Arhiva pentru categoria: ‘Poezie’

M-aştepţi să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit
dar nu-s, Iisuse, gata, prea mult am zăbovit;
am fost ades prea leneş şi-am amânat mereu,
iar azi, la ceasul serii, nu-i gata lucrul meu.

Când m-ai trimis odată în via Ta, Iisus,
mi-ai rânduit şi lucrul – şi timpul mi l-ai spus;
mi-ai scris şi câte zile în lume am de stat,
şi câte fapte bune în ele-am de lucrat.

…Ce bine-ar fi fost dacă aş fi umblat mai treaz
şi-aş fi lucrat mai harnic pân’ la al vieţii-amiaz,
şi dacă înspre seară eram mai grijuliu
– dar iată, nu sunt gata, şi-acum e-aşa târziu!

Mai am atâta-n vie, Iisuse, de lucrat
şi vremea mea-i ca dusă, că ziua s-a-nserat;
m-aştepţi să merg Acasă, – dar, Doamne, cum să vin
de-o cale-atât de lungă, cu-n rod aşa puţin?

Mai lasă-mi, Doamne, încă puţină zi, să pot
să-mi isprăvesc cu bine, în vie, lucrul tot,
să-mi las în loc urmaşul, unealta să-mi preia,
şi-atuncea dintr-o dată sfârşeşte-mi ziua mea.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Unde-ai să rămâi pe noapte
când cărarea-ţi vei sfârşi,
slujba care ai făcut-o
cine oare-ţi va plăti?
Faptele vieţii tale,
vorbele ce tot le-ai spus
ce răsplată-au să-şi primească
după felul cum le-ai dus?

Moartea nu-i un zid şi-o groapă
unde-ajungi şi nu mai treci,
moartea-i numai începutul
celeilalte vieţi, pe veci.
Doar la moarte ţi se-arată
plata pentru ce-ai făcut,
partea care ţi-ai ales-o,
locul care ţi l-ai vrut. Citeşte în continuare »

Aceste frunze care cad
îngroapă încă-o vară
şi-a noastre zile ce tot scad
se-apropie de-o seară.
Şi seara asta cât de des
ne-ar trebui-amintită,
la orice drum ce-avem de-ales,
la orişice ispită.

Să nu ne pară rău c-avem
acum poveri mai grele,
nici că pentru Hristos suntem
huliţi cu vorbe rele, Citeşte în continuare »

Urma Ta o iau, Iisus,
şi aşa voi ţine
pân’ la moarte, cum am spus
legământ cu Tine.
Drag Iisus, Scump Iisus,
fă să ţin precum am pus
legământ cu Tine.

Glasul Tău îl vreau mereu
să-l aud întruna
şi să-mi ţină duhul meu
treaz întotdeauna. Citeşte în continuare »

Poruncile Iubirii sfinte sunt pentru noi eterne legi
ce trebuie de noi ştiute, iubite şi păzite-ntregi,
că-n ele este adevărul – la început atât de-ascuns –
dar care dragostea ni-l face apoi tot mai frumos pătruns;
ferice, fiul meu, de tine, a’ lui porunci când le iubeşti
şi care cu întregul suflet le cercetezi şi le-mplineşti. Citeşte în continuare »

Rămâi pe totdeauna
cu noi, iubit Iisus,
şi apără-ne-n Tine
sfânt legământul pus,
să nu uităm că-n lume
noi nici un drept n-avem,
să nu ne plângem lumii
că noi străini,
că noi străini suntem…

Învaţă-ne, Iisuse,
că noi n-avem nimic,
că toţi pot să ne-apuce
şi-avutul cel mai mic,
că toţi pot să ne-alunge Citeşte în continuare »

Slăvit să fie Domnul
şi Numele-I Preasfânt,
ce minunat le face
El toate câte sânt!

Cuvântul Lui puternic
e Soare fără-apus,
Slăvit să fie Domnul
de Jos şi până Sus.

Iubirea Lui dă viaţă
şi paşii Lui, belşug,
privirea Lui răsare
şi-a’ nopţii umbre fug.

Cuvântul Lui răsună
şi temerile pier,
Prezenţa Lui apare
şi jurul tot e cer.

Suflarea Lui adie
şi sloii se topesc,
Minunea Lui se-ndură
şi răii se sfinţesc. Citeşte în continuare »

Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărul
şi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sine
nu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi harul –
că nicăieri altunde el nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat iubirea cu-adevărat curată
şi-a vrut să-i ardă-n suflet trăirile-i divine,
de soare şi de lacrimi, nu va uita vreodată,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat puterea de-a suferi durere,
de-a împlini dreptatea, de-a năzui spre bine
la Tine o să vină şi Ţie Ţi-o va cere,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat odihna talazurilor sale
şi pacea conştiinţei şi-a luptelor din sine
va şti că nu-i alt mijloc şi nu-i o altă cale,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine. Citeşte în continuare »

O, iată, vin grăbiţii Venirii vestitori,
n-ajung să plece unii – şi-s alţii următori!

Tu nu-nţelegi, tu nu te-ndrepţi,
tu nu te temi,– tu ce aştepţi?

O, iată vin în valuri cumplite-nştiinţări,
în chipul lor e groază, în graiul lor chemări!

O, iată, vine noaptea şi moartea şi, cu ea,
cumplită Judecata cea veşnică şi grea! Citeşte în continuare »

Mai întâi de toate, voia,
Domnului să ţi-o supui,
cere-I pentru ea deplină
binecuvântarea Lui…

Doar ce-ţi binecuvântează
şi-ţi îngăduie Hristos
îţi va fi spre-adevărată
fericire şi folos.

Mai întâi de orice-avere
care vrei să ţi-o adui,
caută să câştigi comoara
binecuvântării Lui.

Mai întâi de-orice-nsoţire
care vrei să ţi-o propui,
vino, cere-I să-ţi dea Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de orice vorbă
care ai de gând s-o spui,
mergi şi cere de la Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de legăminte,
– nu promite nimănui
până nu-ţi ceri – şi-ţi dă Domnul
binecuvântarea Lui.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Te-am iubit frumos, Iisuse,
Ţi-am cântat şi plâns cu dor,
Ţi-am dat inima întreagă?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am urmat cu neclintire
şi Te-am ascultat pe plac,
Ţi-am slujit cu râvnă? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

M-am luptat cu stăruinţă,
am fost gata şi să mor,
Ţi-am jertfit pe lume totul?
– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am ştiut vorbi la vreme,
Ţi-am ştiut la timp să tac,
Ţi-am făcut lucrarea? – Poate!
– Dar eram dator s-o fac!

Mi-am dat toată osteneala
să fac bine tuturor,
să-Ţi păzesc Porunca Sfântă?
– Poate! – Dar eram dator!

Doamne, n-am s-aştept răsplată
nici acum şi nici în veac;
ce s-aştept, când înc-atâta
mai eram dator să fac!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Daţi drumul celor prinşi, că nu-i
mai mare har pe lume
ca libertatea orişicui
în Sfântul Crucii Nume!

Desfaceţi pe cei prinşi în laţ
de pofte blestemate,
că-i vai de cei ce mor lăsaţi
în veşnice păcate!

Deschideţi uşile spre Har
la toţi cei robi uitării,
că nu-i în veci mai mare dar
ca clipa liberării. Citeşte în continuare »

„Şi prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei,
dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii“
(Ioan 13, 35).

Cu obraji de ceară,
Tot privind în sus,
Am intrat spre seară
Calfă la Iisus. Citeşte în continuare »

Fie-ţi timpul ca un munte,
urcă-l drept şi până sus,
căci ajuns în vârf cu bine
te va-ncununa Iisus.

Fie-ţi timpul ca o apă,
socotindu-l trecător,
fiecare clipă-a vieţii
s-o străbaţi cum eşti dator.

Fie-ţi timpul ca un aur
strâns şi împărţit avar,
nici fărâma cea mai mică
nu ţi-o cheltui-n zadar.

Fie-ţi timpul ca unealta
care-o porţi mai cu folos,
tot ce scoţi din el să-ţi fie
ca făcut pentru Hristos.

Fie-ţi timpul ca o cale
către unde mergi pe veci,
strânge tot ce-ţi vrei Acolo,
de pe unde nu mai treci.

Dac-aşa-ţi va fi tot timpul,
pas cu pas şi rost cu rost,
o să-l ai ca veşnic aur
când va fi, cum n-ar fi fost.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

„Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg.
Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt“
(I Cor. 9, 26).

În şcoala noastră de Har,
Fiecare şcolar
Se ocupă, îndeaproape, cu sportul.
Nu-l înspăimântă efortul. Citeşte în continuare »

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
ale-alipirii de Hristos,
oricât v-ar fi de aspru vântul
şi gerul cât de nemilos!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ rugăciunilor fierbinţi,
oricât v-ar fi de greu urcuşul
de părăsiri şi suferinţi!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ milei pentru cel lipsit,
oricât v-ar fi de cu durere
şi cu răceală răsplătit.

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ mijlocirii pentru toţi,
oricât v-ar fi de-adânc abisul
de ură dintre fraţi şi soţi!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
ale-aşteptării Celui Drag,
oricât v-ar fi de-adâncă noaptea
şi neîntors cel dus pribeag!

Nu vă uscaţi, curate lacrimi
a’ dragostei din ochii mei,
ci-mi curgeţi până vă va şterge
Hristos, cu Mâna Lui, din ei!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

„Căci harul lui Dumnezeu…
ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea
şi cu poftele lumeşti…“
(Tit 2, 11-12).

La şcoala-n care ne-am înscris,
La şcoala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni şi vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc. Citeşte în continuare »

„Orice pedeapsă…
aduce celor ce au trecut prin şcoala ei
roada dătătoare de pace a neprihănirii“
(Evrei 12, 11).

Mi-s ochii – ape moarte…
O, Doamne, cer pedeapsa!
Păcătuit-am foarte
Cu inima şi coapsa! Citeşte în continuare »

Ce dulce-a fost cândva chemarea
Cuvântului mântuitor,
– Tu l-ai respins cu nepăsarea,
şi-acum atâtea răni te dor!

Ce dulce-a fost cândva tăcerea
de dup-al rugăciunii har,
– Tu i-ai rărit îngenuncherea,
şi-acum ţi-e inima gheţar.

Ce dulce-a fost cândva umblarea
cărărilor cu ochi curaţi,
– Tu le-ai schimbat încredinţarea,
şi-acum în plâns pustiu te zbaţi.

Ce dulce-a fost cândva ocara
alături de Hristos, lovit,
– Tu i-ai îndepărtat povara,
şi poţi s-o tot regreţi zdrobit. Citeşte în continuare »

«Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine…»
(Matei 11, 29).

Când mă abat din drumul drept,
Când nu mai pot tristeţea duce,
Mă sui pe Golgota, la Cruce,
Şi-nvăţ să sufăr şi să-aştept…

Când glasul cărnii, în tumult,
Mă prinde-n vraja lui fierbinte,
De sfatul Tău mi-aduc aminte
Şi-nvăţ, Iisuse, să Te-ascult.

Când poftele, din nou, mă-mping
Spre-adânca patimei genune,
Te chem pe braţ de rugăciune
Şi-nvăţ, Iisuse, să le-nving.

Când bucuriile-nfloresc
În glastra inimii, ascunsă,
Mă uit la palma Ta străpunsă
Şi-nvăţ, mai mult, să Te iubesc!

Sergiu Grossu
Pietre de aducere aminte, ediţia a II-a
Editura «OASTEA DOMNULUI» – Sibiu, 2002

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR