Arhiva pentru categoria: ‘Poezie’

Ţi-ai tot pierdut câte-un prieten
sau câte-un frate ori un fiu
şi tot nu vezi că şi pe tine
te-aşteaptă mâine un sicriu.

Nu mai sta, nu mai sta,
caută mântuirea ta
până ţi-o mai poţi, până ţi-o mai poţi afla
la Hristos, ce-o poate da.

Ţi-ai tot pierdut şi ani, şi zile
pe calea rea cu cei mai mulţi
şi tot, nici azi, nu vezi că-i vremea
îndemnul Domnului s-asculţi. Citeşte în continuare »

De ce te îndoieşti de Domnul
şi de Cuvântul Lui cel sfânt,
ce este oare mai puternic
ca El în Cer sau pe pământ?
E oare mai puternic omul
sau diavolul, sau iadul lui?
– Nu, mai puternic decât Domnul
nimic în toată lumea nu-i.

Încrede-te în El, încrede-te în El
oricând şi-n orice fel,
căci nicăierea nu-i, căci nicăierea nu-i
putere ca a Lui…

Citeşte în continuare »

Mai sunt, mai sunt destui săraci,
ca bine să le faci,
mai sunt, mai sunt flămânzi, mai sânt
destui pe-acest pământ;
şi suferinzi, şi orbi, şi goi
destui mai sunt, destui cu noi
– aveţi, aveţi ce face,-aveţi,
un bine, dacă vreţi.

Citeşte în continuare »

Cine-ţi va-ntreba vreodată
de-al tău nume pe-un vecin,
toţi vecinii tăi să-i spună:
– E-un adevărat creştin.

De-ţi va întreba părinţii
despre felul tău curat,
bunii tăi părinţi să spună:
– E-un fiu bun cu-adevărat.

Dacă-ţi va-ntreba pe fraţii
de credinţă în Hristos,
fraţii tăi să poată spune:
– E un frate credincios.

Citeşte în continuare »

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi,
peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi,
în vestirea ei să punem dulcele iubirii har,
şi-al ei foc să-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar.

De Biserica în care ne-am născut şi ne-am trezit,
sufletul să ne rămână pentru veci nedespărţit,
dragostea de ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim,
credincioşi să-i fim şi vrednici cât pe lume-o să trăim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu,
Steag ’nălţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu
şi îndemn, şi scut în lupta ascultării de Hristos,
numai astfel ni-e şi drumul, şi sfârşitul luminos. Citeşte în continuare »

Semănaţi sămânţa bună fără odihnire
şi cu mâna cea mai plină, pentru grea rodire;
şi de-a lungul, şi de-a latul holdelor, în cruce,
peste tot unde sămânţa se mai poate duce.

Semănaţi sămânţă multă – căci din umbre sure
sunt atâtea răpitoare care vin s-o fure
şi prin locuri de ispite, multe pietre grele
vin cu arşiţe, să piardă câte cad în ele.

Citeşte în continuare »

Mâinile Tale, Drag Iisus,
mi-alină suferinţa
când mi-arde ca-ntr-un foc nespus
şi-mi tremură fiinţa.

A Tale Mâini, a Tale Mâini – tăcut,
Iisuse – le sărut,
căci mângâierea, mângâierea lor
mi-alină orice dor
şi-n stări de har m-au dus
a Tale Mâini, a Tale Mâini, Iisus.

Citeşte în continuare »

Doamne-ajută-mă să strâng
lacrima, dator s-o plâng,
şi mă-nvaţă cum s-adun
tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun.

Să nu trec pe lâng-un dor
făr-ai da ce sunt dator,
să nu trec pe lâng-un prag
făr-un grai, făr-un grai rostit cu drag.

Citeşte în continuare »

Nainte de-al Tău Nume Sfânt nimic n-a fost, Iisus…
n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus,
ci Numele Tău Sfânt a fost, Iisuse, primul grai,
Cuvântul Tu erai, Iisus, Lumina Tu erai!… Citeşte în continuare »

Hristos este Împăratul!
Toţi câţi Îl slujesc cu zel
fie siguri de izbândă,
viitorul este El!
Slavă Lui, salvă Lui –
viitorul este El! Citeşte în continuare »

M-am întâlnit cu Tine la un hotar, Iisus,
şi-am ascultat întâiul cuvânt ce mi l-ai spus;
la-ntâia Ta chemare Ţi-am spus cu lacrimi: DA
– şi nu uit pân’ la moarte îmbrăţişarea Ta.

Au fost de-atunci necazuri cât munţii-ameninţând,
dar Harul Tău mai mare a fost, de orice rând;
au năvălit vrăjmaşii cumpliţi ca nişte lei,
dar Tu ai fost, Iisuse, mai tare decât ei.

Ştiu că şi de-azi ’nainte, pe-oriunde m-ai purta,
mă va-nsoţi prin toate, Iisus, puterea Ta
şi-mi vei întinde Mâna, mai repede să vin,
să mă-ntâlnesc cu Tine la Alt Hotar Divin.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

În foaia «Lumina Satelor» nr. 40, din 12 octombrie 1924, Părintele Iosif publică primul concurs pentru un imn al Oastei, cu un premiu de doi dolari.

Iată ce scria el, printre altele, atunci: „Se pune un premiu de doi dolari pentru un cântec de marş, pe seama celor din Oastea Domnului. Un prieten al gazetei, din America, îmi trimite o «cinste» de doi dolari. Am aflat de bine să pun această «cinste» în slujba Domnului. Deschid, cu aceşti dolari, aici la gazetă, o întrecere (concurs) pentru cine va scrie cel mai bun cântec (poezie) de «marş» pe seama celor din Oastea Domnului. Se ştie că orice armată îşi are «marşul» ei, adică, cântarea de biruinţă în sunetul căreia pleacă la luptă. Această gazetă încă a strâns o Oaste a Domnului, care cheamă la luptă pe oameni să se hotărască la o viaţă nouă cu Domnul, pentru ca apoi să poată duce la biruinţă lupta… contra tuturor relelor care vin de la vrăjmaşul diavol. Citeşte în continuare »

N-am înţeles adesea, Iisuse-al Tău Cuvânt,
dar l-am crezul şi-atuncea adevărat şi sfânt.

N-am cunoscut adesea ce piedici întâlneam,
dar Ţi-am călcat pe urme cât mai smerit puteam.

A fost cumplit adesea să-nfrunt pe Goliat,
mi-a fost de el şi frică, – dar n-am făcut păcat.

N-am priceput adesea ce jertfe mi-ai cerut,
dar am privit Golgota – şi Ţi le-am dat tăcut. Citeşte în continuare »

Moartea şterge toate, numai una nu,
– luptă-te ca asta s-o câştigi şi tu:
plata faptelor iubirii, plata faptelor iubirii
s-o câştigi, s-o câştigi şi tu.

Moartea le ia toate, numai una ai,
– luptă-te ca asta să te ducă-n rai:
plata milei pentru alţii, plata milei pentru alţii
să te ducă, să te ducă-n rai. Citeşte în continuare »

Nu e nimeni-nimeni, decât Dumnezeu,
care să-ţi ajute când ajungi la greu;
poţi striga-n primejdii, poţi tot plânge-n munci,
nimeni, decât Domnul, nu-i să-ţi vină-atunci.

Ca să ai, ca să ai ajutor la greu,
vin’ la Dumnezeu;
dacă nu eşti, dacă nu eşti fiul Lui,
eşti al nimănui.

De n-ajuţi pe nimeni când va aştepta,
nimenea nici ţie nu-ţi va ajuta;
dacă nu eşti gata a ierta frumos,
nici ţie nu-i gata a-ţi ierta Hristos. Citeşte în continuare »

Durerea iar m-a cercetat –
şi-n inima-mi sărmană,
cu-atâtea răni, a mai lăsat
o rană.

Simţit-am cum pe faţă iar
curg lacrimile vale,
de ce am oare-atât amar
şi jale?… Citeşte în continuare »

 

Cine ţi-a adus viaţa, – suflete al meu,
în mormântul unde singur suspinai din greu,
Cine altul decât Domnul Care te-a iubit?
Lui Îi datorezi iubire până la sfârşit.

Cine ţi-a dat bogăţia Cântecului Sfânt
Cine, aurul luminii Sfântului Cuvânt,
Cine, harul rugăciunii, Cine, decât El?
Lui Îi datorezi cântare într-un unic fel! Citeşte în continuare »

Când simţi ameninţarea şi pumnul urii greu,
încredinţează-ţi viaţa deplin lui Dumnezeu!

Când simţi îngrijorarea şi tremurul fricos,
încredinţează-ţi soarta în Mâna lui Hristos.

Când simţi că nici o cale şi nici o uşă nu-i,
încredinţează-ţi fiii şi fraţii-n Mâna Lui.

Citeşte în continuare »

În cele mai frumoase din imnurile mele
aş vrea să-nalţ cu lacrimi de viers înfiorat
un grai mai plin de farmec ca tot ce-i har în ele
– şi-acesta-i al Tău Nume, Iisuse Adorat!

Prin cele mai curate din gândurile mele
aş vrea să urc mireasma divinului prinos
a tot ce-i mai sfinţire şi mai lumină-n ele
– şi-acesta-i al Tău Nume, Iisuse Preafrumos.

Citeşte în continuare »

Tu ştii atât de bine
ce eşti dator să faci,
ştii tot ce se cuvine
să spui ori ce să taci.
– Tu poţi, când vrei cu-adevărat,
să ţii Cuvântul cel curat,
de-aceea vei răspunde greu
când vei da ochi cu Dumnezeu.

Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR