Arhiva pentru categoria: ‘Predici’

Nobleţea şi cavalerismul nu sunt simple nostalgii, sunt din cu totul alt domeniu (ca şi creştinismul, pe care-l reflectă): al secretelor sau reţetelor de fericire.
 
O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blînd, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d. Din relatările Evangheliilor- fără excepţie – ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
 
Mai întîi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care – pînă la dirimanta probă contrară -are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atît de întinat ca şi ei.

Citeşte în continuare »

“Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm chip în noi înţelesului ei. Nu pentru Sine însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbării Lui la Faţă este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiţi!” Citeşte în continuare »

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule,
arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea.
Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare,
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

click pe Sfânta Icoană

„Ortodoxradio”

Duminica a opta după Pogorârea Sfântului Duh, numită şi aceea a „Înmulţirii pâinilor” îşi găseşte expresia în Evanghelia de la Matei, capitolul 14, versetele 14-22 şi împreună vom lua aminte la textul Evangheliei, pe care tot împreună vom încerca să-l analizăm:

„În vremea aceea, Iisus, ieşind, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: «Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare».
Iisus însă le-a răspuns: «N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce!».
Iar ei I-au zis: «Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti».
Şi El a zis: «Aduceţi-Mi-le aici!» Şi, poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns ră-măşiţele de fărâmături, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.” Citeşte în continuare »

I.P.S. DR. LAURENŢIU LIVIU STREZA
Mitropolit al Ardealului

Liturghia ortodoxă începe cu doxologia treimică: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Împărăţia lui Dumnezeu este comuniunea de iubire a Persoanelor Sfintei Treimi care se revarsă asupra credincioşilor în Sfânta Liturghie. Fiind împărăţia dragostei, ea are sensul unei comuniuni a celor ce fac parte din ea, care sporeşte continuu în orice Sfântă Liturghie, ca să ajungă desăvârşită în viaţa viitoare. Citeşte în continuare »

Duminica a 5-a după Rusalii

(Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei) 
Matei 8, 28-34; 9, 1

Pericopa evanghelică propusă în această duminică spre lecturare și meditație ne prezintă vindecarea unui demonizat. Minunea este cel mai amplu relatată la Sfântul Evanghelist Marcu, întinzându-se pe nu mai puțin de 20 de versete (Marcu 5, 1-20). Exorcizarea minunată mai este relatată, într-o formă prescurtată, atât la Sfântul Evanghelist Luca (8, 26-37), cât și la Matei, cei doi părând că au procedat la o adevărată calchiere a textului. Citeşte în continuare »

” Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. (Marcu 1, 2-6)

Ioan Înaintemergătorul este chipul bărbatului desăvârşit, cel ce a părăsit şi s-a lepădat de lumea aceasta dedicându-şi viaţa lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a VII-a după Paşti

(a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I ecumenic)

Evanghelia de la Ioan 17,1-13

1 Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. 2 Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. 3 Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Citeşte în continuare »

Şi a grăit Iisus acestea, ridicând ochii Săi la cer: „Părinte, a sosit ceasul; preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te preamărească pe Tine. Tu I-ai dat Lui stăpânire peste toată suflarea, ca tot ce I-ai dat Lui să le dea viaţă veşnică. Şi aceasta este să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu am săvârşit lucrul Tău pe pământ, arătat-am numele Tău oamenilor. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-am păzit. Ei au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru aceştia Mă rog… păzeşte-i în numele Tău, să fie una precum suntem şi Noi. Păzeşte-i de cel viclean, sfinţeşte-i întru adevărul Tău. Eu întru ei şi Tu întru Mine… pentru ca să creadă lumea că Tu M-ai trimis.

Despre unirea tuturor creştinilor

Până şi pe sate, dar mai ales la oraşe, creştinii nu au aceeaşi credinţă, nu aparţin la aceeaşi Biserică. Însăşi lăcaşurile sfinte nu sunt zidite şi aranjate la fel. Ale noa­stre biserici sunt cu altarul către răsărit, cele catolice către apus. Unele au în tur­nuri crucea izbăvitoare, altele un glob. În bisericile noastre sunt icoane şi candelabre, în altele pereţii sunt goi şi fără podoabe. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu orbul cel din naştere de la Ioan capitolul 9. Am tâlcuit-o pe larg anul trecut, în «Lumina Satelor». În legătură cu această evanghelie, dăm învăţătura de mai jos.

Mai anul trecut am citit prin ziare o ştire cu mult înţeles sufletesc. Într-un spital, un orb şi-a recăpătat vederea printr-o grea operaţie săvâr­şită de un medic vestit.[1]

Orbul s-a reîntors în satul lui văzând. Ve­stea acestei minunate tămăduiri s-a răspândit degrab’ în lumea orbilor. Citeşte în continuare »

În ziua de pomenire şi de sărbătorire a Sfântului Împărat Constantin şi a maicii sale Elena, cuvântul pe care îl so­cotesc cel mai potrivit pentru această prăznuire, având în vedere că de numele Sfântului Constantin se leagă libertatea creştinilor, cred că este cuvântul acesta pe care l‑am pus în fruntea cuvântării mele, şi anume: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi„. Este vorba de libertatea morală. Este vorba de libertatea pe care o poate avea cineva când nu mai este rob păcatului. Citeşte în continuare »

LA EVANGHELIA DE DUMINECĂ: A ORBULUI DIN NAŞTERE

Acum duminică avem la rând evanghelia cu vindecarea orbului din naştere. Această evanghelie se află tâlcuită pe larg în cartea noas­tră cu Tâlcuirea Evangheliilor, car­tea a Il-a. Acum vom spune ceva – pe scurt – despre această evan­ghelie, în legătură cu Oastea Dom­nului. Citeşte în continuare »

De la suferințe și prigoane întru ospățul convertirii

 

Iubiți frați și surori. Aflându-se în cea de-a doua sa călătorie misionară (cu scopul de a cerceta Bisericile întemeiate în călătoria misionară precedentă), Sfântul Pavel alături de colaboratorul său Sila, poposesc în Filipi, o colonie romană, un oraș latinizat, a cărui administrație o copia pe cea a Romei[1]. Aici după ce o botează pe Lidia, o vânzătoare de porfiră, împreună cu toată casa ei[2] (Fapte 16, 14-15), vindecă o slujitoare cu duh pitonicesc (adică duh de ghicire, trăgându-și numele de la șarpele Python care era simbolul oracolului de la Delphi, patronat de zeul Apollo[3]), fapt ce atrage asupra lor, ura stăpânilor dornici de câștig facil (Fapte 16, 19-22). Au reușit aceștia printr-un complot rușinos să îndrepte ura dezlănțuită a mulțimii împotriva lor, iar după ce au fost aspru persecutați (bătuți cu vergi), au fost aruncați în temniță (Fapte 16, 23-24). Citeşte în continuare »

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a VI a după Paşti
(a Orbului)

Evanghelia de la Ioan 9,1-38

1 Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2 Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 3 Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. 5 Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. 6 Citeşte în continuare »

O Evanghelie de 40 de versete. Bogată, plină de înțelesuri, marchează ultima Duminică dinaintea celor 40 de zile de la Învierea Domnului, făcându-se prag de înțelegere Înălțării. Un orb este pricină de întrebare: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2). O curiozitate morbidă, nelalocul ei într-o familie duhovnicească. Ce mai conta, de vreme ce pe ei nu-i durea inima de cel orb? Pe Hristos Îl tulbură întrebarea și reacționează cu o minune. Pecetluită cu scuipat și tină (Ioan 9, 6), cam cât valora curiozitatea ucenicilor atinși oarecum de curiozitatea cinică din jur. Domnul îl trimite orb la scăldătoarea Siloamului și omul revine văzând. Cerșetorul își umplea de lumină viața. Citeşte în continuare »

Şi trecând Iisus, a văzut un orb din naştere şi L-au întrebat învăţăceii: „Cine a păcătuit, acesta, ori părinţii săi, de s-a născut orb?”. Iisus le răspunde: „Nici el, nici părinţii, ci pentru ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu în el… Cât timp sunt în lume, lumină sunt lumii”. Apoi a scuipat jos, a făcut tină, a uns ochii orbului şi l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului. Şi s-a întors văzând.

 

Toţi s-au mirat de această minune: vecinii, trecătorii şi sfatul cărturarilor şi al fariseilor. Aceştia nu s-au putut bucura de fericirea vindecatului, ci au cercetat să afle do­ctorul şi să-l pedepsească fiindcă a săvârşit minunea în zi de sâmbătă. Chemat înaintea adunării, orbul vindecat a mărturisit că doctorul său e de la Dumnezeu. Şi, pentru această mărturisire, e dat afară şi batjocorit. Dorea să-L întâlnească pe binefăcătorul său şi Iisus îl află într-o zi la biserică. Aici i se descoperă, iar acesta se închină lui Iisus. Citeşte în continuare »

Înaltpreasfințiile Voastre, Preasființiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase maici, stimate autorități centrale și locale,

Iubiți credincioși și credincioase,

Evanghelia de astăzi ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește celor care-L primesc pe El și cred în El apa cea vie. Și spune El că această apă se face izvor de apă curgătoare spre viață veșnică în cei care o primesc. Deci Evanghelia, ne arată Iisus Hristos, este izvorul Harului dumnezeiesc. Prin El, harul Preasfintei Treimi s-a dăruit lumii. Legea s-a dat prin Moise, iar harul și adevărul prin Mântuitorul Iisus Hristos. În Evanghelia de astăzi ni se arată și faptul că adevărații închinători ai Tatălui din Ceruri sunt închinători în Duh și în Adevăr. Ce înseamnă asta? Înseamnă că aceia sunt adevărați închinători care se află în stare de rugăciune luminată de Duhul Sfânt și mărturisesc adevărul dreptei credințe. Deci adevăratul închinător, oriunde s-ar afla el, și nu numai la Ierusalim, ci în orice loc din lume este adevărat închinător atunci când se află în stare de rugăciune luminată de Duhul Sfânt și mărturisește adevărul dreptei credințe. Adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui Veșnic, care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor s-a făcut om și care, prin Învierea Sa din morți, ne-a deschis drumul spre viață veșnică. Citeşte în continuare »

80 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Vasile Ouatu

„În mijlocul vostru stă Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi” (In 1, 27)

Astăzi când nimic nu mai este sigur, [nici chiar] viaţa (deoarece nu ştii ce surprize poate aduce ziua de mâine), astăzi când atât între indivizi, cât şi între naţiuni ura şi vrăjmăşia este într-o necontenită creş¬tere, astăzi când lumea toată pare că stă pe un imens vulcan în clocot, ce stă gata a şi deschide gura în orice minut, spre a înghiţi totul, un fior de groază mă cuprinde şi din nou îndrept spre tine, iubite frate, o sfântă întrebare: care este reazemul şi mângâierea ta? Vezi bine că toţi şi toate se pot prăbuşi într-o clipă. Şi atunci, care este scăparea ta? În cine-ţi pui nădejdea? Chiar şi cei mai scumpi ai tăi, pe care tu îi iubeşti mult acum, chiar însăşi viaţa ta, şi ea te poate părăsi într-o clipă când poate nici nu bănuieşti. Şi atunci la cine te vei duce? În cine vei nădăjdui? Unde-ţi vei afla odihnă sufletului tău? Într-un singur loc: la Iisus Mântuitorul… Dar Îl cunoşti tu pe acest Iisus? Trăieşti tu zi de zi sub călăuzirea Lui? Ai cunoscut tu pacea Lui sfântă? (In 14, 27; 20, 20). Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR