Arhiva pentru categoria: ‘Porţile Veşniciei’

1. Cât de puţini sunt bogaţii, moşierii şi avuţii care se gândesc la sărăcie, la goliciune şi la foamete în vremea când ar trebui cel mai mult să gândească!
Cât de puţini norocoşi gândesc la nenorocirea care le poate veni într-o clipă!
De aceea numărul înţelepţilor este atât de mic
şi al nebunilor, atât de mare.

2. Într-adevăr, cât de puţini sunt oamenii cuminţi,
care să ştie să se poarte cu înţelepciune în zilele când le surâde soarta! Adică în zilele acelea care sunt cele mai puţine şi mai nestatornice dintr-o viaţă. Dar care pot nimici pe veşnicie întreagă viaţa aceasta.

3. Nu numai în Istoria Omenirii, ci chiar şi în viaţa de fiecare zi, prin care noi înşine trecem,
putem vedea limpede cât de puţini dintre cei îngâmfaţi şi răi scapă de prăbuşire şi de pedeapsă. Citeşte în continuare »

21 – Cutremurãtoarea osândã care îi așteaptã pe cei care sãvârșesc fãrãdelegea – este potrivitã cu înștiințãrile și cu dreptatea lui Dumnezeu.
De care ei n-au vrut sã ținã seama, mãcar cã erau atât de datori sã le asculte.

2 – Ce fioroasã este și trãirea pe pãmânt și moartea pe el, a acelor suflete nelegiuite care s-au rãzvrãtit împotriva lui Dumnezeu prin neascultare.
Nelegiuitul însuși în fața morții când își vede și trecutul și viitorul mai limpede ca oricând, se cutremurã îngrozit.
O, de s-ar cutremura cu adevãrat mai înainte – și nu abia atunci!

3 – Cutremurul prea târziu pentru pãcat, nu-i mai folosește omului la nimic, fiindcã la moarte pentru el viața și prilejul mântuirii, au trecut pentru totdeauna.
Pentru cel muribund mai rãmâne numai înspãimîntãtoarea groazã a morții și înfricoșata întâlnire cu Dumnezeu, fațã de care a trãit și a murit ca un vrãjmaș. Citeşte în continuare »

Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca El să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă, Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei când îl chemi oricând îngrozit după ajutorul Lui, ca să te poată asculta El atunci, să ştii că acesta este un har mare de la Dumnezeu şi de harul acesta trebuie să lupţi pentru a-l merita. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală din partea Domnului, ascultarea rugăciunii tale. Dar aceasta cuprinde în sine şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu. Bunătatea arătată de Dumnezeu faţă de acest om, îl obligă pe acesta să-L iubească şi să-L asculte şi el pe Dumnezeu, mai presus de orice. Aşa cum îl ascultă şi Dumnezeu pe el. Dovada recunoştinţei adevărate şi statornice faţă de binefacerile Domnului este şi întoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu mulţumire şi cu ascultare (Luca 17, 15-17). Aceasta este condiţia pe care Hristos o pune fiecăruia dintre noi, şi pentru alte binefaceri viitoare  (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31). Citeşte în continuare »

Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără (II Împ 6, 15-17)! Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi care mă înconjoară cu bunăvoinţa şi cu prietenia lor sunt nenumărat mai multe (Evr 12, 1-2; Apoc 9, 16).

O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternicul meu Dumnezeu Apărător (Ps 68, 17)? Sunt ei aproape de mine? Dar Tu eşti şi mai aproape! Când Tu stai între ei şi mine – eu n-am de ce să mă mai tem!

E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Şi pe lângă răsplătirile Tale din ceruri pentru răbdarea acestora! E amar paharul pe care trebuie să-l beau eu acum? Dar ce înseamnă acesta pe lângă acela pe care Tu l ai băut în locul nostru şi pentru noi? Şi pe lângă slava de care va fi urmat calvarul pătimirilor mele! Citeşte în continuare »

1 – Nu mai înșela pe nimeni, nici sã-și lase soțul, nici sã-și lase credința.
Nici sã-și lase frații, sau casa, sau pâinea, sau cinstea, sau taina – numai pentru ca tu sã ai, sau vrãjmașul sã aibã vreun folos de la el. De la sinceritatea, sau neștiința, sau slãbiciunea semenului tãu!
Pãcatul înșelãtoriei este totdeauna o vinã.
Dar când este fãcut în numele adevãrului și al sfintei credințe, – el este de o mie de ori mai vinovat.

2 – Am pãcãtuit fiecare, și mai pãcãtuim încã.
Dar am recunoscut prea puțin și îndreptãm prea puțin. Știm adesea cã ceea ce facem este rãu, fiindcã fãptuirea acestora și urmãrile lor, dovedesc aceasta. Și totuși din duhul încãpãțânat de mândrie nu vrem sã recunoaștem aceasta.
Și mai puțin, – sã încetãm! Citeşte în continuare »

1. Tot ce este rămas în ceruri – adică în lumea superioară, în starea de necădere – spune slava lui Dumnezeu, cântă şi laudă veşnic slava Lui. Atât îngerii şi duhurile, cât şi sorii şi planetele, care au fost create prin Ideea şi prin Cuvântul Tatălui, adică de Expresia Sa, Fiul Său Iisus Hristos, de El, Oglindirea Slavei Sale, şi de El, Chipul Fiinţei Sale (Evr 1, 3), totul Îi aduce o veşnică şi cutremurător de strălucită şi imensă slavă Lui, Celui prin Care au fost create şi prin Care se ţin.

2. Toate spun… spun neîncetat, spun puternic, spun frumos şi măreţ numai slava Dumnezeului nostru, Care le-a creat şi Care le susţine…

3. Priviţi voi, toţi acei care aveţi ochi şi care puteţi vedea cu ei! Priviţi într-o noapte senină spre cerul înstelat… iar apoi ascultaţi!…
Dacă aveţi urechi şi dacă mai puteţi auzi cu ele, – ascultaţi graiul măreţ al cerurilor, strigat şi tăcut peste toate meridianele şi paralelele lor; ele vă vor spune numai despre slava lui Dumnezeu şi despre frumuseţea Lui! Citeşte în continuare »

1 – Dar toate lucrurile de pe pãmânt își au vremea lor (Ecles. 3, 1).
Odatã ce vremea încercãrii s-a dus, trebuie sã se ducã și ea (1 Cor. 10, 13).
Când vremea ei a trecut, – atunci chiar și peste voia tuturor paznicilor puternici, sau a legilor nedrepte, Mâna lui Dumnezeu deschide porțile cele de fier (Fap. Ap. 5, 19).
Și izbãvește totdeauna pe cei asupriți fiindcã nici o putere nu este mai mare decât puterea Lui. Toate puterile sunt supuse Dumnezeului nostru.

2 – De aceea nu dispera credinciosule niciodatã!
Când ești nedreptãțit chiar prin lege și judecat pe nedrept, chiar de dreptate, – ai încredere în Domnul: Mai este legea și îndurarea lui Dumnezeu și a Lui Judecatã (Ecles. 12, 14).
Chiar dacã ar trebui sã aștepți ani de zile pânã când va sosi ceasul dreptãții tale, totuși nu te teme cãci și în încercarea ta, tot timpul, va veghea asupra ta grija iubitoare a Dumnezeului tãu, care nu va uita dreptatea ta. Fii sigur de asta! Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR