Arhiva pentru categoria: ‘Pr. Iosif Trifa’

Crucea

Pe lângă lupta care se dădea pe tărâmul inimii omului lui Dumnezeu, cerul se pregătea să-l primească, iar pământul să-i zădărnicească ostenelile.

Mai avea de străbătut o porţiune de teren virgin, încă neexplorat, se cerea grijă şi teamă; sfatul omenesc care i s-a dat nu era vrednic de primit. Şi nici la voia întâmplării nu se putea înainta.

Peste puţin, Dumnezeu îl va aştepta cu braţele deschie. Vrăjmaşul îi întindea cursa cea de pe urmă. O viaţă întreagă nu reuşise să-l atragă cu momeli, acum i-o punea înainte poruncitor şi ameninţând. Citeşte în continuare »

Voia Lui şi ascultarea Lui

Plecasem la Braşov, dar nu bolnav, ci cu planul să mai răsuflu şi eu după o muncă grea şi istovitoare.

Dar Domnul a voit altcum. El m-a chemat din nou la cuptorul de foc al suferinţelor. Pe neaşteptate, în trupuşorul meu s-a stârnit o boală de dureri îngrozitoare.

De la Braşov m-am întors istovit cu totul şi, ajuns la Sibiu, mi s-a făcut şi mai rău.

Ajunsesem la o temperatură de 40 de grade, cu un bilanţ de patruzeci de nopţi înfricoşate.

Eram numai o umbră. Citeşte în continuare »

La Miazăzi, într-o ţară depărtată, trăiau doi pustnici, care sădiseră fiecare câte un măslin. „Doamne Dumnezeule, se rugă cel dintâi, trimite ploaie binefăcătoare, ca să prindă pomişorul meu rădăcină!”
Şi Dumnezeu trimise ploaie.
„Acum îmi trebuie soare! – se rugă iarăşi cucernicul călugăr. Stăpâne, Doamne, înseninează cerul!” Citeşte în continuare »

Părintele Iosif Trifa

Evanghelia de Duminecă cuprinde minunea tamăduirii unei femei ce purta o boală cumplită de 18 ani. Boala și tămădulrea acestei femei este cu multă învățătură pentru noi și de aceea vom cerceta cu deamăruntul să vedem cum s-a întâmplat minunea.

Prin 3 stări a trecut boala și tămăduirea femeii. Întâia dată ne spune evanghelia că ,,avea duhul neputinții de 18 ani,, și ,,nu putea să se ridice sus nici cum,,. A doua oară ne spune evanghelia că Iisus a văzut-o și s-a apropiat de ea. Îndată după această apropiere și întâlnire a femeii cu Iisus a urmat a  treia stare: scăparea și tămăduirea femeii din cunplita boală.

Să luăm aminte că prin aceste 3 stări trebuie să treacă și mântuirea noastră sufletească Întiadată trebuie să ne dăm seama că starea noastră cea păcătosă este tocmai ca starea cea dintâi a femeii din evanghelie. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani şi „nu putea să se ridice în sus nicicum”. Domnul Iisus a vindecat-o. Fariseii făţarnici Îl mustrau însă pe Domnul, căci făcuse această tămăduire sâmbăta, când „nu se cade cineva a se vin­deca”. Iisus le-a răspuns: „Făţarni­cilor! Fiecare dintre voi îşi dezleagă boul sâmbăta şi-l adapă, iar această femeie pe care de 18 ani a legat-o sa­tana nu se cădea a fi dezlegată?”. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 13, 10-17)

Două învăţături de căpetenie ne arată evanghelia de duminică. În­văţătura cea dintâi e cea care trece ca un fir roş prin toată ţesătura Evangheliilor: păcatul şi mântuirea. Citeşte în continuare »

 (Lc 13, 10-17)

Precum vedeţi în evanghelia de duminică, Iisus le-a dat fariseilor o mustrare şi o învăţătură cum să prăznuiască ziua Domnului. Dar să luăm aminte. Evanghelia de duminică ne mustră şi pe noi şi ne învaţă şi pe noi cum să ţinem cu adevărat şi bine praznicele Domnului.

Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu Ie-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stri­cat-o aşa de mult ca pe porunca a 4-a: „Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cin­steşte pe ea”. De la început, Lucifer, dia­volul cel mare, a zis slugilor sale: „Veniţi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ!” (Ps 73, 9). Şi de atunci diavolul lucră neîncetat să strice praznicele Domnului. Hotărât, iubiţilor cititori, dumini­cile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba dracilor decât în slujba măririi lui Dumnezeu. A 4-a poruncă bisericească ne spune că ziua a şaptea – duminica – este ziua Dom­nului. Dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui este această zi. Citeşte în continuare »

Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2017, 352 p.

Seria Scrisul cel dintâi din cadrul Editurii noastre s-a îmbogăţit cu un nou titlu, Grupaje tematice din învă­ţăturile Părintelui Iosif Trifa. Volumul, apărut de curând sub îngrijirea lui Ovidiu Rus, este articulat pe 12 teme distinctive, originând din articolele Părintelui Iosif publicate – în special, în Lumina Satelor şi Isus Biruitorul – între anii 1922-1937. Ajunsă la cea de-a 9-a apariţie a seriei, cartea aceasta e o versiune fluidă, cu ample virtuozităţi de accesibilitate atât pentru cititorii fami­liarizaţi cu opera Gornistului Oas­tei Domnului, cât şi pentru cei care se intersectează insular, la un moment dat, cu această scriitură. Validate experimental în epoca în care au fost publicate, temele acestea nu sunt doar simple exerciţii de strategie editorială, ci mai degrabă punţi de refacere în Duh a acelei perioade, extrem de fertilă duhovniceşte, cu cea de azi, abandonată barbariei concretului, relativismului găunos şi cinic. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu orbul de la Ierihon.

Un biet cerşetor orb cerea milă la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor ră­suna până departe, cerând mila trecătorilor. Sărmanul! De ani de zile cerşeşte şi putrezeşte lângă un zid din oraşul Ierihon.

Dar deodată un zgomot mare se face. Mulţime de oa­meni dau năvală din toate păr­ţile. Bietul orb întreabă şi el ce s-a întâmplat, ce înseamnă această mişcare. „Vine Iisus Hristos – îi răspunde cineva din mulţime. Vine Omul despre care se vorbesc atâtea lucruri minunate”. În sufletul celui orb, deodată se aprinde o lumină mare. Toată fiinţa lui se cutre­mură de nădejdea tămăduirii. Când gloata se apropie, nădej­dea orbului deodată capătă grai şi strigă: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”… Citeşte în continuare »

2 decembrie

Lumina satelor, nr. 51, 15 decembrie 1929

Cartile acestea au început a iesi întâia data la 1 decembrie 1924. Prima carte a trecut în câteva luni. Semn bun. O sete si însetosare a cuprins parca sufletul poporului dupa Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, dupa învataturi de mântuire sufleteasca. Parca s-a împlinit în zilele noastre prorocia de la Amos proorocul, ce zice ca va fi foamete pe pamânt, dar nu foamete de pâine, nici sete de apa, ci foame de a auzi cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). De cinci ani de zile, «Lumina Satelor» împarte si ea – dupa ajutorul ce-l are de la Dumnezeu – pâine si apa sufleteasca poporului flamând si însetat. Aceasta foame si sete sufleteasca o astâmpara si cartile de fata.

Dar mai ales am scos aceste citiri si tâlcuiri ca sa trezesc cu ele dragostea si dorinta oamenilor dupa Biblie, dupa cunoasterea si citirea Bibliei, dupa cautarea si aflarea comorilor sufletesti ce sunt în ea. Biblia este Cartea lui Dumnezeu lasata oamenilor pe pamânt, sa afle din ea planul mântuirii lor sufletesti; si eu ma înfiorez când ma gândesc ca sunt atâtia „crestini” care traiesc si mor fara ca sa deschida aceasta carte. Eu ma înfiorez si ochii mi se umplu de lacrimi când ma gândesc ca sunt atâtia crestini care nu doresc sa aiba si sa citeasca macar Noul Testament, adica învataturile Mântuitorului si ale apostolilor. Citeşte în continuare »

1-decembrie-1918-200x141Cinci ani de la măreaţa adunare din Alba – Iulia

Acum sâmbătă (1 Decembrie) se împlinesc 5 ani de când măreaţa adunare de la Alba-Iulia a hotărât alipirea noastră de ţara-mamă. Din acest prilej, se vor şinea serbări în toate şcolile şi prin biserici se vor face slujbe de mulţumire lui Dumnezeu.

Ziua de 1 Decembrie 1918 va rămâne deapururi zi de praznic în Calendarul neamului nostru. N-a sosit aşa pe neaşteptate această zi, ci ea a răsărit din frământările, din luptele, din suferinţele şi aşteptările de veacuri ale unui neam întreg. Înapoia zilei de 1 Decembrie stă toată Golgota neamului nostru, stă câmpia de la Turda cu jerfa lui Mihai, stă  „loagărul” şi mucenicia lui Avram Iancu, stă roata ce l-a tăiat bucăţi pe Horia la Alba-Iulia, stă jertfa celor 800 de mii de căzuţi în război, stă toată istoria trecutului nostru… Citeşte în continuare »

M-am gândit să dau pentru această zi o citire potrivită din Biblie şi n-am aflat nici una mai potrivită ca cea de mai jos.

Biblia Vechiului Testament ne spune că israeliţii s au stricat după ce au scăpat din robia Egiptului. L-au uitat pe Dumnezeu, dezrobitorul lor; au cârtit împotriva Lui, s-au dat idolilor, desfrânărilor şi păcatelor. Pentru aceasta, Dumnezeu i-a pedepsit să rătăcească patruzeci de ani prin pustia de lipsuri, necazuri şi pedepse. Pentru păcatele lor, israeliţii au murit în pustie înainte de a ajunge în Canaanul cel făgăduit. „Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: «În pustia aceasta vor cădea oasele voastre… nu veţi intra în pământul pe care l-am făgăduit vouă… pe pruncii voştri îi voi duce în acest pământ… iar oasele voastre vor rămâne în pustia aceasta»“ (Numeri 14, 26-32). Cuvântul Domnului s-a împlinit. Israeliţii au murit în pustie, numai copiii lor au ajuns în Canaan. Nici lui Moise nu i s-a dat să ajungă în Canaan. „Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră – zice Moise – şi a zis: «Nici tu nu vei intra în Canaan»“ (Deut. 1, 37). Înainte de a muri, Moise se sui pe vârful muntelui Nebo de unde Dumnezeu i-a arătat Canaanul, zicându-i: „Acesta este pământul ce-l voi da seminţiei tale; ţi l-am arătat să-l vezi, dar tu nu vei intra într-însul“ (Deut. 34, 4). Imaginea de alături înfăţişează clipa în care Dumnezeu îi arată lui Moise Canaanul, înainte de a muri. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929

„…Cititorule, uită-te cât de frumos este semnul ce-l vor purta cei care s-au hotărât să scoată beţia, sudalma şi alte păcate din viaţa lor! Vrei şi tu să porţi acest semn de mântuire sufletească? Intră în Oastea noastră!

Dar bagă de seamă, cititorule, că semnul nostru nu-i făcut numai să-l pui la piept în semn de fală şi de mândrie, ci cu semnul nostru trebuie să trăieşti şi în    viaţa ta.

Trei lucruri se cer de la mine, de la tine şi de la alţii care voiesc să intre în Oastea noastră şi să poarte medalia noastră:

1. În Oastea lui Iisus trebuie să te supui cu credinţă şi cu ascultare tuturor poruncilor Lui (aşa precum trebuie să te porţi în orice armată). Toate purtările tale, toate faptele şi lucrările tale trebuie să le pui în slujba lui Iisus, căci El e Stăpânul tău. Citeşte în continuare »

Fiule!
Ostaşule!
Cititorule!

Nu uita că poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota!

Creştinismul nu stă atât din „porunci” şi „oprelişti”, ci stă din darul şi puterea ce ni s-au dat şi ni se dau prin sângele vărsat pe crucea Golgotei.

Cum spunea Apostolul Pavel. Creştinismul e dar, nu lege, căci altcum Darul (harul) n-ar mai fi Dar şi Hristos a murit în zadar (Rom. 11, 6 şi Gal. 2,21).

Citeşte în continuare »

„Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”, L-a întrebat omul din Evanghelia de duminică pe Iisus. „Ţine poruncile”, i-a răspuns Iisus şi omul era gata-gata să fie declarat moştenitor al vieţii de veci, pentru că se lăuda că „păzeşte toate porun­cile”. Dar Hristos ştia că o patimă îl ţine legat în lanţuri şi această patimă – lăco­mia şi iubirea lui de avuţii – a ieşit în­dată la iveală când i-a zis Iisus: „împarte săracilor averea ta şi vino după Mine”. Iubirea de avuţii „l-a întristat foarte” pe bo­gat şi nu l-a lăsat să plece după Hristos. La aceasta a zis Iisus învăţăceilor: „Ane­voie vor intra bogaţii în împărăţia lui Dum­nezeu”, ca şi cum ar zice: „Iată, din pilda acestui om văzurăţi cum lăcomia, iubirea şi grija averilor îi împiedecă pe mulţi bo­gaţi să intre în împărăţia cerului». Citeşte în continuare »

Parintele Iosif TrifaPeste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui în Biblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – care nu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: „Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile…“

Ce păcat neiertat vor avea acei nesocotiţi (sectari) care n-au decât cuvinte de hulă pentru cel mai curat şi mai desăvârşit vas din lume, pe care cerul l-a ales şi l-a folosit în lucrarea cea mare a mântuirii neamului omenesc, adică Sfânta Fecioară, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Citeşte în continuare »

Dar grijă: de la Facere 3, 17 până Ia Luca 12, 16-21 nu este decât un pas mic

Anul acesta a umblat un timp foarte potrivit pentru semănături. Călduri şi ploi s-au perindat la timp. Semănăturile au crescut pădure. Avem un seceriş plin de belşug.

În faţa acestui belşug, cuvine-se mai întâi să ne ridicăm ochii şi ini­mile în sus spre cer, cu rugăciuni de mulţumită către Tatăl cel ceresc, Care ne-a trimis această binecuvântare.

Să nu uităm apoi că bunul Dum­nezeu ne dă rod şi belşug ca să trăim din el, dar să nu ne înecăm în el. Citeşte în continuare »

(Lc 12, 16-21)

Minunată pildă! Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea şi în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oameni care trăiesc şi mor în chipul bogatului din evanghelie. Să cercetăm puţin această pildă.

Voi spune îndată, la început, că nu averea şi strângerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea şi strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lăsată odată cu testamentul ce i s-a dat lui Adam în grădina Edenului: „În sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pâinea” şi cele de lipsă traiului. Păcatul se iveşte însă atunci când averea se face scopul vieţii noastre; când trăim numai ca să strângem averi. Noi nu trăim ca să strângem averi trecătoare. „Viaţa cuiva nu stă din prisosurile avuţiei”, zicea Iisus (Lc 12, 11). Averea e numai ui scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR