am întâlnit în ziua de astăzi în acest loc unde n-am mai fost niciodată. Şi poate nici nu ne-am gândit că chiar şi aici, în acest oraş şi în aceste clădiri să‑Şi facă Dumnezeu şi El un loc pentru Sine.

De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un loc, un cămin, un aşternut, o masă şi puteam să stăm acolo liniştiţi. Dar am auzit şi am crezut din totdeauna şi din toată inima noastră că vine în locul acesta şi Fiul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Vorbirea părintelui Teodor Heredea (Gavriş)
de la adunarea din a doua seară de priveghere a fratelui Popa Petru

(…) Avem un folos sufletesc şi de seara aceasta a întâlnirii cu fratele nostru Petre în trup numai; sufletul s-a dus. (…) Nici unul nu suntem de    săvârşiţi. Fiecare mai avem de făcut câte ceva. Şi, dacă ne plângem păcatul nostru sub Crucea Domnului Iisus şi lăsăm să curgă Sângele iertării şi peste noi, Sângele lui Iisus Hristos ne curăţeşte de orice păcat. Şi ne dă nădejdea celeilalte vieţi, veşnice, şi nădejdea întâlnirii dincolo, în cealaltă Împărăţie. Dacă nu credem aşa, de multe ori suntem ca cealaltă lume. Dacă ţi‑e groază să te duci la Tatăl tău, înseamnă că ai făcut ceva… Am observat că atunci când copilul face un rău, plânge pe undeva pe-afară, nici nu vrea să intre în casă, [să spună], să se ştie: „Uite, sunt vinovat cu cutare… am furat”, sau: „Am bătut…”. Dar când a făcut o faptă bună, atunci cum vine de bucuros în casă la tatăl său: „Uite, tată, ce am făcut!”. Şi tatăl îl îmbrăţişează şi-l sărută. Citeşte în continuare »

13. Când îţi alegi slujba lui Dumnezeu,
când te hotărăşti să te predai lui Hristos şi să L urmezi pe El,
când pui gând şi legământ să umbli călăuzit de Duhul Sfânt (Gal 5, 16),
în Casa lui Dumnezeu,
– atunci tu trebuie să faci o întoarcere dinspre tot ce este din lume înspre tot ceea ce este din Dumnezeu.

14. Să o rupi cu tot ceea ce este vechi şi firesc, spre a deveni o făptură nouă în Hristos.
Să renunţi la tot ce poate fi doar un folos trupesc, spre a urmări în totul foloasele duhovniceşti.
Dacă nu poţi face acest lucru dintr o totală predare şi încredere în slujba Duhului Sfânt, tu vei fi un nenorocit slujitor permanent la doi stăpâni (Mt 6, 24). Citeşte în continuare »

Evanghelia de duminică este plină de minunate învăţături sufleteşti. Zice mai întâi evanghelia că fiecare om are în el o lumină şi, când această lumină se întunecă, oare căi de mare se va face întunericul? Această lumină este conştiinţa omului, adică mustrarea sau mulţumirea sufletească ce o are omul când face fapte rele sau bune. Această lumină i s-a dat fiecărui om. Citeşte în continuare »

24 S (†) Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele); †) Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; †)Sf. Ier. Niceta de Remesiana (Dezlegare la peşte)

   Noul Testament – Fapte 12                                                                                                   Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 299 şi 300

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 1: Semnul apostoliei și prețul Adevărului

 

Arhivă articole pe acest subiect:
Grijile vieții și libertatea sufletului credincios – Preafericit Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia de Duminică: ”Luminătorul trupului este ochiul”. – Pr. Iosif Trifa Citeşte în continuare »

Iubirii care n-a uitat
credinţa cea jurată,
dă-i cerul cel mai preacurat,
Iubire Preacurată!

Iubirii ce-a adus frumos
preasfânta ascultare,
dă-i cerul Maicii lui Hristos,
Iubire-Ndurătoare!

Iubirii care n-a trădat
credinţa datorată,
dă-i cerul cel mai minunat,
Iubire-Adevărată! Citeşte în continuare »

 

Lumina ochilor şi lumina sufletului

Cât de scumpi ne sunt ochii şi ve­derea! Pentru toţi banii şi toate bogăţiile lumii, nu ne-am da ochii şi vederea. Tot aşa de scumpă trebuie să ne fie şi vederea, lumina cea sufletească. Şi lumina noastră cea sufletească aceasta este: „Eu sunt lu­mina lumii – a zis Iisus –; tot cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric”… Dar noi umblăm în întuneric de păcate şi purtări slabe şi aceasta este o dovadă că ni s-au stricat ochii cei sufle­teşti şi vederea cea sufletească. Patimile cele rele şi păcatele sunt tot atâtea boli care ne strică vederea şi ochii sufletului nostru. Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
La nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Vasilică Nica

Predică la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul [24 iunie 2015] – Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Citeşte în continuare »

Iisuse, bunule Doamne! Eu sunt drahma cea pierdută, din evanghelie. Ah, în ce stare grozava şi nenorocită am ajuns! M-a acoperit întunericul păcatelor şi gunoiul fărăde­legilor. M-au biruit patimile şi zac doborât la pământ. N-am nici o putere, nu pot face nimic. Ca şi drahma, zac şi eu aco­perit de întuneric şi ros de rugină. Chipul Împăratului-Dum­nezeu s-a şters cu totul de pe drahma sufletului meu. Am risipit darurile sufleteşti pe care mi le-a dat Tatăl Ceresc. Totul am pierdut, totul am risipit. Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR