Arhiva pentru categoria: ‘Pr. Iosif Trifa’

Biserica noastră Ortodoxă învaţă că Preacurata n-a rămas îngropată în mormânt, ci – printr-o minune – a fost înălţată în slăvile vieţii cereşti. Iar învăţătura aceasta nu e întemeiată pe legende, ci pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu.

În vedeniile sale, Evanghelistul Ioan a văzut pe Preacurata în slăvile vieţii cereşti: „Şi semn mare s-a arătat pe cer: femeie învăluită în soare şi luna sub picioarele ei şi pe capul ei cunună cu doisprezece stele” (Apoc 12, 1). Iar Psalmistul David, aşişderea, chipul Preacuratei l-a văzut în Psalmul 44: „Înainte a stătut Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată împodobită” (Ps 44, 11). Citeşte în continuare »

 Acum duminică avem la rând evanghelia de la Matei capitolul 14, versetele 22-34. Este evanghelia când se făcuse furtună în călătoria aposto­lilor cu corabia şi Iisus li S-a arătat umblând pe apă. Apostolii s-au speriat văzându-L, dar El i-a liniştit şi l-a chemat pe Petru să vină la El peste valuri, iar când a început a se cufunda, l-a mustrat blând: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”… Şi „a poruncit vântului să tacă” şi furtuna îndată a încetat. Citeşte în continuare »

Ca să dea o nouă dovadă a Dumne­zeirii Sale, şi pentru ca să întărească în credinţa pe ucenici, Mântuitorul ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai pregătiţi sufleteşte de a pricepe arătările cereşti, şi se suie în munte să se roage. Citeşte în continuare »

„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt 14, 31).

Chipul de mai sus arată o întâmplare din viaţa apostolilor. O furtună cuprinsese corabia în care călătoreau apostolii, când deodată, pe la miezul nopţii, L-au văzut pe Iisus umblând peste valuri şi apostolii, de frică, au strigat, „zicând că nălucă este”. Citeşte în continuare »

Sus pe muntele Taborului, în faţa celor trei ucenici, se petrecea marea sărbătoare a puterii dumnezeieşti prin schimbarea la faţă a Domnului. Jos în vale, la poala muntelui, rămăsese mulţime de norod, între ei şi cei nouă apostoli care n-au fost luaţi de Domnul în munte. Se făcuse mare pricire. Mizeria şi necazul oamenilor era mare şi lipsea putinţa de ajutorare. Un om adusese la apostoli pe fiul său lunatic, cuprins de duh necurat, să-l vindece. Şi nu puteau. Căpeteniile jidovilor căutau să răsfrângă neputinţa ucenicilor asupra Învăţătorului lor, ca să-L umilească înaintea poporului. Şi se făcuse tulburare mare. Citeşte în continuare »

Necuratul trece în revistă (raport)

isprăvile ce le-au făcut argaţii lui cu alcoolul

Alcoolul este arma cea mai cumplită a diavolului cu care junghie şi omoară neîncetat sufletele oamenilor. Alcoolul este un blestem ce vine din adâncul iadului şi împrăştie în lume prăpăd şi pieire sufletească.

În chipul de alături se vede Scaraoschi, mai marele dracilor, cum şede mulţumit pe tronul său din iad şi trece mereu în revistă isprăvile ce le-au făcut argaţii lui prin lume cu ajutorul alcoolului.

Diavolii se prezintă în faţa lui, rând pe rând, într-un şirag nesfârşit. Ei vin din cutreierarea lumii, ei vin de prin sate şi oraşe. Ei vin aducând butoaiele golite… se închină cu ele în faţa lui Scaraoschi şi raportează despre isprăvile ce le-au putut face. Citeşte în continuare »

Scrisoarea Părintelui Iosif

 

După atât de înălţătoarea cuvântare a mitropolitului Nicolae, fratele Oprişan de la Bucureşti, cu glas duios şi dulce, a citit scrisoarea Părintelui nostru scump. Scrisoarea a mişcat inimile tuturor şi ochii atâtor fraţi au fost scăldaţi în lacrimi. A fost un moment de adâncă emoţie, duhul blând şi cald al Părintelui Iosif îl simţeam cu toţii cum se purta deasupra noastră.

 

Din prilejul serbărilor noastre din praznicul Cincizecimii, scumpul nostru Părinte Iosif, reţinut în şcoala suferinţelor, departe în ţări străine, ne-a trimis următoarea scrisoare plină de focul dragostei sale pentru noi.

Iată această scrisoare: Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
Darurile se înmulţesc prin binecuvântare – † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cel ce se hrăneşte cu Pâinea cuvântului biblic va avea şi cealaltă pâine -Pr. Iosif Trifa

Aruncă-ţi pâinea pe ape – Traian Dorz

Pâine şi peşte – Pr. Prof. Vasile Mihoc Citeşte în continuare »

Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita "Mireasa Vântului"

Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita „Mireasa Vântului”

In învălmăşeala de patimi netrebnice, in care se pierd azi atâtea puteri şi se sfărâmă atâtea suflete, chemate totuşi să trăiască în ritmul superior al idealului evanghelic, cugetul bun şi cinstit al câtorva ostenitori smeriţi se poartă isbânditor deasupra vânzolirilor triviale ale vieţii obicinuite, cum se purtă duhul lui Dumnezeu peste ape şi peste hăurile cosmice.— Câte destrămări iremediabile împiedecă aceste cugete bune prin silinţele lor nepregetate! Cât de imens ar creşte păcatul în lume, de n’ar dură ei stavile de virtute şi de n’ar spintecă ei sghiaburi adânci în suflete pentru valul de spiritualitate, din care-şi înviorează azi omenirea, bruma de entuziasm moral pentru înălţările.ei peste clipă şi peste pulbere! Citeşte în continuare »

Învăţătura acestei evanghelii, pe scurt, este aceasta: Gloata celor 5000 de oameni s-a hrănit mai întâi cu Cuvântul lui Dumnezeu şi numai după această săturare sufletească a urmat minunea lui Iisus care a săturat şi foamea lor cea trupească. Aceste două feluri de săturări sunt puse înaintea noastră cu învăţătură: să avem grijă mai întâi de cele sufleteşti, să căutăm mai întâi împă­răţia lui Dumnezeu (Mt 6, 33) şi învăţă­turile Lui şi atunci Dumnezeu va îngriji şi de trebuinţele noastre trecătoare. Citeşte în continuare »

”Pentru care pricină îți aduc aminte, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine, prin punerea mâinilor” (II Timoteiu 1, 6)

Reîntors dela sfinţire acum 10 ani nu puteam în ţelege deplin aceste vorbe, acest in demn al apostolului Pavel. «Să aprinzi darul ce ţi-s’a dat prin punerea manilor!» Cum? — mă întrebam eu — adecă mie nu mi-s’a dat la Sibiiu un dar gata şi deplin ? Trebue să-l mai aprind şi eu, trebue să mai pun şi eu ceva în el?

Azi înţeleg deplin acest indemn. Zece ani de păstorire mi-au arătat şi dovedit că în vorbele apostolului este un mare adevăr, este un indemn, este o poruncă pe care trebue să o asculte fiecare păstor de suflete. Citeşte în continuare »

In apreciarea vorbirii mele cu prilegiul congresului biblic din Sibiiu («Preotul şi cuvântul lui D-zeu»), fostul meu profesor Dr. I. Lupâş, a spus, că sunt un bun cunoscător şi aplicator al Bibliei.

Cred că va fi de interes să spun şi eu altora cum am cunoscut Biblia. Ca să fiu sincer trebue să mărturisesc îndată la început, că nu eram un bun cunoscător al Bibliei când am eşit din seminar. Dimpotrivă.

Vina acestei constatări dureroase nu o purtau nici iubiţii mei profesori şi nici eu elevul lor. Vina o purta — şi o poartă — o altă împrejurare: haina atât de nepotrivită a slovelor cirile în care e îmbrăcată limba atât de frumoasă a Bibliei ce se folosea în seminar — ediţia Şaguna. Această haină veche trebue schimbată azi fără întârziere, altcum ea împedecă mereu pe tinerii noştri teologi şi preoţi ca să pătrundă în comorile şi frumseţile Bibliei. 1 ( 1 Acum situaţia s’a ameliorat. La congres li-s’a distribuit preoţilor Biblia edată de sf. Sinod cu litere latine şi tot această Biblie o văd folosindu-se şi în seminar.) Citeşte în continuare »

Părintele, profesor universitar, Dr. I. Lupaş în aprecierea făcută predicelor mele «Spre Canaan» scrie despre subsemnatul că este un «talentat şi iscusit predicator». («Patria» Nr. 51, 1920). Această înaltă şi neaşteptată apreciere mă îndeamnă să mă opresc un moment, să mă întreb — şi să spun şi altora — cum am devenit eu predicator.

Aceia cari m’au cunoscut în liceu ştiu că nu eram o forţă în «studii» şi pe deasupra eram şi gângav. Nici în seminar n’am fost între «eminenţe». Abia am eşit cu «bine» şi porţile parohiei mele de clasa I abia le-am putut deschide cu rugări dela Mitropolie. (Aveam însă şi ţineam foarte mult la individualitatea mea, la feliul de a gândi, scrie şi vorbi).

Iată dar: din şcoli n’am eşit o forţă, un orator – făcut gata şi acum 10 ani când am întrat în ogorul meu pastoral eu însumi simţiam această constatare. In cele dintâi predici mă înecam recitându-le şi nu odată am pus gând rău să mă las de lucrul acesta, să las predica celora cari au «chemare» şi vrednicie de ea. Cu fiori însă mi-am dat seamă că lucrul acesta şi hotărârea aceasta ar însemnă un neiertat păcat, o crimă pastorală. Toate scripturile ar striga după mine că port un nume mincinos de «învăţăcel a lui Isus», care nu «învaţă» nimic. Citeşte în continuare »

— Predică pentru popor . —

«Amin zic vouă, că toate păcatele se vor ierta fiilor omeneşti şi hulele ori câte vor trăi, dar cine va huli asupra Duhului sfânt nu are iertare în veci, ci este vinovat judeţului de vech. Marcu 3, 28.

Auzirăţi, iubiţi creştini, ce vorbe grele şi pline de fior cetim în Evanghelie. Ne spun aceste vorbe, că sunt unele păcate pe cari Dumnezeirea nu le iartă niciodată, ci le pedepseşte cu osânda de veci. Aceste păcate sunt cele ce ridică hulă împotriva Duhului Sfânt. Intre acele păcate este, dragii mei, şi sudalma şi despre aceasta vreau să vă vorbesc azi. Grozav păcat trebuie se fie acela care n’are iertarea Tatălui ceresc. In sute de locuri şi în sute de feluri ne spun Scripturile cât este de milos şi iertător Dumnezeu. Sunt pline Scripturile de datornici iertaţi, de tâlhari mântuiţi, de fii rătăciţi primiţi cu ospăţ şi de altele tot atâtea pilde ale iertării şi milei dumnezeeşti. Mai mult chiar: Isus a strigat şi de pe cruce iertare acelora cari băteau cuie în manile şi picioarele Lui.

Şi iată, dragii mei, sudalma este un păcat, căruia nu i se dă această iertare. Grozav trebuie se fie un aşa păcat. Citeşte în continuare »

In casa celor două surori — Marta şi Măria — intrase Isus. Marta se învârtea şi alergă grăbită în toate părţile să strângă vase, şi cele de lipsă la primirea şi ospătarea lui Isus, iar Măria şedea liniştită «lângă picioarele lui Isus» ascultând şi sorbind în suflet divinele-i învăţături. (Luca 10,’38). O mică neînţelegere se ivi între cele 2 surori. Marta duse această neînţelegere şi înaintea lui Isus plângându-se împotriva Măriei, că nu-i dă ajutor în alergările şi învârtelile ei. Citeşte în continuare »

În tâlcuirea evangheliei din numărul trecut, am vorbit pe larg despre boli şi încercări. În continuare vom spune din nou că bolile şi încercările sunt legate cu o aţă al cărei capăt este în mâna lui Dumnezeu. Rostul nostru nu este numai să rupem aţa – să scăpăm de boli şi încercări – ci să ascultăm chemarea şi solia lor cea cerească.

Înainte de asta cu sute de ani – în Evul mediu – pentru pedepsirea celor vinovaţi se folosea şi o pedeapsă ciudată. Osânditul era legat de capătul unul scrânciob ce atârna deasupra apei. Iar de celălalt capăt – pe uscat – stăteau judecătorii. Vinovatul era ridicat în sus şi apoi lăsat repede să se cufunde în apă. Judecătorii numărau până la 10, 20; medicii stăteau cu ceasul în mână; osânditul era scos la vreau afară şi apoi iar scufundat şi scos. Pe urmă i se da drumul. Popor mult se strângea la priveliştea acestei pedepse. În chipul de alături se vede o femeie ispă­şind această grozavă pedeapsă. Citeşte în continuare »

Admir înainte de toate munca, uriaşa muncă ce a făcut-o acest Mitropolit.

Când te gândeşti în câte direcţii a lucrat Şaguna, trebue să-ţi dai seama că fiecare clipă a vieţii sale a fost împărţită pentru muncă şi lucru. Şaguna trebue că-şi avea un program de muncă împărţit după zile şi ceasuri întomai ca orariul delà şcoală, altcum n’ar fi putut lucra în atâtea direcţii cu atâta spor şi succes.

Un foarte bun cunoscător al marelui mitropolit, directorul seminarului Andreian din Sibiu, Preacuvioşia Sa Dr. Eusebiu Roşea, îmi spunea că Şaguna şi în ziua de Paşti rezolvă ceva, adecă avea luat ceva în programul lui de muncă, iar alţii preoţi bătrâni povestesc că în audienţe îl aflau cetind în cărţi şi marele mitropolit le zicea «vezi fătul meu că şi eu învăţ din cărţi ca şi şcolarii delà şcoală». Mai deunăzi părintele asesor Voileanu, mi-a arătat o parte din foiele Bibliei corectate de Şaguna pentru tipar. Te uimeşte scrupulositatea cu care sunt corectate aceste sute de foi. Intr’un loc Şaguna a însemnat pentru culegători următoarea mustrare: «Barbu! Să păzeşti la corectură ca să nu strici treaba cum ai făcut pe aceasta ce am provăzut acum». Sunt aceste tot atâtea dovezi despre ce muncă migăloasă până în amănunte făcea marele mitropolit. Citeşte în continuare »

Nici nu-mi pot închipui o mai nimerită întovărăşire pentru izbânda propoveduirii cuvântului de mântuire şi pentru înrădăcinarea binelui între oameni. Şi totuşi nu se sprijinesc în deajuns. Preoţimea nu face destulă propagandă şi aşa gazeta nu-i poate veni într’ajutor pretutindenea.

S’a întâmplat şi cazul regretabil, că după câţiva numeri, preotul a scris să nu i-se mai trimită gazeta, că oamenii nu vor să o mai plătească. Iar când a văzut epitropul, că nu se mai pune în vânzare la uşa bisericii, a scris el să i-se trimeată de douăori atâtea gazete ca mai nainte şi va îngriji el să nu ră­ mână nevândute.

Iată o dovadă foarte grăitoare. Şi ca aceasta am putea aduce multe, ca să se vădească lipsa de înţelegere şi de interes, pe care preoţimea ar trebui să le aibă, faţă de cel mai de seamă tovarăş în munca lor pentru îndrumarea religioasă a poporului. Citeşte în continuare »

Evanghelia de duminică ni-L arată pe Mântuitorul ca pe un Doctor bun ce dă lu­mină la doi orbi, vindecă un îndrăcit şi tămăduieşte toată boala şi neputinţa în popor.

O, ce Doctor mare şi bun a fost Iisus Mântuitorul! Pe oriunde ajungea El, bolile şi durerile încetau, bolnavii se făceau sănătoşi. „Mergând, spu­neţi lui Ioan – zicea însuşi Iisus – că orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se vesteşte” (Mt 11, 4-5). Citeşte în continuare »

În vremea aceea, trecând Iisus, au mers după Dânsul doi orbi, strigând şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!”.

Iar după ce au mers în casă, au venit la dânsul orbii şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?”. Grăit-au Lui: „Aşa, Doamne!”.

Atunci S-a atins de ochii lor, gră­ind: „După credinţa voastră fie vouă!”. Şi s-au deschis ochii lor. Şi le-a poruncit lor Iisus, grăind: „Vedeţi, nimeni să nu ştie”. Iar ieşind ei, L-au vestii pe Dânsul în tot pământul acela. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR