Arhiva pentru categoria: ‘Predici’

Sfântul Luca al Crimeei
din «Predici», Editura Sophia, Bucureşti, 2010

Sfânta Biserică ne cheamă astăzi să pătrundem în tâlcul istorisirii evanghelice despre Zaheu. Aş vrea să vă atrag luarea-aminte asupra următoarelor ei momente. Când Domnul Iisus Hristos, trecând pe lângă Zaheu, S-a oprit şi l-a chemat pe nume ca pe un prieten, ca pe un cunoscut vechi: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân (Luca 19, 5), ce vifor a cutremurat pe neaşteptate inima păcătosului vameş? „În casa mea vrea să vină acest Sfânt al sfinţilor, acest Făcător de minuni? Aşadar nu Îi este scârbă de mine?” Citeşte în continuare »

Sfântul Luca al Crimeei
din «Predici», Editura Sophia, Bucureşti, 2010

Iisus, intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată, un bărbat cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat; şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, fiindcă era mic de statură. Şi alergând înainte, s-a suit într-un sicomor ca să Îl vadă, căci pe acolo avea să treacă (Luca 19, 1-4).

„Vameşi“ se numeau strângătorii impozitelor. Ei puteau dobândi bani pe cale nedreaptă la strânsul impozitelor, şi o făceau. Erau cruzi şi lacomi, jefuiau poporul, iar acesta îi ura. Însuşi cuvântul „vameş” ajunsese pentru popor totuna cu “păcătos”. Citeşte în continuare »

Ne-am despărțit, în Duminica trecută, de cuvântul Mântâitorului, cu un îndemn al Său: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor s-a apropiat” (Matei 4, 17).  Iar Duminica aceasta, a vindecării celor zece leproși, ne dovedește în ce mod pocăința te apropie de Împărat, deci de Împărăție! Zece suflete ignorate, ținute departe de oameni, fără drept de a sluji oamenilor sau lui Dumnezeu. Zece oameni care-și pierdeau chipul, zece suflete ce păreau că-și pierd nemurirea, căci greu este să nu te revolți pe Dumnezeu pentru suferințele dureroase ale unei boli „interminabile”. Zece oameni ca zece muribunzi. Și atunci, ca și acum, indezirabili. Nu dădeau bine în statistica satului, nu meritau să fie prezentați Învățătorului, de departe una dintre cele mai alese prezențe care a trecut vreodată prin zonă. Atunci se prezintă ei. Înțelept și conștiincios, ca unii care știau că Hristos e ultima lor șansă de a fi văzuți de Dumnezeu. Și sunt  primiți în minunea milei lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Duminica a XXIX-a după Rusalii

(a celor zece leproşi)

Evanghelia de la Luca 17,12-19

12 Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, 13 şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! 14 Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. 15 Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. 16 Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. 17 Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? 19 Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

      Lecția principală a acestei pericope evanghelice are în vedere datoria de a mulțumi Domnului pentru toate marile și negrăitele Sale daruri și binefaceri. Dar și alte câteva aspecte, legate de acesta și tot atât de importante, se cuvin a fi subliniate: Citeşte în continuare »

Păcatul este un mare rău, cu urmări adânci, greu de socotit – muncile veşnice ale iadului! Iar leacul lui, rânduit de Iisus Hristos, este atât de simplu! Pare de neînchipuit!…

Aşa cum Iisus Hristos le-a zis celor zece leproşi: „Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor” (Lc. 17:14) iar ei, mergând, s-au curăţit, aşa şi nouă păcătoşilor ne spune, parcă: și voi sunteți bolnavi de lepră duhovnicească. Nu vă temeţi! Împliniţi numai aceasta: Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor.

De vom nesocoti dumnezeiasca milă, spuneţi-mi, oare, cât de grele vor fi pedepsele pe care le vom suferi pentru că nu am lucrat pentru mântuirea noastră, puţinul care ne-a fost încredinţat şi este atât de uşor desăvârșit? Citeşte în continuare »

Iubiţii noştri,

singurătatea pare o joacă, o vorbă, atunci când nu o cunoşti. La fel şi boala. Dacă ai prieteni mulţi, dacă ai sănătate viguroasă şi eşti fericit, crezi că toată lumea e fericită, că nimeni nu e bolnav şi că viaţa e confortabilă pentru toţi.  Însă viaţa nu e confortabilă cel mai adesea şi durerea, când e împreună cu singurătatea în viaţa şi în casa noastră, e un pustiu imens, pe care nu mulţi îl pot suporta. Oamenii văduvi şi tinerii care îşi caută parteneri de viaţă sunt cel mai aspru biciuiţi de singurătate, din care cauză sunt predispuși să își caute, acolo unde nu trebuie, fericirea, împăcarea, alinarea. Citeşte în continuare »

Parintele Iosif TrifaPărintele Iosif TRIFA

Fraţilor (…) m-a chemat aici fratele Leon în numele vostru şi al fraţilor din întreaga ţară. Şi iată, v-am ascultat. Dar nu m-a adus aici numai chemarea aceasta, ci am venit să mă vadă toţi şi să se convingă încă o dată toţi că nu aceste oase goale au făcut Oastea Domnului (aici Părintele Iosif îşi întinde, spre arătare două mânuţe goale, ca două surcele; toată adunarea plânge cu hohot), ci Oastea Domnului a făcut-o Domnul, prin revărsarea Duhului Sfânt. Eu am fost numai un vas umil şi slab de care Domnul S-a folosit în sfânta Sa lucrare. Iar dacă Oastea este Lucrarea lui Dumnezeu, ea va trăi. Citeşte în continuare »

pr-iosif-trifa_alte-talcuiri– Ed. Oastea Domnului,
Sibiu, 2016, 448 p., seria Scrisul cel dintâi –

Scrierile înaintaşilor noştri sunt un nesecat izvor de bucurie şi o continuă mină duhovnicească, din care fiecare generaţie îşi extrage comori nebănuite, care se semnifică şi resem­nifică la nesfârşit, spre îmbogăţirea noastră în Dumnezeu.

Sub îngrijirea fratelui Ovidiu Rus, în Editura Oastea Domnului apare acum un nou volum de predici la duminicile de peste an ale Pă­rin­telui Iosif Trifa. O carte-eveniment care reuneşte exegeze scrip­turistice sau gânduri cu vocaţia apoftegmei ale Părintelui Iosif răs­firate, până nu demult, în foile vremii şi care, iată, şi-au găsit al­bia spre sufletele noastre printr-o nouă aşezare în pa­gină de carte. Sunt inserate, astfel, zeci de pre­dici publi­cate pe parcursul anilor în foile Părintelui (multe dintre ele semnate inclusiv cu pse­u­donim, între care, după cum bine ştim, I. Tâlcuitor ocupă un loc dis­tinct), ilus­trate grafic şi valorizate editorial într-o ţinută de ex­cepţie. De asemenea, fie­care evanghelie duminicală comportă câteva in­terpre­tări exegetice, pentru că a­vem câteva predici pentru fiecare pe­ricopă, în funcţie de tâlcuirile pe care le făcea Părintele Iosif an cu an şi foaie cu foaie.

Această apariţie, alături de Tâl­cuirea Evangheliilor duminicilor de peste an a aceluiaşi autor, este una fundamentală, atât pentru viziunea de ansamblu a Părintelui Iosif Trifa asupra Adevărului revelat prin Sf. Scriptură, cât şi pentru nor­marea vieţii duhovniceşti a fiecărui credincios angajat activ în slujirea lui Hristos, prin Oastea Domnului. Pentru că întotdeauna, la Părintele Iosif, Evanghelia duminicală are aplicabilitate directă, imperativă, în viaţa cotidiană a fiilor săi duhovniceşti.

Cartea poate fi comandată la Librăria Cartea de Aur a Oastei Domnului, la preţul de 27,00 lei.

Romeo PETRAŞCIUC

Din ceea ce mărturisesc Părinţii Bisericii, primirea harului Duhului Sfânt înseamnă unirea credinciosului cu Dumnezeu. Trăirea harului este numită de Sfântul Serafim din Sarov „scopul vieţii creştinului”. Această experienţă, fundamentală în Ortodoxie, vădeşte cu adevărat dacă efortul împlinirii poruncilor şi al mărturisirii a fost făcut pentru Hristos. Cei care ajung purtători ai Duhului, trăitori ai harului, sunt adevăraţii mărturisitori şi plinitori ai Evangheliei. Putem afirma că aceasta este experienţa de căpătâi a sfinţilor, cei pentru care Dumnezeu ţine lumea, căci ei au devenit lăcaş cinstit al Duhului, iar fără prezenţa unora ca ei în lume, aceasta din urmă nu şi-ar mai afla vreo raţiune a existenţei. Să nu uităm, aşadar, că puterea de a lupta cu păcatul şi de a-L mărturisi cu curaj pe Hristos vine din har; nu din puterea noastră, nici din abilitatea minţii vreunuia dintre noi. Din acest motiv dorim a face cunoscute unele din pildele de vieţuire în har ale acestor casnici ai lui Dumnezeu pentru a ne împărtăşi, după măsura fiecăruia, din revărsarea dumnezeieştii iubiri ce se află în aceste mărturii . Citeşte în continuare »

„Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4: 7). Iată aici începutul diferenţierilor între credincioşi. La început, Apostolul le-a numit pe cele care ne unesc, adică „Un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor” (Efeseni 4:5-6). Cu toate acestea, puţin mai jos el scoate în evidenţă şi lucruri care ne deosebesc pe unul de celălalt, fără ca noi să vrem aceasta. Măsura darului lui Hristos este aceea care ne diferenţiază, măsura după care ne este dăruit harul Duhului Sfînt. Hristos este Capul marelui trup care este şi se numeşte Biserica. El este Ziditorul acelui trup şi, individual, al fiecărui membru al lui. Citeşte în continuare »

Arhimandrit Ioil Konstantaros

(Efeseni 4: 7-13)

Fraţii mei, lectura apostolică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici, este plină de importante şi înalte înţelesuri. De aceea, este nevoie să privim această lectură şi într-o scurtă traducere şi apoi să ne oprim asupra a două puncte foarte importante, pe care le subliniază Apostolul neamurilor: Citeşte în continuare »

ianuarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Dec    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR