Arhiva pentru categoria: ‘Poezie’

Oricine-ai fi, nu cere ce nu ţi-e dat să ai,
oricine-ai fi, nu râde nefericitul strai.

Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimănui,
oricine-ai fi, ajută-l pe orb în calea lui.

Oricine-ai fi, nu crede că-i veşnic locul tău,
oricine-ai fi, ajută-ţi aproapele la rău.

Oricine-ai fi, nu face ce-i crud şi necinstit,
oricine-ai fi, să-l aperi pe cel năpăstuit.

Oricine-ai fi, gândeşte smerit, privind în sus,
oricine-ai fi, respectă cuvântul ce l-ai spus.

Oricine-ai fi-ndrăzneşte când aperi ce e drept,
oricine-ai fi, ascultă-l pe omul înţelept.

Oricine-ai fi pe lume, tu nu-ţi uita nicicând
întâia ta chemare: fii om în primul rând!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

Doamne, laudele mele
cât ar semăna-ntre ele
ca şi nişte stropi de rouă,
– totuşi fiecare-i nouă,
precum nouă-i fiecare
mângâiere şi-ndurare,
lacrimă şi bucurie
care mi le dai Tu mie!

Doamne, nouă-i orice seară
ce-n odihnă mă-nfăşoară,
nouă-i orice dimineaţă
luminată de-a Ta Faţă,
nouă-i orice zi-nsorită
peste munca mea rodită,
nouă-i orice bogăţie
care-ntruna Tu-mi creşti mie.

Doamne, laudele mele
de-ar fi cât un cer de stele,
de-ar fi cât un câmp de floare,
de-ar fi cât nisip la mare,
de-ar fi câtă iarbă moale,
de-ar fi câtă frunză-n vale
– n-ar ajunge-n veşnicie
pentru câte-mi dai Tu mie.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Cu fiecare noapte murim câte puţin,
cu noaptea cea din urmă ajungem morţi deplin.

Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem în orice aşternut,
grăbind spre cel din urmă, rămas necunoscut.

Cu orice somn pătrundem în locul tăinuit
pe care cel din urmă ni-l dă pecetluit.

Din orice drum întoarcem cu trupul tot mai stors,
doar drumul cel din urmă rămâne neîntors. Citeşte în continuare »

Ce ’nalt e zidul de păcate
ce te desparte de Hristos,
dar nu uita că Domnul poate
într-o clipită să-l dea jos.

     Vino la Iisus – cere-I lui Iisus
     Harul Lui de Sus
     şi-ntr-o clipă îţi va da, îţi va da
     izbăvirea Sa.

Ce grea e sarcina pe care
ţi-o poartă sufletul spre chin,
dar nu uita că Domnul are
putere să ţi-o ia deplin. Citeşte în continuare »

Din locul Tău slăvit în veci,
Cerescule Părinte,
spre ruga noastră să Te-apleci,
noi Te rugăm fierbinte;
spre Tine-al Tău umil popor
smerită rugă poartă,
ascultă, Doamne, glasul lor
şi iartă, Doamne, iartă…

a noastre multe slăbiciuni
şi multa neştiinţă
cu prea puţine rugăciuni
şi prea slabă credinţă;
– atâtea trebuinţe-avem
şi-atâtea mari păcate,
vezi starea grea-n care suntem
şi scapă-ne din toate.

Citeşte în continuare »

La păcate şi la patimi loc în suflet le-ai făcut,
însă pentru Domnul Păcii pân’ acuma n-ai avut.

    Vino şi primeşte
    astăzi pe Hristos,
    El îţi dă răsplată
    raiul luminos.

Nu-L auzi mereu cum bate şi aşteaptă să-I descui?
– O, deschide-I şi primeşte-L, şi trăieşte voia Lui.

De-ai avea o lume-ntreagă, fără El nimic nu ai,
dar dacă-L primeşti pe Domnul, şi-n bordei trăieşti ca-n rai.

Fericit e numai cine Îl primeşte pe Hristos,
el frumos are prezentul, viitorul, mai frumos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Câte minuni deschide-o zi
cu soare sau cu nor,
din câte părţi poţi tot privi
frumseţea tuturor!
Ce mii de glasuri poţi s-auzi
cum preamăresc mereu,
cu chip tăcut, cu ochii uzi
privind spre Dumnezeu…

Ce taine poate-ascunde-un cer
senin şi înstelat,
ce sfânt şi fericit mister
e-un câmp înmiresmat!
Când stai pe-un munte singurel
ori pe un ţărm de-ocean,
cum Dumnezeu te ’nalţă-n El
cu-al dragostei noian!

Ce-i oare-ascuns într-un sărut
de mamă ori de fiu,
ce-ai fost când nu erai născut
ori când vei fi-n sicriu,
ce spune-o lacrimă lucind,
ce tace-un dor nespus?
– O, câte taine se cuprind
cu sufletu-n Iisus!…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Am cu Hristos un legământ
şi nimeni nu mi-l poate frânge,
născut din plâns, crescut în cânt,
pecetluit în foc şi-n sânge.

Am cu Hristos un legământ
chiar decât sufletul mai sfânt,
un legământ am cu Iisus
chiar decât viaţa mai presus.

Pe nume-l port, pe chip mi-e scris,
în trup îl ard, în duh m-apasă,
el mi-e cuvânt şi gând, şi vis,
şi-avut, şi dragoste, şi casă. Citeşte în continuare »

Veniţi, dragi cântăreţi, veniţi,
mai este loc, oricâţi să fiţi.
– Oricâţi aveţi ceva de spus,
veniţi în corul lui Iisus,
oricâţi aveţi un viers frumos,
veniţi, cântaţi-l lui Hristos!

Mai este loc, oricâţi ar fi
şi oricâţi încă-ar mai sosi.
– Oricâte laude s-au spus,
tot nu-s de-ajuns pentru Iisus,
oricât s-ar fi cântat frumos,
tot nu-i de-ajuns pentru Hristos.

Cu harfele de aur sfânt,
cu-al Slavei in curat veşmânt,
– veniţi din Răsărit şi-Apus,
cântaţi spre slava lui Iisus;
din cei mai sus la cei mai jos,
cântaţi spre slava lui Hristos.

Veniţi, mai este loc, veniţi,
în frunte voi, cei nou-sosiţi.
– Şi de la cerul cel mai sus,
cântaţi mărirea lui Iisus,
pân’ la pământul cel mai jos
cântaţi iubirea lui Hristos!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Numai noi străbatem calea spre bisericuţă-n sus,
de atâta vreme singuri, numai Tu şi eu, Iisus;
clopotul de Liturghie sună tainic şi solemn,
parcă e a-nştiinţare, a alarmă şi-a îndemn

…să mai sui spre rugăciune, să mai cred cum am primit,
să mai ţin comoara sfântă de la cei ce-au adormit,
să mai port făclia care mi-au încredinţat-o ei
până când Golgota-ntreagă vor sui şi paşii mei.

Ce nori negri se ridică dinspre munţii-ntunecaţi,
fulgerări se văd mai dese ori din care parte caţi,
simţi ameninţarea celui nemaicunoscut prăpăd,
semnele-nspăimântătoare pretutindeni i se văd. Citeşte în continuare »

Hristos trecea prin Ierihon și tot vorbind, mergând încet,
Un orb văzu în mintea lui trecând Iisus din Nazaret.
Și totuși orbul îi întreabă, simțind mulțimea fremătând:
„Cine-i ce trece-n prejma mea, orașul nostru străbătând?”
Un trecător îi zice-n grabă: „Este Iisus din Nazaret!”
Îi dete doi dinari, mustrându-l: „Să taci din gură…! Fii discret..!”
Dar orbul nici nu vrea s-audă și-ncepe tare a striga: Citeşte în continuare »

 

Cereţi şi vi se va da, numai cereţi până
Domnul va deschide-a Lui fericită Mână.

Şi căutaţi, căci veţi găsi, – dar căutaţi întruna,
până veţi găsi, – aşa afli totdeauna.

Bateţi şi va fi deschis, – dar să bateţi tare
şi-atât până vor fi trase-orice zăvoare.

…Oricui cere i se dă, dacă cere până
Domnul Îşi deschide-a Lui fericită Mână. Citeşte în continuare »

Am fost aleşi să fim o jertfă de-nviorare pentru voi
şi-am fost supuşi de Domnul nostru atâtor lungi şi grele munci,
sub Mâna Lui, atâta vreme ne-a curs al lacrimii şuvoi
– azi voi cântaţi cu bucurie, fiindcă noi am plâns atunci.

Prin viscoliri de ierni vrăjmaşe, El ne-a trimis în loc oprit,
s-aducem Focul Sfânt la care v-aprindeţi sufletu-ngheţat,
azi voi cântaţi cu bucurie în cor de haruri încălzit,
dar nouă – nu ştiţi voi – ni-e arsă viaţa-n care l-am purtat.

Din jertfa inimilor noastre ce neştiut s-au mistuit,
atâta binecuvântare şi-atâta fericire-aţi strâns!
Ce bine că nu ştiţi voi preţul ce-n locul vostru l-am plătit,
că n-aţi putea cânta nici unul dac-aţi afla cât am mai plâns…

…O, Dumnezeule, ai milă de toţi cei care-au cunoscut
prin jertfa altora Lumina şi Adevărul Tău curat,
să nu păcătuiască-n contra acelor care le-au făcut
un bine care-n lumea asta e cel mai ’nalt şi-adevărat.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar de-ar fi-n marginile lumii, spre el vei fi îndatorat. Citeşte în continuare »

Iubire ce mi-ai depărtat
de peste zare teama,
tu m-ai crescut şi m-ai purtat
mai dulce decât mama!

Iubire ce mi-ai curăţit
de peste suflet tina,
tu mi-ai deschis nemaisfârşit
ospăţul cu Lumina.

Iubire care mi-ai luat
de peste ieri povara,
ce dulce mi-ai înseninat
eternă Primăvara! Citeşte în continuare »

Ce drag mi-a fost s-ascult de Tine,
oricât de greu mi-a fost s-ascult!
Căci ascultarea e un bine
ce-l văd din zi în zi mai mult.

Ce drag mi-a fost să merg cu Tine,
oricât de greu mi-a fost c-am mers!
N-am amintiri mai dragi şi pline
să-mi fi rămas mai de neşters.

Ce drag mi-a fost să cânt cu Tine,
oricât de greu mi-a fost să cânt!
În loc amar, ce stări divine
cântării mele i-ai răsfrânt!

Citeşte în continuare »

Traian Dorz

Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi. Citeşte în continuare »

Ce-aduci în loc de lacrimi când Dumnezeu te scapă
din boală, din ispită, din flăcări ori din apă,
când El îţi scapă soţul ori fiii, ori părinţii;
– când n-ai cuvânt de lacrimi, ce-aduci Recunoştinţii?

Primejdioasă este uitarea totdeauna,
ea lampa ta o stinge chiar când mai grea-i furtuna,
ea sufletul ţi-adoarme la cea mai grea răscruce
şi, dintre mii de bunuri, pe cel mai scump ţi-l duce. Citeşte în continuare »

Din tina negrului păcat,
din căile de jale,
Iisuse Doamne, m-ai chemat
pe drumul Crucii Tale.

Cu glasul blând mi-ai spus mereu
cuvintele divine:
– Ridică-ţi crucea, fiul Meu,
şi vino după Mine…

Cuvântul Tău duios şi blând
mi-a dat nădejde multă.
– Vorbeşte, Doamne,-am zis plângând,
căci robul tău ascultă; Citeşte în continuare »

Din norii toamnei, vânturi reci cern stropi mărunţi de ploaie
şi desfrunziţii arbori goi smerite crengi îndoaie.

De-un fir, atârnă-ntr-un salcâm o biată frunză moartă;
e singură – şi vântu-n zbor o-ntoarce trist şi-o poartă.

Ce tristă-asemănare-mi fac: – în vremi cu vânt şi ceaţă,
de-aşa un fir subţire-atârni, trudita mea viaţă. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR