Arhiva pentru categoria: ‘Colecţia Isus Biruitorul’

bautura

din foaia „Tineretul Domnului”, supliment la foaia „Isus Biruitorul”, anul III (113), nr. 8, Sibiu, 21 februarie 1937

Aceasta a fost dorinţa Părintelui Iosif, care s-a materializat începând cu anii 1990. Acum e greu să reparăm şi să întreţinem „Casa Isus Biruitorul” de la Sibiu.

biblie

din foaia „Isus Biruitorul”, anul III (113), nr. 8, Sibiu, 21 februarie 1937

şi totuşi… iată un alt cuvânt al Părintelui Iosif Trifa, scris parcă pentru noi cei de astăzi:

Între poticnire şi pãrãsirea luptei

Scumpul meu frate din Oastea Domnului ! Noi stãm într-o rãzboire neîncetatã cu vrãjmaşul diavol şi ispitele lui.

În aceastã luptã se întâmplã uneori sã ne şi poticnim. Ah, în zadar am umbla sã tãgãduim, sau sã ne mândrim. Toţi suntem nişte mici dezertori. Toţi ne împiedicãm, ne poticnim ici şi colea de ispitele lumii. Dar pierzarea nu stã în aceastã poticnire ci stã în pãrãsirea luptei. De cazi ici şi colea, ridicã-te repede şi pleacã înainte.

Istoria rãzboaielor aratã cã luptele şi biruinţele le pierd mai ales aceia care, dupã înfrângere, dezerteazã şi pãrãsesc atacul şi lupta.

Cele mai multe biruinţe le câştigã rapoarte ca acestea: Cei înfrânţi nu s-au lãsat… n-au dezertat… au înnoit atacul… au  înnoit de 3 ori atacul şi au biruit…

În asta stã şi taina biruinţei noastre. Sã nu disperãm când ispititorul ne-a dat o loviturã, ci – aducându-ne mereu aminte de îndurarea şi iertarea Tatãlui ceresc – sã înnoim atacul cu îndãrãtnicie şi sã nu ne lãsãm pânã n-ajungem la biruinţã. (sursa aici)

Ceva din istoria lui Daniil din Biblie

Daniil era dregător în slujba împăratului. Era cel mai vrednic şi cinstit. «În el era un duh înalt» (Dan. 6, 4). Dar zavistia şi răutatea omenească – de totdeauna – nu puteau suferi acest lucru.

Ceilalţi dregători îl urau pe Daniil şi «căutau să afle ceva asupra lui ca să-l pârască, dar n-au putut să găsească nimic» decât o pâră mincinoasă şi cu asta l-au aruncat în groapa leilor. Citeşte în continuare »

romanati

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, Nr. 8, Sibiu, 16 februarie 1936

Marurii

din foaia „Isus Biruitorul”, anul III (112), Nr. 7, 14 februarie 1937, Sibiu

Marurii

din foaia „Tineretul Domnului” spupliment la foaia „Isus Biruitorul”, anul III (112), Nr. 7, 14 februarie 1937, Sibiu

articol

din foaia „Isus Biruitorul”, anul I, nr.2, Sibiu, 13 Ianuarie 1935

52Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie are dumnezeiasca însuşire de a fi categoric, lămurit, necruţător cu păcatul; tăietor fără milă în păcat şi fărădelege. Aşa e şi locul de la Ieremia capitolul 1, versetele 10-15, unde Dumnezeu mustră praznicele iudeilor.

„Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare – zice Domnul –, căci Mi-e scârbă de tămâie. Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, căci nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea. Urăsc praznicele voastre, Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult; căci mâinile voastre sunt pline de sânge” (Is 1, 13-15). Citeşte în continuare »

15826074_10154817928551684_3642360239756677202_n

Din foaia „Isus Biruitorul” anul II (106), Sibiu 3 ianuarie, 1937

52

Din foaia „Isus Biruitorul” anul II (106), Sibiu 3 ianuarie, 1937

Cum ştie mângâia Psaltirea – sunt dureri pe care singură Psaltirea le poate mângâia

E vremea postului. E timpul când se citeşte mai mult ca altădată Psaltirea.

Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe pământ. Şi e cartea ce poate mângâia mai mult decât toate cărţile şi mângâierile din lume. Sunt în viaţa aceasta dureri şi frământări pe care singură Psaltirea le poate mângâia şi uşura.

Autorul Psaltirii este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt, Mângâietorul, aşa a întocmit această carte, ca ea să aibă leac şi untdelemn pentru toate rănile, durerile, întristările şi frământările vieţii noastre. Eşti bolnav? O sută de medici nu pot face la patul tău ceea ce face un psalm. Citeşte în continuare »

Una din cele mai dureroase sfâşieri ale poporului nostru, de aproape trei sute de ani încoace, este problema confesională.

Până la anul 1700, noi, românii, am avut o singură învăţătură şi o singură credinţă creştină. Eram, trupeşte, despărţiţi în provincii separate şi stăpâniţi de puteri diferite, dar sufleteşte eram uniţi de acelaşi adevăr de credinţă, aşa cum am primit Evanghelia de la strămoşii noştri, creştini veniţi aici în surghium (trimişi de împăraţii romani), pentru statornicia lor în dragostea faţă de Domnul Hristos.

Dar, în anul 1700, în zbuciumata noastră istorie a intervenit o răscruce grea. Vrăjmaşii iubirii şi ai păcii, care ne stăpâneau trupeşte, au reuşit, cu promisiuni şi cu daruri pământeşti, să facă ruptura sufletească, atrăgând pe episcopul ardelean de atunci, Atanasie, să se rupă de Biserica de Răsărit şi să se alipească de cea de Apus.

O parte dintre oameni, urmărind uşurarea de necazurile ce li se făceau, l-au urmat – dar cea mai mare parte, nu. Decât să-şi împovăreze sufletul, mai bine voiau să rabde orice. Citeşte în continuare »

Un ministru se prezintă odată în inspecţie la o temniţă. După ce inspecteaza bunul mers al instituţiei, trece apoi în revistă şi pe cei deţinuţi. Se interesează de soarta lor şi de păsurile lor.

– Dumneata cum ai ajuns aici?

– Sunt nevinovat, domnule ministru! Lucrurile stau aşa şi aşa. Am fost judecat pe nedrept.

– Dar cu dumneata?

– Şi eu, domnul ministru, tot aşa. Alţii m-au cumpănit să ajung aici. Sunt nevinovat!

– Şi dumneata?

– Tot satul ştie ca am fost omul cel mai de treabă. Numai întămplător eram şi eu atunci la crâşmă. Lucrul stă aşa şi aşa. Eu sunt nevinovat!…

Şi tot aşa, al patrulea deţinut, al cincelea, al şaselea, al zecelea etc. Numai un biet ocnaş stătea la o parte smerit şi cu capul plecat

– Dar cu dumneata, ce-i? îl întreabă ministrul.

– Eu, domnule ministru – zise robul smerit şi plângând – am fost un hoţ şi-un talhar şi sufăr după dreptate. Pentru blăstămăţiile mele… Sunt un ticălos şi-mi iau acum pedeapsa ce mi se cuvine. Citeşte în continuare »

in-scoala-oastei-lui-iisus-cel-rastignitCăci n-am voit să ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe El răstignit.

– 1 Corinteni 2:2

Acesta este programul şi ”moşia” Oastei

Mulţi ne întreabă mereu şi ne cer mereu lămuriri cu privire la Oastea Domnului, ce trebuie să facă pentru a intra în Oaste, şi dacă e bine „să faci, sau să nu faci cutare sau cutare lucru”.

Tuturor, le răspundem: Luaţi şi citiţi cărţile Oastei, şi mai ales cartea „Ce este Oastea Domnului”, şi veţi afla şi veţi înţelege îndată ce este şi a cui este această Oaste. Veţi afla în cartea numită, care este şi un regulament al Oastei„Oastea este aflarea şi vestirea lui Iisus cel răstignit.” Citeşte în continuare »

Sărmanul Ilie! Se războise cu păgânătatea vremii sale. Coborâse foc şi apă din cer. Şi acum, Izabela umbla să-i ia viaţa. Se jurase că-i va lua viaţa. Şi iată-l pe Ilie fugar în pustie. Stă mâhnit şi îndurerat sub un ienupăr. I se părea prea crudă lovitura. «Şi dorea să moară.» (I Împ. 19, 4)

Şi l-a întrebat Cuvântul lui Dumnezeu: «Ce faci tu aici, Ilie? Şi el a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău…» (I Împ. 19, 9-10). Şi acum, o Doamne, iată ce am ajuns. Destul! Acum Doamne ia-mi sufletul (I Împ. 19, 4)!

În lupta pentru Cuvântul lui Dumnezeu, Ilie ajunsese la un punct de mare mâhnire. De descurajare. Dar Domnul îndată l-a mângâiat, l-a întărit, l-a scăpat şi l-a redat iarăşi misiunii sale. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR