Arhiva pentru categoria: ‘Pr. Vasile Ouatu’

Sunt ani de zile de când Oastea Domnului strigă pe toate căile că viaţa celor mai mulţi creştini este o mărturie că creştinătatea de azi este o mare minciună.

Căci într-adevăr, cine mai trăieşte viaţa de copil al lui Dumnezeu? Cine mai stă smerit sub ploaia dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt? Cine îşi mai pleacă urechea la glasul Domnului Iisus, spre a-I împlini voinţa sfântă? Astăzi cei mai mulţi sunt creştini du­pă nume şi păgâni după fapte. Şi, spre a nu fi acuzaţi de exagerare, iată un fapt: sărbătorirea duminicii. Cine este om sincer vede lămurit că aceas­tă zi „pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Ps 117, 24) este călcată în picioare, nesocotită şi chiar batjocorită. De cine? Fără îndoială că de creştini. Citeşte în continuare »

„Să te lupţi lupta cea bună” (I Tim 1, 18).

Aşa zice Sf. Apostol Pavel tovară­şului său de lucru, Episcopului Timotei.

Ce minunat este acest cuvânt! Cu adevărat dumnezeiesc!

El arată prin aceasta că sunt şi alte feluri de lupte, dar care – ce dureros – nu sunt bune!…

Toţi oamenii, aproape, luptă într-un fel oarecare, dar nu toţi luptă cu folos. Până chiar şi în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi sunt care luptă şi se frământă, dar nu toţi au lupta cea bună. Să nu mai vorbim de numeroasele secte ori confesiuni care luptă în toate chipurile pentru noi prozeliţi; ci să ne mărginim la noi, creştinii orto­docşi. Ce grozăvie descoperim chiar între noi! Ştiu că mulţi vor sta gata să ridice piatra şi să arunce, dar nu-i nimic. Adevărul este adevăr şi El trebuie mărturisit cu tărie, chiar dacă fiii întunericului ne vor sfâşia. Citeşte în continuare »

Iată glasul lui Iisus, iată dorinţa şi chemarea ce ne-o îndreaptă şi astăzi: „Veniţi după Mine”, [ne] zice El astăzi nouă, celor ce-I purtăm Numele.

Da, chemarea lui Isus astăzi este nespus de duioasă.

El caută şi-i cheamă pe cei ce pe nedrept îşi zic ai Lui.

Cu adevărat, iubitul meu cititor, cei mai mulţi dintre noi nu mai sun­tem ai Domnului!… E multă vreme de când Iisus ne cheamă cu glasul lui duios şi blând!… Dar cine-L mai au­de? Şi cine-L mai urmează? Vrei o dovadă? Citeşte în continuare »

Parintele-Vasile-OuatuPrecum Iisus, prin moarte şi în­viere, a ieşit biruitor, tot astfel şi Oastea va birui prin jertfa ostaşilor care, îngenuncheaţi continuu la picioarele lui Iisus, să privească mormântul gol, semnul desăvâr­şitei biruinţe.

Îndemnând pe fraţii la luptă, căci a noastră este biruinţa, Oastea trebuie să rămână în lume o vrednică mărturie despre toate câte ne-a făcut nouă Domnul. (părintele V. Ouatu)

Secretariatul

«Oastea Domnului» nr. 19 / 7 mai 1933, p. 2

Pr. Vasile Ouatu„În mijlocul vostru stă Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi” (In 1, 27)

Dragul meu frate, cunoşti tu oare pe Domnul Iisus?

Iată o întrebare asupra căreia tu trebuie să te opreşti o clipă, să te gândeşti cu toată seriozitatea şi să-ţi dai un răspuns hotărât. O, de L-ai cunoaşte cu adevărat… câtă fericire se va revărsa asupra sufletului tău zbuciumat şi frământat!… Ştiu – şi parcă te aud spunându-mi: „Desigur că-L cunosc, că doar sunt creştin!”. O, de-ar fi aşa!… Dar ia gândeşte-te bine, ce fel de cunoaştere ai tu? Nu cumva ea este numai o umbră de noapte întunecoasă?

Deschizând Cartea lui Dumnezeu, vedem că nu toţi oamenii L-au cunoscut cu ade­vărat. Cei mai mulţi au avut o cunoaştere cu totul greşită despre Domnul. Chiar din primele clipe ale venirii Sale pe pământ, oamenii s-au împărţit. Irod împăratul vedea în Iisus pe Acela care-i va lua împă­răţia, din care cauză s-a turburat şi apoi s-a umplut de mânie, dându-se la uciderea pruncilor. (Mt 2, 16-18). Citeşte în continuare »

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt (II Împ 2, 11).

 

Înalt Prea Cuvioase,

Prea cucernice Păr. Protoiereu,

Prea cucernici Părinţi

şi iubiţii mei fraţi ostaşi!

 

Suntem în praznicul Sf. Prooroc Ilie. Lumea îşi caută de treburile zilei, ca în orice zi de rând, în timp ce ostaşii Domnului umplu biseri­cile şi această impunătoare sală. Ostaşii oare n-au treburi, n-au go­spodărit, n-au servicii? O, desigur că au. Iubirea sfântă însă i-a mânat în capitala ţării, spre a locui fraţii împreună, să se roage, să cânte, să se bucure şi să înveţe, ascultând graiurile slujitorilor lui Dumnezeu, care nu caută la faţa oamenilor. Noi, ostaşii, avem multe de învăţat de la Sf. Prooroc Ilie, deoarece vremea lui este vremea noastră. Nelegiuirile din zilele lui Ilie sunt nelegiuirile zilelor noastre. Citeşte în continuare »

În zilele din urmă vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească. neînduplecaţi, clevetitori, neînfrâ­naţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgă­duindu-i puterea” (II Tim 3, 1-5).

 

Dragii mei fraţi, ostaşi ai lui Hristos!

Aceste cuvinte zugrăvesc situaţia vremurilor pe care noi le trăim astăzi. Oamenii L-au părăsit pe Domnul şi nu mai aleargă după viaţă curată şi sfântă. Astăzi „taina fărădelegii a şi început să lucreze în lume” (II Tes 2, 7). Citeşte în continuare »

Toată Scriptura mărturiseşte că Mântuitorul a avut mult de suferit din partea fariseilor, care Îl urmăreau pas cu pas, dar cu un singur scop. Ei nu doreau înlătura să­nătoasă. Nu căutau alinare şi mân­tuire. Nu voiau o convingere sin­ceră, care să-i ducă la mântuire, ci, socotindu-se extraordinari, cu inima plină de viclenie şi răutate, căutau să se scape de Iisus, Care-i chema la mântuire prin „omul cel nou”. Activitatea şi toată lucrarea Mân­tuitorului era suspectată zi de zi de acest soi de oameni. Ori de câte ori Domnul Iisus a făcut vreo mi­nune sau a învăţat ceva, ei găseau cuvânt de cârtire şi ocară. Citeşte în continuare »

Altă cuvântare a preotului V. Ouatu

 

„Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc   i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s-a înălţat la Cer într-un vârtej de vânt“ (II Împ. 2, 11).

Iată, suntem în praznicul Sfântului prooroc Ilie. Lumea îşi caută de treburile zilei, ca în orice zi de rând, în timp ce ostaşii Domnului umplu bisericile şi această impunătoare sală. Ostaşii oare n-au treburi, n-au gospodării, n-au servicii? O, desigur că au! Iubirea sfântă însă i-a mânat în Capitala ţării, spre a locui fraţii împreună, să se roage, să cânte, să se bucure şi să înveţe ascultând graiurile slujitorilor lui Dumnezeu care nu caută la faţa oamenilor.

Noi, ostaşii, avem multe de învăţat de la Sfântul prooroc Ilie, deoarece vremea lui este vremea noastră. Nelegiuirile din ziua lui Ilie sunt nelegiuirile zilelor noastre. Citeşte în continuare »

O cuvântare a preotului Vasile Ouatu

 

„În zilele din urmă, vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea“ (II Tim. 3, 1-5).

 

Dragii mei fraţi, ostaşi ai lui Hristos! Citeşte în continuare »

Ultima scrisoare
De la sanatoriul din Geoagiu, părintele Vasile i-a scris Părintelui Iosif scrisoarea de mai jos, ultima lui mult-grăitoare scrisoare – testamentară:

 

Scump şi iubit părinte Iosif!

Nu v-am putut scrie până acum. Sunt istovit complet. M-am simţit mai demult bolnav, dar n-am voit să cedez. Am luptat înainte, cu credinţă în Dumnezeu. Acum sufăr din greu, pentru că lupta de zi şi noapte m-a istovit şi a stricat toate mădularele trupului meu. Nu mai am nimic bun în mine. Citeşte în continuare »

80 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Vasile Ouatu

„În mijlocul vostru stă Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi” (In 1, 27)

Astăzi când nimic nu mai este sigur, [nici chiar] viaţa (deoarece nu ştii ce surprize poate aduce ziua de mâine), astăzi când atât între indivizi, cât şi între naţiuni ura şi vrăjmăşia este într-o necontenită creş¬tere, astăzi când lumea toată pare că stă pe un imens vulcan în clocot, ce stă gata a şi deschide gura în orice minut, spre a înghiţi totul, un fior de groază mă cuprinde şi din nou îndrept spre tine, iubite frate, o sfântă întrebare: care este reazemul şi mângâierea ta? Vezi bine că toţi şi toate se pot prăbuşi într-o clipă. Şi atunci, care este scăparea ta? În cine-ţi pui nădejdea? Chiar şi cei mai scumpi ai tăi, pe care tu îi iubeşti mult acum, chiar însăşi viaţa ta, şi ea te poate părăsi într-o clipă când poate nici nu bănuieşti. Şi atunci la cine te vei duce? În cine vei nădăjdui? Unde-ţi vei afla odihnă sufletului tău? Într-un singur loc: la Iisus Mântuitorul… Dar Îl cunoşti tu pe acest Iisus? Trăieşti tu zi de zi sub călăuzirea Lui? Ai cunoscut tu pacea Lui sfântă? (In 14, 27; 20, 20). Citeşte în continuare »

În ziua de duminică, 14 mai 2017, va avea loc comemorarea Părintelui Vasile Ouatu, la 80 de ani de la trecerea sa la Domnul, la mormântul său din Cimitirul Ghencea Civil, din București.

Programul începe la 8:30 cu participarea la Sfânta Liturghie, ce se va săvârși la biserica ”Sf. Elefterie Vechi”, din București, situată pe strada Sf. Elefterie, sector 5, și va continua la mormântul Părintelui Vasile, la orele 11:30, cu săvârșirea slujbei Parastasului, urmat, de la ora 12:00, de adunarea Oastei Domnului.

Cimitirul Ghencea Civil se află pe B-dul Ghencea, nr. 18, sector 6. Se poate ajunge de la Gara de Nord cu trolebuzul nr. 96, cu coborâre la stația ”13 Septembrie”. La biserica Sf. Elefterie Vechi se poate ajunge cu metroul până la stația ”Eroilor” sau cu autobuzul 13, până la stația ”Pod Eroilor”.

Spre a marca precum se cuvine împlinirea a 80 de ani de la înveșnicirea Părintelui Vasile, invităm la acest  popas comemorativ preoți, frați și surori din toată țara.

Adunarea Oastei Domnului din București

Mormant Pr VasileMai presus de toate, Iisus este ceea ce ne spune Scriptura prin graiul Sfântului Ioan Botezătorul: „Mie­lul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In 1, 30). Iisus este Fiul lui Dumnezeu, în Care Tatăl Şi-a pus toată Dragostea Sa (Mt 17, 5). El este „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16; In 10, 31). El este Acela care S-a ridicat pe cruce, pentru ca să ne dobândea­scă o mântuire veşnică (In 3, 15). El este Ace­la ale Cărui mâini străpunse de cuie sângerează pentru tine. El este Acela Care ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl prin scumpă Jertfa Sa (II Cor 5, 18-20). El este Acela în Care „avem răscum­părarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Ef 1, 7). O, scump şi iubit frate… Cunoşti tu pe Iisus în acest fel?

Ah, dacă L-ai cunoaşte cu adevărat, ce feri­cit vei fi!… În sufletul tău va coborî atunci o lumină care-ţi va lumina întreaga viaţă şi te va îndemna cu stăruinţă să rămâi strâns lipit de sânul dulce al Domnului Iisus. Abia atunci vei înţelege cât de mult te iubeşte Dumnezeu şi ce-a făcut El pentru tine. Atunci vei pricepe de ce Iisus S-a dezbrăcat de Slava Sa dumnezeiască şi a venit în lume îmbrăcat în haina umilită a chipului omenesc. În faţa iubirii atât de mari a Domnului Iisus, lacrimile pocăinţei îţi vor curge fără încetare şi nimeni nu te va mai putea dezlipi de Iisus. Acolo-ţi vei vedea toată mulţumirea şi toată fericirea. Citeşte în continuare »

Pr-Vasile_Ouatu_211Dragul meu frate, cunoşti tu oare pe Dom­nul Iisus?

Iată o întrebare asupra căreia tu trebuie să te opreşti o clipă, să te gândeşti cu toată seriozitatea şi să-ţi dai un răspuns hotărât. O, de L-ai cunoaşte cu adevărat… câtă fericire se va revărsa asupra sufletului tău zbuciumat şi frământat! Ştiu şi parcă te aud spunându-mi: „Desigur că-L cunosc, că doar sunt creştin!”. O, de-ar fi aşa! Dar ia gândeşte-te bine, ce fel de cunoaştere ai tu? Nu cumva ea este numai o umbră de noapte întunecoasă?

Deschizând Cartea lui Dumnezeu, vedem că nu toţi oamenii L-au cunoscut cu adevărat. Cei mai mulţi au avut o cunoaştere cu totul greşită despre Domnul. Chiar din primele clipe ale ve­nirii Sale pe pământ, oamenii s-au împărţit. Irod împăratul vedea în Iisus pe Acela care îi va lua împărăţia, din care cauză s-a turburat şi apoi s-a umplut de mânie, dându-se la ucide­rea pruncilor (Mt 2, 16-18). Citeşte în continuare »

Parintele-Vasile-OuatuO, dragul meu cititor! Apropie-te de Iisus cu toată fiinţa ta şi încredinţează-I Lui întreaga ta iubire. Fii tu fecioara înţe­leaptă care să strigi hotărâtă tuturor ispitelor vieţii care îţi cer ne­contenit iubirea ta: „Plecaţi de la mine, fugiţi cu grabă voi, toate glasurile ispititoare, şi încetaţi a-mi mai cere iubirea mea. Eu am pe Altul pe care trebuie a-L iubi, căci El Însuşi m-a iubit mai întâi cum nimeni altul n-a putut vreodată. Acesta este Iisus, care m-a iubit încă din veşnicie, pe când eu nici nu eram. De aceea, cople­şit de a Lui iubire, se cade ca şi eu să-I jertfesc Lui şi numai Lui întreaga mea viaţă. Pe El vreau să-L iubesc şi alipit la sânul Lui vreau să rămân pentru totdeauna”.

Dragul meu cititor, nu vezi tu cum iubirea sfântă a lui Iisus ne îndeamnă la iubire?… Nu simţi tu cum ceva tainic ne strigă că din noi trebuie să zvâcnească flăcări de iubire către Iisus? Citeşte în continuare »

PrVasileOuatuDragul meu cititor, ai stat tu vreodată liniş­tit, să priveşti cum toate cele ce se văd te în­deamnă la iubire faţă de Dumnezeu? (Ps 19, 1). N-ai simţit tu cum cerul şi pământul, stelele şi planetele, mările întinse, râurile şi izvoarele cu murmurul lor fermecător, munţii şi văile cu atâ­tea privelişti minunate, metalele strălucitoare, arborii atâta de feluriţi cu roade unele mai bune şi mai frumoase ca altele, dealurile şi câmpiile înverzite, florile pline de mireasmă, miile de vieţuitoare, toate cu înţelepciune mare aşezate şi cârmuite – n-ai simţit tu, zic, cum toate acestea te îmbie cu stăruinţă mai lângă Domnul, mai lângă El? Şi apoi, privindu-te pe tine însuţi încărcat cu atâtea daruri minunate: cu sănătate, cu înţelepciune, pricepere şi voinţă, cu minte şi simţuri felurite, nu simţi cum toate îţi strigă: „Iubire şi recunoştinţă” faţă de Dumnezeu? Citeşte în continuare »

Parintele-Vasile-OuatuIată o întrebare care pentru mulţi se va pă­rea ceva nepotrivit sau chiar ciudat. Şi totuşi ea este nespus de importantă. Suprema ţintă a omului pe pământ trebuie să fie iubirea caldă a Domnului Iisus. Privind în lume însă, observi cu mare durere că lumea nu-L mai iubeşte pe Domnul Iisus!… Şi nu-L iubeşte pentru că nici nu-L cunoaşte.

O, de L-ar cunoaşte lumea pe Iisus! Ce lu­cru minunat ar fi atunci…

Întotdeauna oamenii care L-au cunoscut pe Iisus L-au şi iubit cu o iubire sfântă. Din clipa în care au cunoscut şi primit pe Iisus, nu s-au mai dezlipit de El. Pe măsură ce L-au cunoscut, L-au iubit tot mai mult şi au rămas pentru fieca­re clipă nedezlipiţi de El. În Iisus, adevăratul creştin a descoperit tot ce poate fi mai sfânt, mai bun şi mai fericit. De aceea mii de suflete au rămas până la capăt plecaţi şi alipiţi la sânul dulce al scumpului Iisus; şi nimeni şi ni­mic nu i-a mai putut dezlipi de El. O, cât de fericit este sufletul care iubeşte pe Iisus! Câtă pace şi câtă fericire izvorăsc din iubirea caldă a Domnului Iisus! Citeşte în continuare »

poezie

din foaia „Isus Biruitorul” anul III (117), nr. 12, Sibiu, 21 martie1937

poezie

din foaia „Isus Biruitorul”, anul III (116), Nr. 11, Sibiu, 14 martie, 1937

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR