Arhiva pentru categoria: ‘Pr. Iosif Trifa’

Din toate părţile primesc întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. Taina cea mare a mântuirii sufleteşti se poate afla numai la picioarele Crucii. Înţelesul şi taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gând să ieşi mai întâi din răutăţi ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răutăţile să te doboare la picioarele Crucii… Citeşte în continuare »

După suspendarea foilor «Ecoul» şi «Alarma» de la Făgăraş, Lucrarea Oastei ajunsese iarăşi la un impas greu. Ce era de făcut?

Domnul i-a îndreptat gândul Părintelui spre foaia «Ostaşul Domnului» din Bucureşti, care încetase a îndeplini rolul său mare o dată cu apariţia foii «Isus Biruitorul», la începutul anului 1935.

Autorizaţia de apariţie nu-i fusese anulată şi dreptul de tipărire rămăsese urmaşilor părintelui Vasile – văduvei şi copiilor lui.

– Vom alerga iarăşi la «Ostaşul Domnului» – zise Părintele. Frate Marinel, gată-te de drum!

Astfel apăru, după o lună, în 17 octombrie 1937, nr. 1, anul III, din foaia «Ostaşul Domnului», noul curier frăţesc pentru Oastea Domnului…

Pe prima pagină, Părintele Iosif scria ca şi la numărul cu «Isto­ria unei jertfe»: Citeşte în continuare »

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ (Mt. 11, 28-30).

O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, dragă cititorule, această dulce chemare? Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El.

O, ce odihnă, ce uşurare şi ce linişte dulce şi sfântă dă Domnul celor ce se apropie de El şi trăiesc o viaţă cu El!

Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că viaţa după Evanghelie este un jug greu de purtat.

– Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de pe acum în jug, mi-a răspuns astă-vară un tânăr pe care îl chemam să intre în Oastea Domnului. Citeşte în continuare »

Arhim. Zaharia Zaharou

 

“În Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului Său prin gura Prorocului Iezechiel: „Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel?” Şi iarăşi: „Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da.“ Iar împă­ratul David s-a rugat Domnului astfel: „Inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.” Prorocii din vechime ştiau că omul nu se poate naşte întru împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu dobândeşte mai întâi un duh nou şi o inimă nouă – „inima adâncă”, cum o numeşte Părintele Sofronie, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Această naştere din nou schimbă din temelii viaţa omului, reînnoindu-i întreaga fiinţă. Ea este însoţită de simţiri şi cugete noi, dumnezeieşti, de o nouă însuflare şi de o dra­goste arzătoare pentru Sfânta Scriptură. Părintele Sofronie o aseamănă cu „Big Bang-ul” despre care vorbesc astronomii zilelor noastre, căci omul trece de la realitatea pământească la realitatea cerească, în care duhul său este răpit de Duhul lui Dumnezeu. Insă dacă nu va izbuti să-şi afle adâncul inimii, nu va pătrunde niciodată în tărâmul Duhului şi nu va putea cunoaşte tainele Lui. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând minunata pildă cu semănătorul şi sămânţa. Această evanghelie o aflaţi tâlcuită pe larg în cartea cu pildele Mân­tuitorului. Acolo veţi afla ce în­seamnă sămânţa căzută lângă drum, în pietre, între spini şi pe pământ bun.

Aici vom aminti ceva des­pre sămânţa cea căzută lângă drum, pe care „păsările cerului au mâncat-o”. Aceştia sunt – spune evanghelia – „cei ce aud Cuvântul, dar vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântu­iască”.

Pilda evangheliei spune că „păsările cerului” fură sămânţa cea căzută lângă drum. Noi însă vom spune că păsările fură şi sămânţa cea căzută pe piatră, ba, de multe ori, o fură şi pe cea căzută în pământ bun. Ba încă mai mult decât atât: păsările fură chiar şi sămânţa ce a ro­dit. „Păsările ceriului” – înşe­lăciunile diavolului – stăruie neîncetat pe lângă sămânţa cea bună ce cade în inima noastră. Ciorile iadului pândesc neînce­tat şi recolta seminţei. Când să­mânţa începe a da rod – când creştinul începe a da înainte în cele sufleteşti – ciorile iadului umblă tot roată, să fure rodul.

O, ce lucru grozav este şi acesta! Sămânţa cea cerească se face hrana lui satan. Păsările iadului se hrănesc cu sămânţa cerească pe care omul n-o pri­meşte şi n-o grijeşte. Citeşte în continuare »

Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.

Semănătorul din pilda evan­gheliei este Iisus Mântuitorul, iar sămânţa este Cuvântul Lui, Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce sămânţă minunată are acest Semănător! Când învăţa Iisus pe pământ, gloa­tele se ţineau după EI să-I poată asculta cuvântul… „Niciodată om n-a vorbit ca omul acesta” (In 7, 46) – ziceau cei ce-L ascultau cu credinţă. Iisus Mântuitorul, ma­rele Semănător divin, a semănat în lume o sămânţă eternă, veşnică: a semănat Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Lumina Satelor, anul II, nr. 1, Sibiu, Duminica 14 Ianuarie 1923

În “L. S. nr. 40 din 5 octombrie 1930, apãru urmãtoarea înștiințare: Lumina Satelor unitã cu Libertatea.

Veste de care se vor bucura, aducem cititorilor noștri. Între foaia noastrã Lumina Satelor și vechea gazetã popularã Libertatea de la Orãștie, s-a încheiat o înțelegere în temeiul cãreia cele douã foi se contopesc în una. Redacția foii Libertatea se mutã în sãptãmîna aceasta la Sibiu, unindu-se cu redacția noastrã… Cititorii L. S. şi ai Libertãții, vor primi din sãptãmînã viitoare aceleași foi… vor primi:

1 – Lumina Satelor unitã cu Libertatea, ca foaie conducãtoare, cu material felurit despre stãri și lucruri din viața culturalã, bisericeascã, naționalã, economicã și politicã a poporului nostru și a țãrii… precum și din viața celorlalte țãri de pe glob…
2 – Oastea Domnului… ca foaie religioasã moralã, povãțuitoare spre bune moravuri în poporul nostru – și
3 – Foaia Interesantã, adaosul literar ilustrat al Libertãții de la Orãștie, care e un magazin de cunoștințe folositoare de tot felul… poezii, schițe, istorioare, povestiri pentru petrecere… Citeşte în continuare »

În foaia «Lumina Satelor» nr. 40, din 12 octombrie 1924, Părintele Iosif publică primul concurs pentru un imn al Oastei, cu un premiu de doi dolari.

Iată ce scria el, printre altele, atunci: „Se pune un premiu de doi dolari pentru un cântec de marş, pe seama celor din Oastea Domnului. Un prieten al gazetei, din America, îmi trimite o «cinste» de doi dolari. Am aflat de bine să pun această «cinste» în slujba Domnului. Deschid, cu aceşti dolari, aici la gazetă, o întrecere (concurs) pentru cine va scrie cel mai bun cântec (poezie) de «marş» pe seama celor din Oastea Domnului. Se ştie că orice armată îşi are «marşul» ei, adică, cântarea de biruinţă în sunetul căreia pleacă la luptă. Această gazetă încă a strâns o Oaste a Domnului, care cheamă la luptă pe oameni să se hotărască la o viaţă nouă cu Domnul, pentru ca apoi să poată duce la biruinţă lupta… contra tuturor relelor care vin de la vrăjmaşul diavol. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu învierea tâ­nărului din Nain pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Iisus a oprit convoiul, S-a atins de sicriu şi a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te”. Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi”. (Citiţi această evanghelie pe larg la Luca 17, 11-17)

Despre trei morţi ne spun evangheliile că i-a înviat Iisus: Fiica lui Iair, tânărul din Nain şi Lazăr. Şi oare numai pe aceşti trei morţi i-a înviat Iisus? O, nu. Domnul Iisus a înviat şi învie milioane şi milioane de morţi – din cei morţi cu sufletul. Moartea cea adevărată e moar­tea cea cu sufletul, e moartea cea sufletească. Despre aceasta strigă toate Scripturile să ne ferim de ea. Şi vai, ce de moarte sufletească este azi în lume! E plină lumea de morţi care trăiesc (Apoc 3, 1). Citeşte în continuare »

O ÎNCHEIERE RECUNOSCĂTOARE

Părinte Iosif!

Ca dintr-un potir fermecat ne-ai adăpat cu un răcoritor şi sfânt cuvânt, păstrat curat şi nealterat de moşii şi strămoşii noştri şi în bisericuţa din Certege, vechea bisericuţă de lemn, înnegrită de fumul tămâiei multor veacuri şi a candelelor din faţa icoanelor tocite de evlavia înaintaşilor iubiţi.

Ne-ai transplantat în suflet şi în inimă fiorul sacru şi nemuritor al vremurilor apostolice, nealterat de otrava nici unui amestec străin.

Şi, în veşmânt curat de nuntă, în haină de lumină, ne-ai vrut îmbrăcaţi, gata să ieşim plini de tinereţe şi de vigoare în întâmpinarea Mirelui, la Praznicul Eternei Bucurii.

Dar de atât de puţini şi atât de puţin ai putut fi înţeles… Citeşte în continuare »

Tit lângă crucea Părintelui Iosif – 1945

Sibiul va deveni „Ierusalim“!

Din depărtări de sute de kilometri, vor veni suflete dornice să-l vadă şi să-l cunoască pe binefăcătorul lor. Unii dintre cei lipsiţi de mijloace materiale veneau chiar şi pe jos; alţii îşi vindeau din puţinele lor bunuri, ca acel ţăran care şi-a vândut văcuţa pentru a putea ajunge la Sibiu.

Fiind pătruns de duhul smerit al ascultării de Hristos, dorea ca asupra tuturor să imprime o deplină ascultare faţă de Evanghelie. Văzând în aceasta singura soluţie pentru rezolvarea marilor probleme care frământau aceste vremuri, dorea ca la Crucea Mântuitorului să cheme şi să-i întâlnească pe toţi fiii acestui neam şi aici să se înfrăţească şi să se îmbrăţişeze, în interiorul – nu în afara – strămoşeştilor aşezăminte.

Poporul şi cei mulţi l-au înţeles.

Dar de unde să poată fi înţeles şi de cei mari ai vremii lui, dacă Mântuitorul Însuşi nu a aflat la ei înţelegere? Citeşte în continuare »

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum strânge găina puii sub aripile ei şi n-aţi vrut!

Iată că vi se lasă casa pustie…“ (Matei 23, 37-38).

 

Psalmistul David s-a legat cu blestem, zicând:

„Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu-mi voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!“ (Psalm 137, 5-6).

Pe parcursul istoriei, Ierusalimul totuşi a fost uitat, nemaiconstituind pentru nimeni o pricină de bucurie sau cântec, ba din contră, de mari şi amare dureri. Fiindcă el ucisese nu numai pe proorocii lui Dumnezeu, ci şi pe Fiul Lui. Citeşte în continuare »

Fiecare adevăr îşi are vremea sa şi fiecare profet îşi are timpul său. Când vremea unui adevăr s-a împlinit – el tace. Când timpul unui profet s-a împlinit – el pleacă.

Dar cei în mijlocul cărora a strălucit adevărul nu mai rămân cum erau înainte de a-l vedea. Şi cei cărora le-a strigat profetul nu mai sunt cum au fost înainte de a-l auzi. Unii se vor întoarce, cu faţa strălucind de binecuvântarea primirii Adevărului. Alţii, întunecaţi pe veci de blestemul împotrivirii sau osândiţi de uciderea lui.

În dis-de-dimineaţa zilei de 12 Februarie 1938 s-a împlinit vremea unui mare adevăr şi a tăcut gura unui mare profet.

Pagina 1 a foii «Glasul Dreptăţii» cu anunţul trecerii la Domnul a Părintelui Iosif Citeşte în continuare »

Zis-a Domnul: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea. Şi de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii îi iubesc pe cei ce îi iubesc pe dânşii. Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii acelaşi fac. Şi de daţi împrumut celor de la nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii dau păcăto­şilor împrumut, ca să ia întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi fa­ceţi bine, şi daţi împrumut nimic nădăjduind şi va fi plata voastră multă şi veţi fi fiii celui Preaînalt” (Lc 6, 31-36).

 

Ce pace, ce rai ar fi pe pă­mânt când tot omul ar ţine măcar această poruncă scurtă: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea”, sau, cu alte vorbe: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”. Citeşte în continuare »

7. 1937. A şaptea şi ultima operaţie

 

Durerea îl încearcă iarăşi din greu. Sunt abia două luni de zile de când scumpul nostru Părinte Iosif a avut de suferit, pentru a şasea oară, o operaţie care l-a slăbit nespus de mult. A rămas numai pielea şi oasele. În fiecare zi e mutat de două-trei ori de pe un pat pe altul.

Suferinţele îi sunt nespus de grele. Oare cum mai poate acest corp să mai ducă greul atâtor dureri amare?

În fiecare zi, cu febră până la peste 39 de grade, omul durerilor se topeşte ca o lumânare pe altar.

Şi, în această stare grea fiind, a trebuit să fie dus din nou la operaţie. Un os este atacat de boală şi trebuie tăiat. Şi astfel, marţi, 27 iulie 1937, cuţitul şi ferăstrăul doctorului au tăiat din nou, deschizând o nouă rană în corpul acela plin de răni şi de dureri (a şaptea operaţie!). Citeşte în continuare »

5. 1936. Operaţia din Braşov

 

Plecat la Braşov pentru a răsufla, după cum zicea el, în urma unei munci istovitoare, pentru a cincea oară este operat, în luna august.

Operaţia e făcută tot la intestinul gros. Aici i s-a făcut tratament cu uraniu.

Despre această încercare grea pomeneşte Părintele Iosif când spune că a trecut prin groaznicele chinuri ale celor 40 de nopţi, când temperatura i se ridica până la 40 de grade.

Din această stare, Părintele Iosif le zice fraţilor: Citeşte în continuare »

3. 1933. Din nou la Sanatoriul Luther din Sibiu

 

După întoarcerea de la Davos, este silit să se interneze din nou la Geoagiu.

Aici i se agravează rana deschisă de la intestin şi e silit să se întoarcă la Sanatoriul Luther din Sibiu, unde a treia oară cuţitul medicului taie în trupşorul lui slăbit.

Operaţia se face tot de dr. Eitel, la sfârşitul anului 1933.

 

4. 1934. Din nou, de la Geoagiu la Sibiu Citeşte în continuare »

Davos with the Schatzalp sanatorium, top left. (Image: documentation library, Davos)

2. 1933. Sanatoriul Davos din Elveţia

 

În acest an, este internat la un sanatoriu al oraşului Davos din Elveţia, unde i se face o intervenţie chirurgicală la plămâni, fapt care îl obligă să stea opt luni în acest sanatoriu.

La întoarcerea din sanatoriu face această declaraţie:

Mă întorc de la Davos cu un nume nou: „Slăbănogul Oastei“.

Cu acest nume vreau să rămân până la sfârşit.

E numele ce mi l-a dat Cerul de sus, într-un moment de inspiraţie.

E numele ce spune şi el că Oastea Domnului nu este a mea, ci este a Domnului. Din şcoala de la Davos mă reîntorc cu o rugăciune pe care am învăţat-o acolo: Citeşte în continuare »

Lucrarea pe care a săvârşit-o Părintele Iosif a fost făcută printr-o neîntreruptă răstignire pe crucea unor suferinţe care l-au însângerat prin cele şapte operaţii, pe parcursul a zece ani de chin, cu răni trupeşti deschise.

Suferinţa lui însă nu a început în 1927, la prima operaţie, prin cuţitul doctorului Eitel, ci atunci când, la şapte anişori, a rămas fără de mamă.

Apoi cea de la nouă ani. Apoi cea după terminarea Gimnaziului din Brad când, în urma reumatismului primit, a trebuit să umble în cârje.

Au urmat, mai târziu, durerile cele mari cu pierderea soţiei şi a celor trei copilaşi, rămânând văduv şi singur, numai cu copilaşul Tit.

Şi au urmat, mărindu-se, până când Dumnezeu Însuşi l-a scutit de operaţia a opta, în 12 Februarie 1938. Nu un Iosif din vreo Arimateea, ci Însuşi El, Iisus cel Milostiv şi Îndurat, l-a desprins de pe crucea răstignirii lui şi l-a luat la El, în braţele Lui, redându-i odihna mult meritată. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu chemarea la apostolie a lui Simon Petru şi alţi trei apostolii (Lc 5, 1-11).

Am tâlcuit această evanghelie pe larg în şcoala de la Oastea Dom­nului.

Să arătăm învăţătura cu chema­rea la apostolie a Ap. Petru.

„Ieşi de la mine, Doamne, că om păcă­tos sunt eu” – a zis Simon Petru, că­zând la picioarele Domnului. Ce adânc înţeles este în această cădere! Din această cădere s-a ridicat Simon Petru schimbat în apostol, în „vâ­nător de oameni”. Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR